300,679 matches
-
15 iulie 2011, Manolov a revenit pentru Cerno More după o accidentare serioasă la genunchi, care l-a ținut pe banca un an și jumătate. A jucat 18 minute într-un meci amical cu FC Bansko. În august 2011, Manolov primește numărul 10 purtat de Daniel Dimov. Primul său gol al sezonului a venit pe 5 noiembrie 2011, într-o victorie cu 2-0 împotriva celor de la Beroe Stara Zagora. În data de 22 martie 2012, Manolov a marcat încă un hattrick
Miroslav Manolov () [Corola-website/Science/336319_a_337648]
-
Manolov se întoarce la fostul său club, Cerno More Varna, unde marchează două goluri în 17 partide, înainte de a obține primul său transfer în străinătate. Pe 17 ianuarie 2015, Manolov semnează un contract pe doi ani cu AȘA Târgu Mureș, primind numărul 9. Aici câștiga primul său trofeu din cariera, Supercupa României, în primele sale săptămâni la club. După un tur în care a marcat de 2 ori în 29 de partide, Manolov se desparte de clubul român.
Miroslav Manolov () [Corola-website/Science/336319_a_337648]
-
Binney Wallace și Phoebe Cary. Nu toți scriitorii, cu toate acestea, au fost plătiți. Într-o notiță din numărul din mai 1841 scria: James Fenimore Cooper a fost, se pare, cel mai bine plătit colaborator al lui "Graham's", el primind 1.600 de dolari pentru seria „The Islets of the Gulf, or Rose-Budd”, publicată ulterior ca "Jack Tier, or The Florida Reefs". El a primit alți 1.000 de dolari pentru o serie de biografii ale comandanților navali valoroși. "Graham
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
Cooper a fost, se pare, cel mai bine plătit colaborator al lui "Graham's", el primind 1.600 de dolari pentru seria „The Islets of the Gulf, or Rose-Budd”, publicată ulterior ca "Jack Tier, or The Florida Reefs". El a primit alți 1.000 de dolari pentru o serie de biografii ale comandanților navali valoroși. "Graham's" a fost considerată la un moment dat ca având lista celor mai valoroși colaboratori pe care i-a avut vreodată o revistă americană. Graham
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
un asistent care-l ajuta în corespondența cu colaboratorii, lăsându-i suficient timp liber pentru a scrie propriile sale povestiri. Poe a avut, de asemenea, o relație excelentă cu Graham și a profitat de controlul editorial pe care l-a primit. În această revistă au apărut pentru prima oară „Crimele din Rue Morgue”, „O pogorâre în Maelström”, „The Island of the Fay”, „Masca Morții Roșii” și altele. El a recenzat, de asemenea, "The Old Curiosity Shop" de Charles Dickens, "Twice-Told Tales
Graham's Magazine () [Corola-website/Science/336326_a_337655]
-
el a urmat o îndelungată tradiție populară. Cariera literară a lui Poe a început în 1827, cu publicarea a 50 de exemplare ale volumului "Tamerlane and Other Poems" atribuit doar „unui bostonian”, o colecție de poezii timpurii care nu au primit practic nici o atenție. În decembrie 1829, Poe a publicat volumul "Al Aaraaf, Tamerlane, and Minor Poems" la Baltimore, înainte de a debuta cu povestiri cu „Metzengerstein”, în 1832. Scrierea sa în proză cea mai de succes și cea mai citită în timpul
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
cu „Metzengerstein”, în 1832. Scrierea sa în proză cea mai de succes și cea mai citită în timpul vieții sale a fost „Cărăbușul de aur”, care i-a adus un premiu de 100 de dolari, cei mai mulți bani pe care i-a primit pentru o singură scriere. Una dintre lucrările sale cele mai importante, „Crimele din Rue Morgue”, a fost publicată în 1841 și este considerată astăzi prima poveste polițistă modernă. Poe a numit-o „poveste de raționament”. Poe a devenit un nume
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
botezat, primul copil al cuplului se îmbolnăvește și moare, regele Clovis I îi reproșează Clotildei acest lucru, însă tânăra regină rămâne fermă în credința sa, așa încât atunci când se va naște următorul copil, Clodomir (495-524), va insista ca și acesta să primească taina botezului. Tânărul prinț se îmbolnăvește și el, însă apoi își revine parcă în mod miraculos. Clotilde va mai avea încă trei copii, doi băieți: Childebert (496-558), Clotaire (497-561) și o fată numită de asemenea Clotilde (500-531), care vor fi
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
Palestina încă înaintea războiului al doilea mondial, numărându-se printre fondatorii așezărilor Kfar Hassidim și Kiryat Haroshet. La un an după venirea în Israel, Bodo s-a înrolat în armată, inițial în Brigadă Golani. A încercat fără succes să fie primit în ansamblul de muzică și divertisment al unităților Nahal (Tineretul agricol combatant), singurul de acest fel care există în acea vreme în armată. La audiție a recitat cu patos, căzând în genunchi („Cerule, cere pentru mine iertare!...”) poezia dramatică a
