300,679 matches
-
el avea să conducă luptele în continuare. Divizia a 10-a SS a fost trimisă spre sud, pentru ca să respingă aterizările aliate de la Nijmegen și să apere polderul de la confluența Rinului inferior și a Waalului, în timp ce Divizia a 9-a a primit sarcina apărării Arnhemului. Divizia a 9-a SS era în plin proces de pregătire a reîntoarcerii în Germania, iar Harmel se dusese la Berlin încercând să obțină recruți, arme și provizii pentru unitatea sa. El a primit ordinul să se
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
9-a a primit sarcina apărării Arnhemului. Divizia a 9-a SS era în plin proces de pregătire a reîntoarcerii în Germania, iar Harmel se dusese la Berlin încercând să obțină recruți, arme și provizii pentru unitatea sa. El a primit ordinul să se deplaseze rapid la Arnhem și să preia comanda. Între timp, „Obersturmbannführer” Ludwig Spindler, comandantul regimentului de artilerie al diviziei, o organizat rapid un „grup de luptă” - „Kampfgruppe Spindler”. Dacă la început grupul avea doar 120 de oameni
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Spindler, comandantul regimentului de artilerie al diviziei, o organizat rapid un „grup de luptă” - „Kampfgruppe Spindler”. Dacă la început grupul avea doar 120 de oameni, efectivele sale au crescut în timpul luptelor prin cooptarea a 16 unități separate. Acest grup a primit ordinul să înainteze spre vest, la Oosterbeek, unde să blocheze înaintarea britanicilor către centrul orașului Arnhem. Între timp, batalionul de recunoaștere al Diviziei a 10-a SS aflat sub comanda „Hauptsturmführer” Viktor Gräbner s-a deplasat la Nijmegen și a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
britanicilor către centrul orașului Arnhem. Între timp, batalionul de recunoaștere al Diviziei a 10-a SS aflat sub comanda „Hauptsturmführer” Viktor Gräbner s-a deplasat la Nijmegen și a traversat podul de la Arnhem seara târziu. La început, nicio unitate nu primise sarcina apărării podului. Comandantul garnizoanei Arnhem, generalul maior Friedrich Kussin fusese ucis în timp ce se îndrepta spre cartierul său general de parașutiștii din Batalionul al 3-lea. Moartea generalului lăsase un vid la vârful comenzii. Batalionul SS a primit ordinul să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
unitate nu primise sarcina apărării podului. Comandantul garnizoanei Arnhem, generalul maior Friedrich Kussin fusese ucis în timp ce se îndrepta spre cartierul său general de parașutiștii din Batalionul al 3-lea. Moartea generalului lăsase un vid la vârful comenzii. Batalionul SS a primit ordinul să apere podul de-abia seara târziu. În acel moment, doar o singură unitate germană (Batalionul al 16-lea SS de instrucție) din Wolfheze era în zonă gata ca să se opună înaintării aliaților spre poduri. Comandantul batalionului SS, Sepp
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
pentru intrarea în oraș, sperând să poate să ajungă mai departe în centrul Arnhemului. Ei au ajuns în dreptul pozițiilor germane încă pe întuneric și, timp de câteva ore, au încercat să străpungă liniile acestora. Linia germanilor comandați de Spindler, care primeau un val continuu de întăriri, era tot mai puternică pentru a fi străpunsă, iar până la ora 10:00 înaintarea britanicilor a fost oprită. Un atac mai bine coordonat a fost declanșat după amiază, dar și acesta a fost respins. Urquhart
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
implicit la slăbirea Brigăzii a 4-a de parașutiști, a fost întâmpinată de protestele puternice ale lui Hackett, care nu a putut însă să modifice hotărârea inițială. Pentru a compensa într-o oarecare măsură slăbirea efectivelor brigăzii sale, Hackett a primit comanda unității de grăniceri scoțieni, care trebuiau să asigure apărarea zonei de aterizare „L” din ziua de marți. Batalioanele al 10-lea și al 156-lea de parașutiști au fost transferate la nord de calea ferată ca să ocupe conform planului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
proviziile parașutate au fost recuperate de parașutiștii britanci. La pod, după mai multe încercări nereușite, Frost a reușit în cele din urmă să ia legătura radio cu comandantul diviziei și a aflat că este puțin probabil ca pozițiile sale să primească întăriri. Ceva mai târziu, la 13:30, Frost a fost rănit la picioare de explozia unui proiectil de mortiere. Maiorul Gough a preluat comanda unității, dar situația s-a înrăutățit atât de mult încât s-a ajuns la concluzia că
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cinci zile. Elevii școlii de subofițeri Hermann Göring a atacat pozițiile britanicilor din partea de vest, pe malul Rinului, reușind în cele din urmă să cucerească această poziție înaltă, de pe care putea fi controlat tirul asupra orașului Oosterbeek. Britanicii asediați au primit un ajutor nesperat după ce au reușit să ia legătura radio cu unitățile avansate de artilerie ale Corpului XXX, în principal cu Regimentul al 64-lea de artilerie regală, care a executat bombardamente precise asupra pozițiilor germane. Legătura radio cu acest
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
