30,920 matches
-
interpretarea Simfoniei nr. 9 de Beethoven, simbolizând și aderarea Ungariei la Uniunea Europeană. Din 28 mai 2004 sala poartă numele pugilistului László Papp și este cunoscută oficial ca "".. Clădirea cântărește în total 200.000 de tone, aproximativ cât Podul Elisabeta și Podul Libertății împreună, și conține 50.000 de tone de beton, 2.300 tone de armături din oțel, mai mult de 11.000.000 de bolțuri și câțiva kilometri de cabluri. Clădirea multifuncțională este capabilă să găzduiască aproape toate tipurile de
Sala Sporturilor László Papp din Budapesta () [Corola-website/Science/331167_a_332496]
-
din cadrul Marelui Stat Major al Flotei pentru debarcarea din Normandia. A fost programat un test pentru cele trei modele care au fost selectate în final, teste care s-au desfășurat la Garlieston, Wigtownshire. Hugh Iorys Hughes dezvoltase dana „Hippo” și podul „Crocodile” la Conwy Morfa, folosind 1.000 de lucrători pentru construirea prototipurilor. „Swiss Roll” al lui Hamilton era un pod plutitor fabricat din pânză groasă impermeabilizată montată pe o structură metalică, tensionată cu cabluri. Maiorul de geniu Allan Beckett a
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
au fost selectate în final, teste care s-au desfășurat la Garlieston, Wigtownshire. Hugh Iorys Hughes dezvoltase dana „Hippo” și podul „Crocodile” la Conwy Morfa, folosind 1.000 de lucrători pentru construirea prototipurilor. „Swiss Roll” al lui Hamilton era un pod plutitor fabricat din pânză groasă impermeabilizată montată pe o structură metalică, tensionată cu cabluri. Maiorul de geniu Allan Beckett a proiectat un sistem de tabliere flexibile suspendate pe pontoane plutitoare. Testele au scos la iveală mai multe probleme. De exemplu
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
exemplu, „Swiss Roll” supota doar greutatea camioanelor de 7 t în condițiile unei mări agitate. Alegerea finală a fost luată după evaluarea comportării modelelor pe timp de furtună. „Hippos” a fost avariat grav, ceea ce a dus la ruperea deschiderilor de pod ale „Crocodile”, iar „Swiss Roll” a fost rupt de valuri. Tablierele plutitoare proiectate de Beckett, botezate mai apoi cu numele de cod "Whale", au rezistat fără probleme majore în condiții de furtună. Churchill a ordonat construirea a 10 mile (16
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
Whale (balenă)”. Drumurile erau alcătouite din tabliere rezistente la torsiune lungi de 80 picioare (aprox. 25 m) montate pe pontoane din oțel sau beton cu numele de cod „Beetles”. După încheierea războiului, numeroase tabliere Whale au fost folosite pentru repararea podurilor distruse în lupte în Franța, Belgia și Olanda. Aceste unități plutitoare mai sunt încă vizibile pe râul Meuse în Vacherauville (Meuse), pe Râul Mosela pe drumul D56 între Cattenom și Kœnigsmacker (Moselle) și în Vierville-sur-Mer (Calvados) pe drumul D517. Capetele
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]
-
înapoi în săgeți care indică direcția opusă. Un exemplu poate fi găsit în RU pe țărmul estic al Southamptonului, pe partea opusă rafinăriei petroliere Fawley (). Balize cu moar similare pot fi folosite pentru ghidarea marinarilor către punctul central al unui pod; atunci când vasul este aliniat cu linia centrală, sunt vizibile linii verticale. Efectul de moar poate fi folosit în măsurarea deformării materialelor: operatorul trebuie decât să deseneze un model pe obiect și să suprapună modelul de referință peste modelul deformat de pe
Moar (efect) () [Corola-website/Science/331232_a_332561]
-
circulare, cu porți de deschidere pentru cele patru colțuri ale Pământului și o curte împărțită în patru zone". Un al șaselea Trelleborg similar a fost situat la Borgeby, în Scania, în circa anului 1000. El a construit cel mai vechi pod cunoscut în sudul Scandinaviei, de cinci metri înălțime, 760 de metri lungime, acesta fiind podul Ravninge de pe pajiștea Ravninge. În timp a prevalat liniștit în interior, și-a întors energiile pentru inteprinderile străine. El a venit în ajutorul lui Richard
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
în patru zone". Un al șaselea Trelleborg similar a fost situat la Borgeby, în Scania, în circa anului 1000. El a construit cel mai vechi pod cunoscut în sudul Scandinaviei, de cinci metri înălțime, 760 de metri lungime, acesta fiind podul Ravninge de pe pajiștea Ravninge. În timp a prevalat liniștit în interior, și-a întors energiile pentru inteprinderile străine. El a venit în ajutorul lui Richard de Normansia, în 945 și 963, în timp ce fiul său a cucerit Samland, iar după asasinarea
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
zonă), artă plastică românească (opere de Luchian, Petrașcu, Pallady, Tonitza, Dimitrescu, Șirato, Stoenescu, Iser, Ressu). Secția de Istorie-Arheologie este compusă din nouă săli: Preistorie - vestigiile vieții materiale și spirituale din cultura Schela Cladovei, Civilizația geto-dacică, Războaiele daco-romane, Monumente antice romane (podul de la Drobeta din anii 103 - 105), Viața spirituală la Drobeta, Istorie medievală, Epoca modernă, Artă feudală românească și Epoca contemporană. Expoziția științele naturii, inaugurată la 15 mai 1972, prezintă condițiile fizice și geografice ale Defileului Porțile de Fier (Sala I