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
recitat cu patos, căzând în genunchi („Cerule, cere pentru mine iertare!...”) poezia dramatică a lui Hâim Nahman Bialik, „Al Hashhitá” (Despre măcel), pe care a învățat-o de la sergenta responsabilă cu activitățile culturale din brigadă Golani. Dar nu a fost primit, sub pretext că nu mai sunt locuri. A fost totuși trimis în 1952 la Comandamentul de sud, unde a luat parte, împreună cu Albert Cohen și Avraham Tzivion la înființarea și conducerea ansamblului de muzică și divertisment al acestui comandament, în
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
a scris o scrisoare vărului său Neilson Poe pe 8 august 1845, în care a declarat foarte încrezător: „În ianuarie voi înființa o revistă”. Chiar și așa, el nu și-a văzut visul pus în practică în ciuda faptului că a primit mai multe solicitări pentru abonare. El a fost foarte aproape de a-și realiza țelul, cu toate acestea, atunci când a devenit proprietar și redactor al "Broadway Journal" în octombrie 1845. Aceasta și-a încetat apariția la scurt timp după aceea, iar
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
după cum urmează: A fost trimisă o cerere de finanțare la Comisia Europeană pentru obținerea Fondurilor de Coeziune necesare. Tot în 2007 a fost efectuată o etapă de precalificare la licitația de tip "Design & Build" (Proiectare și Execuție) și s-a primit „no objection” de la finanțatorul principal, Banca Europeană de Investiții. Invitația la etapa de precalificare a fost publicată în ziarul Adevărul (pe 9 iulie 2007), în Jurnalul Oficial al UE (nr. 197/19.07.2007) și în Monitorul Oficial al României
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
Galaction) și bunica Aurelia Vlad, cunoscută în școlile unde predase ca un “pedagog de clasă”, i-au format primele deprinderi intelectuale, i-au influențat gândirea spirituală, formarea ca scriitoare. În casa bunicilor de la Roman și-a scris primele poezii. Aici primește de timpuriu primele lecții de limba latină de la bunicul său și de limba franceză de la Prințesa Ghica, soția Prințului Alexandru Ghica. La București va începe, la îndemnul tatălui său, studiul pianului și al coregrafiei. Studii primare și medii la Liceul
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
odată cu “restructurarea” instituțiilor conform noilor cerințe ale regimului ceaușist, i se desființează postul . Este reangajată cu o jumătate de salariu, “pe din două” cu un alt “pedepsit” de lege șI funcționează așa până aproape de 1989 când în sfârșit își va primi salariul întreg după aproape 15 ani, având și în aceste condiții o situație materială precară. După 1989 va fi angajată ca realizator la Radio România unde va transmite zilnic emisiunea “Poezie Românească” până în anul 2000, când va concepe o altă
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
în: Luceafărul, România literară, Steaua, Convorbiri literare, Tribuna, Viața Romănească, etc., colaborează cu traduceri și la Secolul 20. Debutul editorial se produce precoce, în anul 1967 în cunoscuta colecție pentru debutanți “Luceafărul” cu volumul de versuri “Furăm trandafiri” care este primit cu entuziasm de critica literară. Prima cronică despre această carte este semnată în „Contemporanul" de către Nicolae Manolescu, urmată de cele ale criticilor literari de prestigiu ai vremii, care-și reiau aceste cronici în volume publicate mai tarziu, ca Alexandru Piru
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
nivel al competiției, 104 studenți având șansa de a se întâlni în Istanbul, și mai mult de 200 de membri BEST care contribuie la realizarea și dezvoltarea acestui proiect. Runda Finală EBEC 2012 a fost organizată la Zagreb, unde a primit patronajul Președintelui Croației. Evenimentul a constat în patru zile de lucru, zile destinate Deschiderii și Închiderii Oficiale și de o zi liberă, unde participanții au avut ocazia să descopere orașul Zagreb. Cea de-a 5-a ediție a Rundei Finale
European BEST Engineering Competition () [Corola-website/Science/336371_a_337700]
-
române și cele ungare. Datorită atât lipsei unor alte forțe disponibile pentru a ocupa poziții de-a lungul liniei de demarcație din Transilvania cât și a unei recunoașteri în fapt a Armatei Române ca forță militară aliată, trupele române au primit permisiunea de a realiza operațiunea de ocupare a primului aliniament demarcațional. Deși pe hârtie Armata Română era constituită dintr-un anumit număr de oameni, aprecierile precum că trupele românești ar fi putut să înceapă intrarea în Transilvania în jurul detelor de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
