30,538 matches
-
Coreenilor le-a fost imposibil să oprească golirea șanțurilor de apărare de către japonezi și astfel japonezii au avut acces direct la zidurile de apărare. Japonezii au folosit scări și turnuri de asediu sub acoperirea focului de archebuze pentru a se apăra de săgețile și pietrele trase de coreeni. Yun a așteptat ca prima linie de apărare să cadă, s-a prefăcut că se retrage apoi a montat un contraatac masiv, luând japonezii prin surprindere. După o luptă acerbă, zidurile principale au
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
din nord împotriva jurchenilor. Regele coreean i-a dat lui Shin Rip o sabie și puterea de comandă astfel încât să poată recruta Gărzile Regale și alți arcași experți. Deși Shin Rip a fost un general notabil, el nu a putut apăra pasul din munții Mungyeong saejae și s-a retras la castelul Chungju de unde credea că îi poate opri pe japonezi. Când Shin Rip a aflat de venirea japonezilor a decis să îi întâlnească pe câmpiile plate de lângă Chungju. Deoarece marea
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
s-au înecat în părțile mai adânci ale râului. Generalii Yu Geuk-ryang și Sin Hal au fost uciși. Înfrângerea cavaleriei coreene la Imjin a dus eliberat calea japonezilor spre Pyeongyang. Nu mai exista nici o unitate coreeană eficientă sau vreun castel apărat de la Imjin până la granița chineză. Auzind de prăbușirea liniei de la Imjin, regele Seonjo a abandonat Gaeseong și Pyeongyang, retrăgându-se în nord la Uiju unde a întâmpinat în cele din urmă primul contingent venit din Ming. Trupele Ming s-au
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
îi dădea autoritatea de a conduce flotele de dreapta și de stânga din Jeolla, flotele de dreapta și de stânga din Gyeongsang precum și flota Chungcheong. După ce văzuse cum japonezii ucid oamenii și jefuiesc orașele locale, amiralul s-a hotărât să apere poporul coreean oprind debarcarea navelor japoneze. Mai târziu, în bătălia de la Sacheon, el a folosit pentru prima dată ,arma secretă”, nava-țestoasă învingându-i din nou pe japonezi. Bătălia de la Happo a fost o luptă navală care a avut loc pe
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
navă amiral. La fel ca la Dangpo, japonezii jefuiau și ardeau clădirile din orașul coreean. Amiralul a trimis câteva nave de patrulare pentru a testa apărarea japoneză. Patru nave mari japoneze s-au aliniat în fața navei amiral pentru a o apăra. Ca și la Dangpo, Yi Sun-sin a trimis navele sale țestoase în golf pentru a perturba formația japoneză în timp ce panokseon-urile formau un baraj și trăgeau încontinuu. Nava-țestoasă s-a desprins în mai multe nave, surprinzându-i pe japonezi. Temând-se
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
alternativă a japonezilor a fost să transporte trupe și provizii pe uscat, pe drumuri dar acestea au fost blocate de forțele coreene Uibyeong ("Armata Drepților"). Mulți civili coreeni și călugări budiști au format o armată de voluntari pentru a se apăra de japonezi. După bătălia de la Hnsando în care amiralul coreean Yi Sun-sin a învins flota japonezilor, aceștia au rămas tăcuți aproape o lună. La jumătatea lunii august, armatele japoneze conduse de comandanții Kato Yoshiaki, Kimura și Okamoto s-au retras
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
aproape o lună. La jumătatea lunii august, armatele japoneze conduse de comandanții Kato Yoshiaki, Kimura și Okamoto s-au retras din Hanyang (Seul) în provincia Gyeongsang. În acest timp, în Busan existau 8000 de soldați și 430 de nave care apărau coasta. Cu toate aceste, navele de spionaj trimise de amiralul Yi au raportat că sunt 470 de nave de război. Comandantul Yi crezuse că japonezii se retrag spre țara lor. Astfel, Kim Su, guvernatorul din Gyeongsang (慶尙右水營) i-a cerut
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
forțelor coreene a scăzut substanțial. În anul 1592, din mai până la bătălia de la Busan avuseră loc 9 bătălii navale conduse de amiralul Yi. Darurmătoarea bătălie a avut loc 6 luni mai târziu, în februarie 1593. Forțele japoneze au reușit să apere Busan-ul și ruta către Japonia. Deoarece japonezii și-au dat seama de importanța apărării linilor de aprovizionare, au încercat să aducă regiunile de la vest de Busan (unde a venit marina Joseon-ului) sub controlul lor. Această încercare a japonezilor a dus
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
1900 de soldați au încercat să ocupe cetatea de la Yong-in (în apropiere de Hanseong) dar cei 600 de apărători japonezi conduși de Wakizaka Yasuharu au evitat o luptă cu coreenii până în 5 iunie când principalele trupe japoneze au venit să apere cetatea. Trupele japoneze s-au apărat cu succes împotriva coaliției Jeolla forțându-i pe coreeni să se retragă. În provincia Gyeongsang, generalul Kwak mobiliza o armată de voluntari. Go Gyeong-Myeong a mobilizat în provincia Jeolla o armată de 6000 de
