33,912 matches
-
1848 o dată cu introducerea limbii române în programa școlară, Roman ajunge. în 1850, profesor de limba română la Liceul romano-catolic din Oradea. În 1852 a înființat "Societatea de lectură" pentru elevii ultimelor două clase de la liceul unde preda și pentru studenții "Academiei de drept".Urmează, ulterior studii de fizică la Viena și studii juridice la Budapesta. În 1862 ajunge profesor universitar de limba și literatura română la Universitatea din Budapesta, poziție pe care o păstrează până la moartea sa. Profesia universitară a completat
Comuna Ceica, Bihor () [Corola-website/Science/310199_a_311528]
-
din raionul Fălești, în familia învățătorului Ițic Dubinovschi. În anul 1917 familia sa s-a mutat în orașul Bălți, unde a intrat la Școala secundară și a studiat desenul în cercul școlar de la Școala secundară I.V. Savin. A studiat la Academia de Arte Frumoase din București în atelierul lui Dimitrie Paciurea, ulterior sub conducerea lui Oscar Han (1925-1929). La un moment dat, din lipsă de resurse materiale, Lazăr Dubinovschi, a vrut să părăsească școala. Oscar Han l-a internat vara în
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
la compoziția “Requiem”, ultima sa sculptură, dedicată tragediilor Holocaustului, cunoscută în două variante. Una din ele se află în colecția Muzeului comunităților evreiești din București, cealaltă, la Muzeul Național de artă din Chișinău. A fost ales ca membru corespondent al Academiei de Arte Plastice din Sankt-Petersburg (1954) și membru de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici din România (1961), fiind laureat al Premiului de Stat al RSSM (1970). A fost decorat cu Ordinul "Drapelul Roșu de Muncă" (1948), Ordinul "V.Lenin" (1960
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
a știut nimic despre locul în care s-a aflat de-a lungul a mai bine de două decenii. O nouă controversă s-a declanșat în urma anunțării concursului pentru edificarea „Monumentului Limbii Române”, la Chișinău, în 2014. Concursul anunțat de Academia de Științe a RM propunea ca loc de amplasare a noului monument piațeta din fața acestui for academic, acolo unde este astăzi „Monumentul eliberării Moldovei de ocupația germano-fascistă”. Cîștigător al concursului a fost declarat sculptorul american de origine română, Vlad Basarab
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
urmat în 1880 o carte în limba germană. Schleyer nu a scris nicio carte despre volapük în alte limbi, dar alți autori au făcut-o curând după aceea. Criptograful flamand Dr. Auguste Kerckhoffs a fost un număr de ani directorul Academiei de Volapük și a răspândit limba în câteva țări. Totuși au apărut tensiuni între Dr. Kerckhoffs, împreună cu alți membri ai Academiei care doreau modificări ale limbii, și Schleyer care ținea foarte mult la drepturile sale de inventator. Aceasta a dus
Volapük () [Corola-website/Science/310223_a_311552]
-
autori au făcut-o curând după aceea. Criptograful flamand Dr. Auguste Kerckhoffs a fost un număr de ani directorul Academiei de Volapük și a răspândit limba în câteva țări. Totuși au apărut tensiuni între Dr. Kerckhoffs, împreună cu alți membri ai Academiei care doreau modificări ale limbii, și Schleyer care ținea foarte mult la drepturile sale de inventator. Aceasta a dus la o scindare prin care o mare parte din membrii academiei au renunțat la volapük in favoarea idiomului neutru și a
Volapük () [Corola-website/Science/310223_a_311552]
-
