30,140 matches
-
lichide nocive și gaze lichefiate. 13. Substanță lichidă nociva înseamnă orice substanță care face parte din categoriile X, Y, Z și OS, așa cum sunt definite de Marpol 73/78, anexă ÎI. 14. În cazul în care se solicită inspecții în râdă portului, tariful se majorează cu 30%, cu excepția pct. 58. 15. În cazul inspecțiilor prevăzute la pct. 58, atunci când se solicită inspecții în râdă portului, tariful se majorează cu 10%. 16. Ambarcațiune de agrement înseamnă o ambarcațiune destinată exclusiv utilizării pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214715_a_216044]
-
sunt definite de Marpol 73/78, anexă ÎI. 14. În cazul în care se solicită inspecții în râdă portului, tariful se majorează cu 30%, cu excepția pct. 58. 15. În cazul inspecțiilor prevăzute la pct. 58, atunci când se solicită inspecții în râdă portului, tariful se majorează cu 10%. 16. Ambarcațiune de agrement înseamnă o ambarcațiune destinată exclusiv utilizării pentru activități sportive sau de agrement în interes personal, cu lungimea între 2,5 și 24 metri. Sunt considerate ambarcațiuni de agrement și motovehiculele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/214715_a_216044]
-
bășcălios-debutonată: „Întotdeauna când mă gândesc la Eminescu îmi vine în minte statuia din fața Ateneului, expresia celui mai trist caraghioslâc și a divorțului tragicomic de spiritul critic în favoarea amantlâcului cu găunoșenia emfatică și cu ohtatul «poeticesc». Mă întreb cum să nu râzi în fața unui Eminescu nud și cum să nu-ți închipui instantaneu figurile altor scriitori în aceeași ipostază. Gândiți-vă la Maiorescu având un ștergar în jurul șoldurilor, la Caragiale camuflându-și Doamne iartă-mă cu pălăria, la Hortensia Papadat-Bengescu în costum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
între o gândire fizico-matematică și una umanistă, între abstract și concret. Idealul unei "unificări a cunoașterii", la care visează pozitiviștii de ieri și de azi, nu se poate atinge decât printr-o investigație sub raport istoric și filosofico-lingvistic, iar, o să râdeți, drumul spre acest ideal nu poate veni decât din partea unei cunoașteri istorice, cu toate lacunele și confuziile sale, cu toate bizareriile și intrigile pe care le dezvoltă (în narațiunile sale), cu toate "războaiele" și păcile pe care le are încorporate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
orizonturile vieții și nu impun un mare concept liric. Atâta lipsă de interes pentru mituri în poezie poate da de bănuit. Însă poezia poate trăi și în afara acestor sfere, într-o bufonerie fină. Este ceea ce face Miron Radu Paraschivescu, care, râzând de miturile înalte, creează propria mitologie lirică. Din ea va ieși o întreagă școală poetică (de la Geo Dumitrescu la Marin Sorescu). EUGEN SIMION SCRIERI: Oameni și așezări din Țara Moților și a Basarabilor, Craiova, 1938; Cântice țigănești, București, 1941; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Nicolae al II-lea. Mă încredeam în manualul și în profesorul meu. Dar ziua aceea îndepărtată, vântul acela, văzduhul acela însorit? Mă încurcam în reflecții fără șir - pe jumătate gânduri, pe jumătate imagini. Tot împingându-i pe colegii mei care râdeau, mă înhățau și mă asurzeau cu zeflemelele lor, am simțit deodată o invidie grozavă față de ei: „Ce bine e să nu porți în tine ziua aceea cu vânt puternic, trecutul acela atât de dens și aparent atât de inutil. Da
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acela atât de dens și aparent atât de inutil. Da, să privești viața într-un singur fel. Să nu vezi cum văd eu...” Ultimul gând mi-a părut atât de neobișnuit că am încetat să mai resping atacurile celor ce râdeau de mine, întorcându-mă spre fereastra dincolo de care se întindea orașul înzăpezit. Deci vedeam altfel! Era oare un avantaj? Sau un handicap, o tară? Nu știam deloc. Am crezut că pot să explic dubla perspectivă prin cele două limbi ale