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
ocupe cetatea de la Yong-in (în apropiere de Hanseong) dar cei 600 de apărători japonezi conduși de Wakizaka Yasuharu au evitat o luptă cu coreenii până în 5 iunie când principalele trupe japoneze au venit să apere cetatea. Trupele japoneze s-au apărat cu succes împotriva coaliției Jeolla forțându-i pe coreeni să se retragă. În provincia Gyeongsang, generalul Kwak mobiliza o armată de voluntari. Go Gyeong-Myeong a mobilizat în provincia Jeolla o armată de 6000 de oameni. Comandantul Go a mers să
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
soldații spre Geumsan. Au ajuns acolo la 10 iulie și s-au luptat cu o armată japoneză care se retrăsese după ce fusese înfrântă cu două zile înainte în bătălia de la Ichi (8 iulie). Jinju (진주) era o fortăreață strategică care apăra provincia Gyeongsang. Comandanții japonezi știau că controlul asupra Jinju le-ar fi oferit accesul la orezăriile din provincie. Prin urmare, Hosokawa Tadaoki a pornit spre Jinju cu o armată mare. Jinju era apărat de Kim Simin (김시민), unul dintre cei
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Jinju (진주) era o fortăreață strategică care apăra provincia Gyeongsang. Comandanții japonezi știau că controlul asupra Jinju le-ar fi oferit accesul la orezăriile din provincie. Prin urmare, Hosokawa Tadaoki a pornit spre Jinju cu o armată mare. Jinju era apărat de Kim Simin (김시민), unul dintre cei mai pricepuți generali coreeni care comanda o garnizoană de 3000 de soldați. Generalul achiziționase recent aproximativ 200 de archebuze noi care erau de aceeași putere cu cele ale japonezilor. Cu ajutorul archebuzelor, tunurilor și
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
considerată una dintre cele mai mari victorii coreene deoarece a oprit japonezii din înaintarea lor în provincia Jeolla. Primul asediu de la Jinju (1592) a fost o bătălie care s-a încheiat cu victoria coreenilor. Jinju era un castel important care apăra provincia Jeolla. Ukita Hideie și Hosokawa Tadaoki s-au înțeles să cucerească Jinju pentru a controla provincia Jeolla și a ataca forțele coreene conduse de Gwak Jae-u care se ascundeau în zonă. Castelul Jinju era deasemenea un loc de unde putea
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
3.800 de soldați ai săi. Din nou, coreenii au fost depășiți numeric. Kim Si-min achiziționase recent 170 de archebuze la fel ca cele utilizate de japonezi. Kim Si-min instruise bine trupele și crezuse întotdeauna că poate să apere Jinju. Japonezii au tras și au adus scări pentru a urca pe ziduri. Ei au adus deasemenea și un turn de asediu pentru a lupta mai ușor. Coreenii au contraatacat cu ghiulele de tun, săgeți și gloanțe. Surprins, Hosokawa a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
erau într-o stare bună deoarece comandantul lor fusese rănit iar muniția era pe terminate. Gwak Jae-u, unul dintre principalii lideri ai Armatei Drepților a ajuns pe timp de noapte cu o armată dar aceasta era prea mică pentru a apăra Jinju. Gwak a ordonat oamenilor săi să producă zgomot suflând în cornuri. Aproximativ 3000 de luptători au sosit. În această situație, comandanții japonezi au conștientizat pericolul, renunțând la asediu și retrăgându-se. Armata Drepților era prea mică pentru a apăra
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
apăra Jinju. Gwak a ordonat oamenilor săi să producă zgomot suflând în cornuri. Aproximativ 3000 de luptători au sosit. În această situație, comandanții japonezi au conștientizat pericolul, renunțând la asediu și retrăgându-se. Armata Drepților era prea mică pentru a apăra Jinju. Totuși, retragerea japonezilor i-a încurajat foarte mult pe coreeni. Prima bătălie de la Jinju, bătălia de la insula Hansan și bătălia de la Haengju sunt considerate unele dintre cele mai importante bătălii ale războiul Imjin. Coreeneii nu erau capabili să alunge
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
fără intervenția unui factor extern, Ming. Istoricul coreean Yu Song-nyong a afirmat că victoriile marinei coreene au blocat toate strategiile invadatorilor, ,tăind unul dintre brațele” cu care Japonia dorea să învăluie Coreea, izolând armata lui Konishi Yukinaga de la Pyeongyang și apărând apele apele teritoriale ale Chinei de atacul japonez, astfel încât ,Armata Celestă” să poată veni pe uscat pentru a ajuta Coreea. Văzând criza din Joseon, împăratul Wanli din Ming și curtea sa au fost inițial sceptici și confuzi. Ei nu și-