la remorcare, iar vâslele din dotare s-au dovedit ineficiente pentru manevrarea bărcilor în curentul puternic. Doar 55 de polonezi au reușit să traverseze Rinul până la ivirea zorilor, iar dintre aceștia doar 35 au ajuns în zona ordonată. Spindler a primit ordinul să schimbe direcția de atac mai spre sud pentru a-i obliga pe britanici să părăsească malurile râului, să îi izoleze și să le taie căile de reaprovizionare. În ciuda tuturor eforturilor depuse, germanii nu au reușit să își atingă
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
adăpost, dar duminică a devenit evident că este nevoie de o încetare a focului de mai lungă durată. Colonelul Graeme Warrack, șeful personalului medical — a cerut permisiune pentru negocierea unui armistițiu. Urquhart a acordat medicului această permisiune. Warrack a fost primit de Bittrich, care primise la rândul lui acordul superiorilor săi pentru un armistițiu. Germanii i-au oferit lui Warrack atâtea provizii cât acesta din urmă a putut să care. Timp de două ore, între 15:00 și 17:00, au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
devenit evident că este nevoie de o încetare a focului de mai lungă durată. Colonelul Graeme Warrack, șeful personalului medical — a cerut permisiune pentru negocierea unui armistițiu. Urquhart a acordat medicului această permisiune. Warrack a fost primit de Bittrich, care primise la rândul lui acordul superiorilor săi pentru un armistițiu. Germanii i-au oferit lui Warrack atâtea provizii cât acesta din urmă a putut să care. Timp de două ore, între 15:00 și 17:00, au fost evacuați în timpul armistițiului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de către geniștii Diviziei a 43-a și Diviziei canadiene. Pentru ca să nu le permită germanilor să înțeleagă intențiile britanicilor, planul a fost comunicat doar seara. Pozițiile trebuiau menținute pe timpul nopții de o mână de soldați (mulți dintre ei răniți). Soldații au primit ordin să își înfășoare armele și bocancii în cârpe, pentru ca zgomotele deplasării să nu îi alerteze pe germani. În ciuda situației de pe teren, moralul soldaților aliați era destul de ridicat - ca dovadă faptul că mai înainte de începerea retragerii unii dintre ei și-
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
pe Alan Brooke—șeful Mareluli Stat Major Imperial - că el consideră că militarii polonezi „au luptat foarte rău” la Arnhem și că nu îi mai dorește în subordinea sa. Istoricul David Bennett a remarcat că este aproape sigur că Montgomery primise aproape sigur informații grosolan deformate, care nu au făcut decât să alimenteze propriile sale prejudecăți. O lună mai târziu, Browning a trimis adjunctului lui Brooke un raport foarte critic la adresa lui Sosabowski. Acest raport îl acuza pe Sosabowski că este un
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
se pare că a fost confirmată de mândria soldaților care au luat parte și de dorința unora dintre cei care nu au participat la această bătălie să pretindă că au fost acolo. După evacuarea din timpul Operațiunii Berlin, soldații au primit ca niște eroi în Anglia. A fost publicată în scurtă vreme o listă a 59 de militari decorați (dintre cei 2.000 care s-au reîntors) și aceștia au fost primiți într-o ceremonie specială la palatul Buckingham în decembrie
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
acolo. După evacuarea din timpul Operațiunii Berlin, soldații au primit ca niște eroi în Anglia. A fost publicată în scurtă vreme o listă a 59 de militari decorați (dintre cei 2.000 care s-au reîntors) și aceștia au fost primiți într-o ceremonie specială la palatul Buckingham în decembrie. O listă a doar 25 de militari decorați dintre cei 6.000 care nu s-au mai întors în patrie a fost publicată de abia în septembrie 1945. Cinci dintre participanții
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Buckingham în decembrie. O listă a doar 25 de militari decorați dintre cei 6.000 care nu s-au mai întors în patrie a fost publicată de abia în septembrie 1945. Cinci dintre participanții britanici la luptele de la Arnhem au primit cea mai înaltă distincție militară pentru vitejie - Crucea Victoria. Patru dintre ei au fost membri ai forțelor aeropurtate, iar unul al RAF. Drapelele de luptă a șase unități militare britanice au fost decorate pentru participarea la bătălia de la Arnhem în cadrul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
rebotezat în cinstea lui John Frost pe 17 decembrie 1977. Pe 31 mai 2006, regina Beatrix a Țărilor de Jos a conferit două ordine militare forțelor poloneze care au participat la bătălia de Arnhem. Brigada I independentă de parașutiști a primit Ordinul militar Willem, iar Stanisław Sosabowski a fost decorat post-mortem cu Leul de Bronz. În februarie 2006 a fost lansată o inițiativă publică pentru strângerea de fonduri în vederea ridicării unui monument dedicat parașutiștilor polonezi și generalului Sosabowski. Memorilaul a fost
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
nord cu strada "Oranjeboom" din partea de sud. Această soluție a întâlnit opoziția locuitorilor, care nu au fost de acord ca Vechiul Port să fie afectat, iar strada "Oranjeboom" să fie transformată în drum expres. În 1983, noul Pod Willem a primit "Nationale Staalprijs" (în ).