au apărut tensiuni între Dr. Kerckhoffs, împreună cu alți membri ai Academiei care doreau modificări ale limbii, și Schleyer care ținea foarte mult la drepturile sale de inventator. Aceasta a dus la o scindare prin care o mare parte din membrii academiei au renunțat la volapük in favoarea idiomului neutru și a altor noi proiecte de limbi artificiale. O altă cauză a declinului volapük a fost ascensiunea limbii esperanto. În 1887 a fost publicată prima carte de esperanto ""Unua Libro"". Deoarece limba
Volapük () [Corola-website/Science/310223_a_311552]
-
erau considerate de mulți utopice, necesitatea unei limbi comune a fost înțeleasă de mulți. În 1884 începe sa publice ziarul "HaTzvi" de orientare pro-sionistă.Tot în același an se întemeiază "Comitetul pentru susținerea limbii ebraice", care mai apoi va deveni "Academia limbii ebraice". Rezultatele muncii sale și cele ale comitetului au fost materializate în publicarea "Dicționarului Complet al Limbii Ebraice Antice și Moderne". La începutul secolului al XX-lea ebraica devine folosită în vorbirea curentă de evrei în Palestina și ulterior
Eliezer Ben-Yehuda () [Corola-website/Science/310226_a_311555]
-
egalității pentru femei; ea a făcut presiuni asupra ministerul Educației Naționale să acorde diplome de bacalaureat pentru femei și a încercat fără succes ca Academiea Franceză să o aleagă pe scriitoarea George Sand ca prim membru de sex feminin al Academiei. Soțul ei a consultat-o adesea în chestiuni importante iar ea a acționat ca regentă în timpul absențeor sale din 1859, 1865 și 1870. În 1860, ea a vizitat Algeria cu Napoleon. Catolică și conservatoare, influența ei a contracarat orice tendință
Eugénie de Montijo () [Corola-website/Science/310240_a_311569]
-
unde și-a făcut de altfel și studiile elementare și gimnaziale. Încă de copil talentul său a fost apreciat și îndrumat de Iosif Ferenczy, cel mai renumit artist plastic timișorean din vremea aceea. Ulterior Oscar Szuhanek s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din Budapesta, cu ajutorul unei burse de la primarul Timișoarei, Carol Telbisz. A studiat acolo cu Ede Balló și Lász-ló He-ge-dűs și cu alți artiști plastici din capitala Ungariei. A debutat ca artist și expozant în 1907, participând cu
Oscar Szuhanek () [Corola-website/Science/310247_a_311576]
-
He-ge-dűs și cu alți artiști plastici din capitala Ungariei. A debutat ca artist și expozant în 1907, participând cu o lucrare în Salonul Național organizat și deschis în capitala Ungariei. În 1908 a plecat la Paris unde a frecventat cursurile Academiei Julien și unde a avut prilejul să lege relații de prietenie strânse cu Modigliani și să facă cunoștință cu Picasso, Léger, Meštrović, Archipenko și cu Rodin, de asemenea cu scriitori ca Anatole France, Max Jacob și Rabindranath Tagore. În 1912
Oscar Szuhanek () [Corola-website/Science/310247_a_311576]
-
și cu Rodin, de asemenea cu scriitori ca Anatole France, Max Jacob și Rabindranath Tagore. În 1912, după voiaje prin Franța, Italia, insulele Mediteranei, Libia, Tunisia și Dalmația, apoi s-a stabilit la Roma unde a frecventat cursurile serale ale Academiei Medici și a devenit membru în asociația locală a pictorilor germani. A fost silit însă să se întoarcă la Timișoara în anul 1914, odată cu izbucnirea primului război mondial. Revenirea la Timișoara a generat o perioadă prodigioasă de creație. În 1922
Oscar Szuhanek () [Corola-website/Science/310247_a_311576]
-
n. 18 august 1922, la Brest, Finistère - d. 18 februarie 2008, la Caen, Calvados) a fost un scriitor și producător de filme francez. Numit «șef al noului roman francez» și «papă al Noului Roman francez», a fost ales membru al Academiei Franceze, la 25 martie 2004, înlocuindu-l pe Maurice Rheims. Soția sa este romanciera Catherine Robbe-Grillet. Fiu al inginerului Gaston Robbe-Grillet, director al unei fabrici de cartoane, și al lui Yvonne Canu, fiica unui ofițer de marină, Alain Paul Robbe-Grillet