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ridic ochii, să mișc, mâinile, înfundate în buzunare, îmi tremurau. Și, venind parcă de pe o altă planetă, am auzit brusc vocea surorii mele - câteva cuvinte colorate cu o melancolie surâzătoare: - Îți amintești: potârnichi și ortolani fripți umpluți cu trufe?... A râs ușor. Iar eu, privindu-i chipul palid cu ochii în care se oglindea cerul de iarnă, mi-am simțit plămânii umplându-se cu un aer foarte proaspăt - aerul de la Cherbourg - cu miros de ceață sărată, de pietricele ude și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gâdilau nespus de plăcut trupul, pe care Charlotte îl freca cu un bulgăre de lut albastru. Săpunul nu mai era decât o vagă amintire. - Ai slăbit mult, a spus Albertine foarte încet și vocea i s-a frânt. Charlotte a râs încetișor. Și, ridicându-și capul cu părul ud, a văzut lacrimi de aceeași culoare a chihlimbarului strălucind în ochii stinși ai mamei sale. În zilele care au urmat, Charlotte a încercat să afle cum ar putea ele să părăsească Siberia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Îmi dați voie să mă duc să-i înapoiez mamei ceasul? Locuiește la doi pași, lângă fântână. Mă întorc, jur!” Șiretlicul acela copilăresc a înmuiat până și inimile sălbatice ale soldățimii. Au izbucnit în râs, șmecheria părea prea naivă. Ofițerul, râzând în hohote, a rostit: „Du-te, fugi! Salvează-te, derbedeu mic!” Și continuau să râdă încărcându-și puștile. Deodată, vocile le-au amuțit. Copilul a reapărut și, mergând lângă perete, alături de cei mari, a exclamat: „Iată-mă!” De-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lângă fântână. Mă întorc, jur!” Șiretlicul acela copilăresc a înmuiat până și inimile sălbatice ale soldățimii. Au izbucnit în râs, șmecheria părea prea naivă. Ofițerul, râzând în hohote, a rostit: „Du-te, fugi! Salvează-te, derbedeu mic!” Și continuau să râdă încărcându-și puștile. Deodată, vocile le-au amuțit. Copilul a reapărut și, mergând lângă perete, alături de cei mari, a exclamat: „Iată-mă!” De-a lungul istorisirii mele, Pașka parcă abia mă urmărise. Stătea nemișcat, aplecat spre foc. Chipul i se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
doar când găseau un pretext pentru jocuri de cuvinte. Numele de „Faure” a fost repede victima unui calambur: „a-i da lui Faure” însemna în rusește „a-i da un avantaj adversarului”. Au izbucnit râsete blazate de savant. Careva, tot râzând scurt, indolent, a lansat: „Ce mai forward, Faure ăsta!”, subînțelegând înaintașul de la fotbal. Un altul, făcând o mutră de om sărac cu duhul, a vorbit despre fortotcika, ferăstruica... Mi-am dat seama că limba folosită de cercul acela îngust se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îndepărtată. - Știi, Alioșa, uneori mi se pare că nu înțeleg nimic din viața acestei țări. Da, că sunt tot o străină. După aproape o jumătate de secol de când trăiesc aici. „Samovarele” acelea... Nu înțeleg. S-au găsit oameni care să râdă privindu-i cum se bat! A făcut o mișcare ca să se scoale. M-am repezit spre ea, întinzându-i mâna. Mi-a zâmbit, prinzându-mă de braț. Și, în timp ce eram aplecat, a murmurat câteva cuvinte scurte, al căror ton ferm
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ascultam și Rusia, țara singurătății sale, nu îmi mai părea ostilă „francității” ei. Emoționat, îmi spuneam că bărbatul înalt, beat, cu privirea amară, acel Gavrilici, nu ar fi îndrăznit să vorbească cu nimeni despre sentimentele lui. I s-ar fi râs în nas: Stalingrad, războiul și, dintr-o dată, trestiile, plevuștile acelea! Nimeni din curte nu s-ar fi obosit măcar să-l asculte - ce poate evoca interesant un bețiv? El vorbise cu Charlotte. Cu încredere, cu certitudinea că va fi înțeles. Franțuzoaica
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Îmi amintesc doar că, în după-amiaza aceea, m-am simțit, în sfârșit, puțin mai bine. Cu pași lenți, strângând din pleoape în soarele care revenea, mă întorceam... acasă. Acasă! Da, așa am gândit, m-am surprins gândind, am început să râd, înecându-mă într-un acces de tuse, care i-a făcut pe trecători să întoarcă capul. O criptă veche de mai bine de un secol, în partea cea mai puțin vizitată a cimitirului, căci nu existau morminte celebre de cinstit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
actualitatea: Înseamnă oare aceasta că băștinașul atribuie toate rezultatele sale bune magiei? Cu siguranță că nu. Dacă i-ai sugera unui băștinaș că ar trebui să Își facă grădina În primul rând prin magie și să chiulească de la muncă, ar râde pur și simplu de naivitatea ta. El știe la fel de bine ca și tine că există cauze și condiții naturale și, prin observațiile sale, știe de asemenea că e În stare să controleze aceste forțe naturale prin efort fizic și mental
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au decis să organizeze un charivari, chiar dacă preotul și notarul s-au opus inițiativei. El a avut totuși loc și tinerii căsătoriți, preotul și notarul au avut parte de asemenea cântece timp de nouă zile. Cel mai Înțelept este să râzi și de obicei asta fac toți oamenii. Acest lucru reprezintă și mijlocul cel mai sigur de a Împiedica un charivari să dureze nouă zile (N. Belmont, 1981, p. 16). În antiteză cu o asemenea ceremonie veselă și carnavalescă, alți autori