ca Arad, Oradea, Carei, Satu Mare, Alba Iulia, Aiud, Cluj, Baia Mare, Sighetu Marmației, Târgu-Mureș, Bistrița, Odorheiu Secuiesc să fie ocupate de trupe ala Puterilor Aliate. La 11 decembrie solicitând lămuriri lui Vix în privința trupelor române, Comisia Ministerială maghiară pentru Armistițiu a primit răspuns precum că În cursul lunii decembrie guvernul de al Budapesta nerecunoscând Unirea, a început să ia jurământul de credință către statul ungar de la toate autoritățile comitatense, cercuale și comunale. și s-a preocupat de întărirea poziției sale la Cluj
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
o defensivă cu o adâncime de aproximativ 4,8 km. SHAEF de sub comanda generalului Dwight D. Eisenhower își fixase ca obiectiv imediat ocuparea inimii industriale a Germaniei, regiunea Ruhr. Armata a 3-a comandată de generalul George S. Patton a primit sarcina să ocupe regiunea franceză Lorena, în vreme ce Armata I a generalului Courtney Hodges a primit ordinul să spargă frontul german în apropiere de Aachen. Hodges a sperat la început că va putea să atace ocolind orașul, unde considera că se
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
D. Eisenhower își fixase ca obiectiv imediat ocuparea inimii industriale a Germaniei, regiunea Ruhr. Armata a 3-a comandată de generalul George S. Patton a primit sarcina să ocupe regiunea franceză Lorena, în vreme ce Armata I a generalului Courtney Hodges a primit ordinul să spargă frontul german în apropiere de Aachen. Hodges a sperat la început că va putea să atace ocolind orașul, unde considera că se află doar o garnizoană mică, care avea să se predea de îndată ce Aachenul era încercuit. Aachen
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
trimiși ca simpli soldați să lupte pe [[frontul de răsărit (al doilea război mondial)|frontul de răsărit. Von Schwerin era dispus să capituleze. Pe 13 septembrie însă, chiar înainte de trimită actul de capitulare pe care îl semnase, von Schwerin a primit ordinul să organizeze un contraatac și să străpungă liniile acestora la sud-vest de oraș. Generalul s-a conformat ordinelor primite și a organizat operațiunea folosind unitățile de [[panzergrenadier]]i. Încercarea de capitulare a lui von Schwerin nu s-a finalizat
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
executate de infanteriștii Diviziei a 29-a pe flancurile apărării germane. Germanii au considerat că tocmai aceste diversiuni erau de fapt atacul principal. În noaptea zilei de 2 octombrie, germanii din Batalionul al 902-lea de tunuri de asalt au primit ordin să organizeze un contraatac, dar acțiunea lor a fost întârziată într-o primă fază de tirul artileriei aliate, pentru ca să o zădărnicească definitiv în cele din urmă. Deși pe 3 octombrie tancurile americane au reușit să traverseze Wurmul și ar
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
în sprijinul acestui blindat au sosit elementele Diviziei a 2-a blindate americane, iar germanii au fost definitiv alungați din sat. Divizia a 30-a de infanterie a trebuit să renunțe la pozițiile defensive pe care le organiza după ce a primit ordinul să continue atacul pentru atingerea punctului de joncțiune cu Divizia I. Pentru atingerea acestui obiectiv, efectivele Diviziei a 30-a au fost suplimentate cu două batalioane de infanterie din cadrul Diviziei a 29-a. [[Image:Bundesarchiv Bild 101I-496-3491-36, Frankreich, Flak-Geschütz
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
din cele două regimente au fost uciși sau răniți aproape în totalitate. În zilele de 11-13 octombrie, aviația aliată a bombardat orașul Aachen, în special țintele din apropierea liniilor americane. Pe 14 octombrie, Regimentul al 26-lea de infanterie americană a primit sarcina cuceririi zonei industriale a Aachenului, în cadrul pregătirilor pentru asaltul asupra orașului. Pe 15 octombrie, germanii au încercat să lărgească breșa dintre cele două ramuri ale încercuirii americane și au atacat pozițiile Diviziei I de infanterie. Deși mai multe tancuri
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Divizia a 30-a, sprijinită de elemente ale Diviziei a 29-a de infanterie și a 2-a de blindate, a continuat în perioada 13-16 octombrie atacul pe direcția sud în sectorul satului Würselen. În ciuda sprijinului important pe care îl primise, Divizia a 30-a de infanterie americană nu a reușit să spargă defensiva germană și să facă joncțiunea cu forțele aliate din sud. În cealaltă tabără, germanii s-au folosit eficient de condițiile oferite de frontul îngust și au bombardat
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]