Alain Robbe-Grillet () [Corola-website/Science/310250_a_311579]
-
primit oferte de la mai multe cluburi, dar a fost adus la West Ham United de scouterii Dave Mooney și Bill Gibbs, care îl urmăriseră câțiva ani la Wallsend Boys' Club. Cariera de profesionist a lui Carrick a început la faimoasa academie de tineret a lui West Ham United, în 1998. O contribuție notabilă a lui în sezonul 1998/1999 a fost în finala Cupei FA de tineret, unde a contribuit, alături de Joe Cole, la victoria cu 9-0 în fața lui Coventry City
Michael Carrick () [Corola-website/Science/310293_a_311622]
-
În mod privat, Filip pare să fi avut o personalitate mai plăcută. Când era mai tânăr, s-a spus că avea un simț ascuțit al umorului și un "mare sentiment de distracție". De-a lungul domniei sale, el a participat la "academii" din Madrid - acestea erau saloane literare care aveau scopul de a analiza literatura contemporană și poezia, cu un dram de umor. A fost un pasionat al teatrului, uneori criticat de contemporani pentru dragostea sa pentru spectacole "frivole". Alții au captat
Filip al IV-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310286_a_311615]
-
der Bucovina". În același an Morariu a devenit membru fondator al societății „Concordia“, care s-a concentrat pe activitatea culturală. Sub influența sa a fost înființată și asociația de muzică „Armonia“, iar apoi uniunea literară a studenților ortodocși de teologie, „Academia ortodoxă“, în 1889. El a scris numeroase cărți educaționale și teologice, dar, de asemenea, fabule și poezii.
Silvestru Morariu Andrievici () [Corola-website/Science/310303_a_311632]
-
deoarece nu putea practica religia catolică. Apoi se mută la Nérac, capitala ducatului d'Albret, care aparținea Franței și unde intoleranța religioasă care era la Pau, care făcea parte din Béarn, nu era aplicată. În jurul Margaretei se formează o adevărată academie literară: Théodore Agrippa d'Aubigne care era și tovarăș de arme a lui Henric de Navara, Guillaume de Sallustre Du Bartas, Michel de Montaigne. Agrippa d'Aubigne scria despre curtea de la Nérac: "Compusă din nobili valoroși și dame minunate, curtea
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
și monahii care viețuiesc în cinci mănăstiri de călugări și trei mănăstiri de maici. Pentru pregătirea teologică a viitorilor candidați la treapta preoției este finanțată din fonduri proprii o catedră de teologie la Universitatea din Białystok și o alta la Academia Teologică din Varșovia. În afară de aceste instituții universitare mai sunt susținute de biserică un seminar preoțesc la Varșovia, o școală de iconografie la Bielsk Podlaski și o școală de muzică bisericească la Hajnówka. Biserica Ortodoxă Poloneză este un membrul activ al
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
Sălajul asumându-și astăzi numele de ""județul bisericilor de lemn"". Cercetătorii maghiari au fost cei dintâi care au evidențiat valoarea bisericilor de lemn din Sălaj. János Ferencz Fetzer a scris primul studiu în 1896, în binecunoscuta revistă de arheologie a Academiei Maghiare: "Archaeologiai Értesitö". Fetzer ne-a lăsat printre altele singurele descrieri ale bisericilor de lemn din Bănișor și Sâg, puțin înainte ca acestea să dispară. Asupra bisericilor de lemn din Sălaj revin frații László și Gábór Szinte în 1913, în
Biserici de lemn din Sălaj () [Corola-website/Science/308989_a_310318]
-