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1985; Liuben Dilov, Drumul lui Icar, postfață Adrian Rogoz, București, 1983; Andrei Guleașki, Casa cu scară de mahon, București, 1984; Anastas Nakovski, Lumea seara, lumea dimineața. Accidentul, București 1984; Diko Fucedjiev, Râul, București, 1987; Bogumil Rainov, Nu mă face să râd. Domnul Nimeni, București, 1988; Fani Țurkanova, Vânzătorul de crime, București, 1991; Jeliu Jelev, Fascismul, București, 1992, Omul și ipostazele personalității sale, București, 1995; Petăr Bobev, Crocodilul sacru, București, 1994. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287613_a_288942]
-
sens, trebuie să amintim că meditațiile filosofilor pe această temă s-au concretizat în câteva formulări teoretice de prestigiu care explicitează mecanismul de producere a râsului prin intermediul comicului estetic. Cea mai veche este teoria sentimentului de superioritate a celui care râde, teorie derivată chiar din concepția lui Aristotel asupra comicului văzut ca "un defect sau o urâțenie" în contrast cu armonia și ordinea ideală dar care poate provoca râsul dacă este "fără durere" sau "vătămare" (Aristotel, Poetica, V, 1449 a). Cicero, Quintilian și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acest sens, trebuie să precizăm că majoritatea teoriilor referitoare la comic insistă asupra acestui aspect esențial, și anume existența acelei atitudini de viață care face posibilă receptarea, reperarea acestui fenomen inexistent în afara umanului. Numai omul, acest "animal care știe să râdă"58 și care "produce râsul"60 este înzestrat cu capacitatea de a da unui gest, unui incident, unei fizionomii, unei opere literare semnificație comică. În lipsa unui simț al comicului, a unei dispoziții specifice, a unei anatomii caracterologice cu atribute deosebite
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care o supune printr-o tehnică de maestru unui proces de fabricație laborios, al cărui produs finit poartă pecetea eternității: "în singurătate, Caragiale era și el un depresiv, cam ca și Eminescu. Își regăsea buna dispoziție între oameni, glumind și râzând ca Figaro, ca să nu plângă"73. Observația lui Cioculescu este relevantă pentru sociabilitatea, pentru apetența comunicativă a scriitorului comic necesitând organic un cadru de desfășurare în care râsul să se poată "propaga cu ecou"74. Sterilitatea anilor de la Berlin se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cele din urmă, s-a dus de l-a dezgropat pe un oarecare Menipp, un cinic de demult [...] și mi l-a adus pe cap pe acest câine [...] care te înspăimântă și te mușcă atunci când nici nu te aștepți, pentru că râde și mușcă în același timp. Lucrul cel mai ciudat este că acum sunt alcătuit dintr-un amestec..."3. Se configurează astfel chiar din momentul consfințirii satirei ca nouă și hibridă modalitate de expresie dialectică, punctele sale de conjuncție dar și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi" satiric În literatura românească 7, exemplar în privința satirei, în ambele accepțiuni ale termenului, trecute în revistă în această parte introductivă, este, indiscutabil I. L. Caragiale, despre care mai toate comentariile, în notă elogiatoare sau denigratoare, lasă să se înțeleagă că "râde și mușcă în același timp", că derutează și captivează prin ambivalența mesajului deopotrivă senin și grav, vesel și trist, indiferent și combativ, chiar și în cele mai neutre dintre texte. Deși nu foarte frecvent, atunci când gravitatea neregulilor perpetuate în mod
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în trecut, și cred că l-au găsit la Caragiale, fără să-și dea seama, poate, că recunosc astfel tocmai diferența între regimul politic de pe vremea dramaturgului care oricât de hulit ar fi acum îi oferea întreaga libertate de a râde de toți și de toate, într-un fel de hohot revărsat, și regimul de azi, în care teroarea face de negândit cea mai slabă critică, cel mai mic surâs. De un lucru par să nu-și dea seama comuniștii sau
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
estompase, stările de lucruri schimbându-se și oamenii maturizându-se în limbajul lor politic. După ce vedeam o piesă de Caragiale, când ieșeam de la Teatrul Național, nu ne așteptam să întâlnim pe stradă nici pe Conu Leonida, nici pe Rică Venturiano. Râdeam de ei, pe scenă, ca de o amintire sau ca de niște arhetipuri ale prostiei omenești. Devenise un comic în stare pură. Acum, însă, oamenii care asistă la Conu Leonida, la Noaptea furtunoasă n-au oare ispita de a căuta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]