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Cu aprobarea lui Prittwitz, François a început să deplaseze Corpul I înainte chiar în acea noapte, întărit de Divizia I Cavalerie. La orele 04:00 în dimineața de 20 august, Corpul I a atacat Divizia 28 Rusă, care s-a apărat cu artileria. Rușii sufereau însă permanent de lipsă de provizii, și și-au consumat rapid muniția, ceea ce i-a lăsat la mila artileriei germane, care i-a obligat să se retragă 8 km la începutul după-amiezii. Liniile au fost stabilizate
Bătălia de la Gumbinnen () [Corola-website/Science/333262_a_334591]
-
a fost construită o "aripă nouă", care în 1927 a devenit Biblioteca Națională Vittorio Emanuele al III-lea. Începând din secolul al XVIII-lea, reședința regală a fost mutată la Palatul din Caserta, deoarece orașul interior era mai ușor de apărat de atacurile navale, precum și mai îndepărtat de populația de multe ori rebelă din Napoli. În timpul ocupației napoleoniene palatul a fost înfrumusețat de Joachim Murat și de soția sa, Caroline Bonaparte, cu mobilier și decorațiuni neoclasice. Cu toate acestea, un incendiu
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
a fost purtată între 7 și 10 septembrie 1939, între armatele Poloniei și Germaniei, în fazele inițiale ale invadării Poloniei. Conform ultimelor cercetări, între 350 și 720 de militari polonezi au apărat pentru trei zile o zonă fortificată împotriva a 40.000 de soldați germani. Deși înfrângerea era inevitabilă, această acțiune a împiedicat pentru trei zile înaintarea armatei germane și a amânat încercuirea Grupului operațional independent Narew, care lupta în apropiere. Într-
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
final tancurile germane au străpuns linia defensivă și au eliminat buncărele poloneze unul câte unul. Ocupanții ulimului buncăr s-au predat în jurul prânzului zilei de 10 Septembrie. Pentru că în cadrul bătăliei un număr mic de apărători, înainte de a fi anihilați, au apărat pentru trei zile o zonă fortificată împotriva unei forțe mult superioare, este referită uneori ca "Termopile polonez" în istoria poloneză. Una dintre figurile marcante ale bătăliei este căpitanul Władysław Raginis, comandantul detașamentului polonez, care a jurat să mențină poziția cât
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
Narew și Biebrza. Linia defensivă de se întindea între satele Kołodzieje și Grądy-Woniecko, Wizna aflându-se în centrul ei. Linia se afla la de granița cu Prusia Orientală, de-a lungul malurilor înălțate ale râurilor Narew și Biebrza. Unitățile care apărau linia erau subordonate Grupului Operațional Independent Narew însărcinat cu apărarea orașului Łomża și căilor de acces de la nord de Varșovia. Fortificațiile de la Wizna erau unul din punctele cele mai importante din nordul Poloniei deoarece acopereau trecerile peste cele două râuri
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
de 1.5m grosime întărite cu plăci de oțel de 20cm, puteau rezista loviturilor directe ale tunurilor din înzestrarea Wehrmacht-ului la momentul respeciv. În plus erau situate pe dealuri care ofereau o bună vizibilitate . Inițial linia defensivă poloneză era apărată de un singur batalion din Regimentul 71 Infanterie, comandat de maj. Jakub Fober. La scurt timp înainte de începerea celui de al doilea război mondial a fost întărit cu o companie de mitraliere sub comanda cpt. Władysław Raginis precum și alte detașamente
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
său de armată a fost oprit de către o forță atât de mică. În memoriile sale prezintă ca posibilă cauză dificultatea construirii de poduri peste rârurile din zonă iar în cadrul Proceselor de la Nuremberg a menționat că Wizna a fost foarte bine apărată de către o școală locală de ofițeri. Pe 1 Septembrie 1939 al doilea război mondial a început cu Invadarea Poloniei (1939). Armata a 3-a germană trebuia să înainteze din Prusia Orientală spre Varșovia, direct prin pozițiile ocupate de Grupul Operațional
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
și să continuea rezistența. La scurtă vreme după aceasta încep bombardamente de artilerie și aviație. Artileria poloneză este depășită și nevoită să se retragă către Białystok. După pregătirea de artilerie germanii au atacat flancul nordic al apărării poloneze. Două plutoane apărând câteva buncăre de la nord de Narew au fost atacate din trei părți de infanteria germană sprijinită de tancuri. Pierderile germane au fost mari inițial, dar după un puternic baraj de artilerie comandantul zonei Giełczyn area, lt. Kiewlicz, a primit ordine
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]