Muzeul Regiunii Porților de Fier () [Corola-website/Science/331356_a_332685]
-
mai cunoscuse o asemenea evoluție. Datorită acestei prosperității economice, România a putut obține în două decenii, după războiul independenței, împrumuturi în condiții relativ favorabile și grație acestora, toate guvernele au sporit cheltuielile provocate de lucrările mari de infrastructură: căi ferate, poduri, docuri, universități, școli, cazărmi etc. În cuvintele lui Take Ionescu: Criza a avut doi factori declanșatori imediați: unul de natură internă - compromiterea producției agricole a anului 1899 în urma unei secete prelungite de peste 10 luni - și unul extern - diminuarea posibilităților de
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
de ocupație. Rezistența a fost sprijinită cu provizii, arme, muniții, operatori radio și instructori de principalele servicii speciale aliate - Special Operations Executive și Office of Strategic Services. Membrii rezistenței au sabotat în mod sistematic transporturile pe căile ferate, au distrus poduri rutiere și de cale ferată, au participat la dezorganizarea liniilor de aprovizionare germane și au asigurat un flux neîntrerupt de informații pentru serviciile secrete aliate. În timpul luptelor cu forțele germane au murit 13.000 - 16.000 de francezi, dintre care
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
mai puternic bombardată pe frontul de vest. Bombardamentele aliate au atins un maximum în special în perioada de dinaintea debărcării din Normandia din iunie 1944. Bombardamentele strategice aliate care au vizat distrugerea sistematică a sistemului de transport feroviar, a triajelor și podurilor de cale ferată au dus la moartea și a numeroși civili. De exemplu, bombardamentele de pe 26 mai 1944, care au vizat obiective feroviare din zona a cinci orașe franceze din sud-estul Franței a cauzat pierderea a 2.500 de vieți
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
clasicismului francez. Gabriel provine dintr-o familie importantă de arhitecți. Străbunicul Jacques a realizat în secolul al 16-lea, vechea primărie din Rouen, bunicul lui Jacques IV Gabriel (1630-1686) a fost constructor a "Castelului de Choisy" și în Paris a podului Pont Royal (1685-1689). Tatăl său Jacques V Gabriel (1667-1742), o rudă și elev de-a lui Jules Hardouin Mansart și soțul Elizabethei Besnier , a devenit prim arhitect a curții (1734 sau 1735). El a ridicat în Paris, Hôtel de Varengeville
Ange-Jacques Gabriel () [Corola-website/Science/334081_a_335410]
-
și Eliza Petrăchescu (care „pune masca șireteniei senile pe chipul mamei lui Tănase Scatiu”). "Tănase Scatiu" a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România pe anul 1976: premiul pentru regie (Dan Pița; "ex-aequo" cu Mircea Veroiu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru imagine (Nicolae Mărgineanu; "ex-aequo" cu Călin Ghibu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru interpretare feminină (Rodica Tapalagă, pentru rolul Aglaia), premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc; "ex-aequo" cu Amza Pellea pentru rolul Manlache Preda din "Osînda") și premiul pentru
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
Tănase Scatiu”). "Tănase Scatiu" a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România pe anul 1976: premiul pentru regie (Dan Pița; "ex-aequo" cu Mircea Veroiu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru imagine (Nicolae Mărgineanu; "ex-aequo" cu Călin Ghibu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru interpretare feminină (Rodica Tapalagă, pentru rolul Aglaia), premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc; "ex-aequo" cu Amza Pellea pentru rolul Manlache Preda din "Osînda") și premiul pentru scenografie (Lidia Luludis, pentru costumele de la acest film). Romanul a fost dramatizat
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
și Eliza Petrăchescu (care „pune masca șireteniei senile pe chipul mamei lui Tănase Scatiu”). "Tănase Scatiu" a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România pe anul 1976: premiul pentru regie (Dan Pița; "ex-aequo" cu Mircea Veroiu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru imagine (Nicolae Mărgineanu; "ex-aequo" cu Călin Ghibu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru interpretare feminină (Rodica Tapalagă, pentru rolul Aglaia), premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc; "ex-aequo" cu Amza Pellea pentru rolul Manlache Preda din "Osînda") și premiul pentru
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