pentru Educație Cultural-Politică (1947-1948), apoi șef al Spatelui Armatei (ianuarie - aprilie 1949), comandant al Corpului 5 Tancuri (mai 1949 - noiembrie 1950), comandant al Comandamentului Trupelor de Tancuri și Mecanizate și al Regiunii I Militare. Urmează apoi Cursul Academic Superior de pe lângă Academia Militară Generală (decembrie 1953 - septembrie 1954), la finalizarea căruia este înaintat la gradul de general-locotenent (august 1954). În paralel cu studiile urmate, este numit în postul de comandant al Corpului 38 Armată (1953-1955) și apoi al Regiunii II Militare (1955-1959
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
rromi al Ministerului. Limba romani a învățat-o autodidact, la încurajarea acad. prof. univ. dr. Gheorghe Mihăilă, a prof. univ. dr. Emil Vrabie și a lect. univ. Ioana Prioteasa. În anul 1983, fiind student și căutând niște cărți la Biblioteca Academiei pentru a face un referat, a dat accidental de o lucrare despre romi a lui Jean Vailant, unde a găsit o minigramatică a limbii romani de vreo 13 pagini și un minivocabular. Le-a copiat pe amândoua și a început
Gheorghe Sarău () [Corola-website/Science/309044_a_310373]
-
concretizat în Premiul APLER pe anul 2001 pentru cartea de știință, Premiul special ASLA la Salonului de carte, Oradea, 2002, Premiul I al Consiliului Județean -DJCCPCN, Cluj-Napoca 2005 pentru Filmul document, Diploma de participare la al 27 - lea Congres al Academiei Artelor și Științei Americano-Române, Universitatea din Oradea, 2002, Diploma pentru acordarea Medaliei Jubiliare a Universității din Petroșani, 2003, Diplomă de Excelență a Universității Ecologice „Traian”, Deva-2010, Diplomă pentru Merite Literar-artistice, Emia, 2007, Diplomă pentru acordarea titlului de Cavaler al Cărții
Ioan Ovidiu Muntean () [Corola-website/Science/309062_a_310391]
-
pelicula "Dreamgirls" a primit șapte nominalizări la premiile Critics' Choice Awards, unde filmul a fost laureatul unui număr de patru statuete, unul fiind acordat chiar pentru compoziția în cauză. Spre deosebire de majoritatea ceremoniilor unde înregistrarea a fost creditată, în cazul Premiilor Academiei Americane de Film Knowles nu a fost inclusă în lista celor ce au contribuit la procesul de realizare al piesei. În ciuda faptului că aceasta este recunoscută oficial drept unul dintre textierii cântecului, datorită regulilor după care se desfășoară procedurile de
Listen (cântec) () [Corola-website/Science/309035_a_310364]
-
Film Knowles nu a fost inclusă în lista celor ce au contribuit la procesul de realizare al piesei. În ciuda faptului că aceasta este recunoscută oficial drept unul dintre textierii cântecului, datorită regulilor după care se desfășoară procedurile de nominalizare ale Academiei Americane, doar trei contribuții majore sunt listate. Astfel, numele artistei nu a fost adăugat la nominalizări, un comitet al organizatorilor declarând faptul că aportul acesteia a fost cel mai mic. Primul videoclip a avut premiera pe data de 28 noiembrie
Listen (cântec) () [Corola-website/Science/309035_a_310364]
-
BNR. În 2010 era considerat cel mai bogat bancher român, cu o avere de circa 21 milioane euro. s-a născut la data de 9 august 1951 în orașul Sibiu. A absolvit în anul 1974 cursurile Facultății de Finanțe-Bănci din cadrul Academiei de Studii Economice din București. În anul 1983, a obținut titlul științific de doctor în economie la ASE București în specializarea relații financiar-bancare internaționale, avându-l drept conducător științific pe profesorul Costin Kirițescu. Începând din anul 1976, Nicolae Dănilă a
Nicolae Dănilă () [Corola-website/Science/309064_a_310393]