Podul Willem (Rotterdam) () [Corola-website/Science/336725_a_338054]
-
față, câtiva ani mai târziu, mi-a făcut aceeași impresie de lemn muncit și chinuit: cea a lui Panait Istrati”". Scriitorul român se născuse la Brăila, ca fiu nelegitim al contrabandistului grec Gherasim Valsamis și al spălătoresei Joița Istrate, și primise la naștere numele Gherasim Istrate. A avut mai multe ocupații, lucrând în cârciumi, în brutării și pe vapoare și hoinărind prin diferite orașe: București, Istanbul, Alexandria, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne. A citit cu pasiune și a debutat ca publicist
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
Etern” căruia patria sa intelectuală, Franța, i-a închis porțile. La finalul cărții sale, Nikos Kazantzakis a introdus o scurtă referire la un popas al lui Zorbas în România, unde aventurierului i-a plăcut teribil: "„După vreo șase-șapte luni, am primit o ilustrată din România înfățișând o femeie planturoasă, decoltată: «Mai trăiesc, mănânc mămăligă, beau bere, lucrez la puțurile de petrol, sunt murdar, put ca un șobolan din canalul de scurgere. Dar ce-are a face! Se află aici din belșug
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
este un film românesc din 1962 regizat de Mircea Drăgan. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Lica Gheorghiu, Colea Răutu și George Calboreanu. A primit Premiul de Argint la a Festivalului Internațional de Film de la Moscova. Filmul a fost vizionat de 4.003.988 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei
Lupeni 29 () [Corola-website/Science/336748_a_338077]
-
de germani și i-a condus în Munții Pirinei. El s-a stabilit într-o casă din Munții Maures și a trăit tot restul războiului în regiunea franceză Midi, dedicându-se studiului textelor sacre hinduse, până în anul 1945, când a primit o telegramă de la Ministrul Afacerilor Externe al Franței prin care i se cerea să meargă la San Francisco, California, pentru a-și reprezenta țara la fondarea Organizației Națiunilor Unite. De la San Francisco, Herbert a însoțit comisia pregătitoare a fondării ONU
Jean Herbert () [Corola-website/Science/336734_a_338063]
-
acest film. O mare parte din opera sa își are originea în textele clasice, mai ales cele ale tragedianului grec Euripide. El a fost nominalizat de cinci ori pentru un Premiu Oscar, un record pentru orice artist cipriot. El a primit nominalizări pentru premiile de cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun regizor și cel mai bun film pentru "Zorba Grecul" și două nominalizări la categoria cel mai bun film străin pentru "Electra" și "Ifigenia". Cacoyannis s-a născut în
Michael Cacoyannis () [Corola-website/Science/336739_a_338068]
-
al Doilea Război Mondial. După o luptă, un tanchist este găsit într-un tanc sovietic distrus. În mod miraculos el se recuperează de arsuri de 90% din suprafața corpului, dar suferă de amnezie și nu-și poate aminti identitatea. El primește un nou pașaport pe numele Naideonov (de la cuvântul rusesc pentru "găsit"), și s-a întors la datorie. Naideonov crede că are capacitatea de a comunica cu tancuri ca și cum ar fi oameni. De asemenea, în scurt timp el este recunoscut drept
Tigrul alb (film din 2012) () [Corola-website/Science/336744_a_338073]