Tănase Scatiu”). "Tănase Scatiu" a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România pe anul 1976: premiul pentru regie (Dan Pița; "ex-aequo" cu Mircea Veroiu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru imagine (Nicolae Mărgineanu; "ex-aequo" cu Călin Ghibu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru interpretare feminină (Rodica Tapalagă, pentru rolul Aglaia), premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc; "ex-aequo" cu Amza Pellea pentru rolul Manlache Preda din "Osînda") și premiul pentru scenografie (Lidia Luludis, pentru costumele de la acest film). Romanul a fost dramatizat
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
structură portantă din cărămidă, șarpantă metalică și finisaje exterioare din cărămidă aparentă cu elemente tencuite. Ambele corpuri au câte un turn adosat (inițial folosit ca rezervor de apă) precum și câte un corp mai jos, adosat, cu funcțiuni anexe. Se păstrează podul rulant din hala principală. Unul dintre motoarele inițiale Carels Frères se păstrează încă la Muzeul Tehnic "Prof.ing. Dimitrie Leonida". Se remarcă eleganța fermelor și gradul înalt de iluminare naturală al halelor. Încă din primăvara anului 1868 se atestă existența în
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
de 16.20 m și cu o înălțime de 52 m - cel mai înalt din Europa în momentul respectiv -; zidurile are o grosime de 3.2 m. Este înconjurat de șanțuri umplute cu apă. Intrarea principală se face prin un pod fix, protejat de o barbacană, care conduce la un casteluț ("châtelet"), în acest caz o poartă încadrată de o pereche de turnuri. Poarta însăși este apărată de o hersă și de găuri în tavan ("assommoirs" sau "murder-holes"), prin care se
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
forțe atacând la sud din Saar spre nordul Alsaciei. La sfârșitul lui ianuarie și începutul lui februarie, Armata I franceză și Corpul XXI SUA au curățat întreaga regiune de forțele germane. În noiembrie 1944 a fost format un cap de pod pe maul vestic al Rinului cu o lungime de 65 km și o adâncime de 50 km, atunci când liniile de apărare germane din Munții Vosgi au cedat sub presiunea ofensivei Grupului de Armată al 6-lea SUA. Armata I Franceză
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
format de "Heeresgruppe Oberrhein" (Grupul Armată Rinul superior) plasat sub comanda directă a lui Heinrich Himmler. Grupul de Armată avea sarcină apărării frontului dintre Bienwald și granița elvețiană. Printre obiectivele de maximă importanță pentru defensiva germană de la Colmar se numărau podurile peste Rin de la Breisach și Chalampé, care erau folosite pentru aprovizonarea trupelor. Problemele de aprovizionare și luptele grele din toamna anului 1944 au scăzut capacitatea combatantă a forțelor aliate din nord-vestul Europei, iar Grupul de Armată a 6-a SUA
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
3-a de infanterie americană comandată de generalul John W. O'Daniel a atacat spre sud-est pe 22 ianuarie, având ca obiectiv traversarea râului Ill, ocolirea Colmarului spre nord și deschiderea drumului Diviziei a 5-a blindată franceză pentru atacarea podului de la Neuf-Brisach, folosit pentru aprovizionarea germanilor. Regimentul al 7-lea de infanterie americană a atacat spre sud, alungând germanii din regiunea dintre râurile Fecht și Ill. În timpul luptelor, caporalul Jose F. Valdez s-a oferit voluntar să acopere retragerea camarazilor
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
să acopere retragerea camarazilor săi în timpul luptelor din preajma stației de cale ferată Rosenkranz. Caporalul a fost decoar post-mortem cu Medalia de Onoare. Regimentul al 30-lea de infanterie americană a înaintat spre sud-est, a traversat râul Ill la nord de podul din lemn de la ferma Maison Rouge și s-a înaintat spre sud în dimineața zilei de 23 ianuarie, cucerind podul de lemn (). Regimentul a continuat înaintarea spre sud în pădurea Riedwihr ("Bois de Riedwihr"), spre orașelel Riedwihr () și Holtzwihr (). Podul
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
de Onoare. Regimentul al 30-lea de infanterie americană a înaintat spre sud-est, a traversat râul Ill la nord de podul din lemn de la ferma Maison Rouge și s-a înaintat spre sud în dimineața zilei de 23 ianuarie, cucerind podul de lemn (). Regimentul a continuat înaintarea spre sud în pădurea Riedwihr ("Bois de Riedwihr"), spre orașelel Riedwihr () și Holtzwihr (). Podul de la Maison Rouge s-a prăbușit sub greutatea unui tanc american, iar Divizia a 30-a de infanterie a rămas
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
podul din lemn de la ferma Maison Rouge și s-a înaintat spre sud în dimineața zilei de 23 ianuarie, cucerind podul de lemn (). Regimentul a continuat înaintarea spre sud în pădurea Riedwihr ("Bois de Riedwihr"), spre orașelel Riedwihr () și Holtzwihr (). Podul de la Maison Rouge s-a prăbușit sub greutatea unui tanc american, iar Divizia a 30-a de infanterie a rămas fără sprijinul blindatelor. Cum divizia dispunea de capacități reduse de luptă antitanc - militarii erau dotați cu aruncătaore portative de grenade
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]