33,912 matches
-
poate fi comparat cu coflinctele dintre macedoneni și bulgari, aromâni cu români, occitană și catalană, sau englezii cu scoțienii: conflicte apropiate din cauza limbii, cu conotații politice. Institutul Național al Limbii Galiciene , susținut de guvernul galician și de universități este Real Academia Galaga, afirmă că galiciana modernă trebuie considerată o limbă romanică independentă care aparține grupului de limbi iberico-romanice și are legături strânse cu Portugheza și cu dialectele nordice. Există, de asemenea, o instituție neoficială, Associaçom Galega da Lingua (AGAL, Asociația Limbii
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
Castro, Curros Enríquez, Valentín Lamas Carvajal sau Eduardo Pondal, care transformă din nou galiciana într-o limbă literară folosită aproape in exclusivitate in poezii. La începutul secolului XX începe să fie folosită in mitingurile partidelor galicieniste. În 1906 se fundează Academia Regală Galiciană, instituție însărcinată cu protecția și difuzarea limbii. In 1936 este recunoscută ca limbă oficială alaturi de limba castiliană sau spaniolă. În timpul razboiului civil spaniol și după, au urmat represiuni lingvistice care s-au terminat prin anii 1960. Prin
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
la mijlocul secolului al 19-lea. Odată cu apariția democrației, galiciana a fost introdusă în instituțiile țării, iar acum este co-oficială cu spaniola în Galicia. Galiciana este predată în școli și acolo este un canal public de televiziune în limba galiciană, TVG. Academia Real Galega și alte instituții galiciene celebrează în fiecare an pe 17 Mai, „Ziua Literaturii Galiciene”, dedicată în fiecare an unui scriitor de limbă galiciană care a decedat. Aproape toate dialectele din Galicia și-au pierdut vocalele nazale. Cu toate
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
ca potugheza, spre deosebire spaniola standard sau limba castiliană. După mai multe secole de strânsă legătură între cele două limbi, limba galiciană, a adoptat multe cuvinte de împrumut din limba spaniolă. Ortografia oficială galiciană a fost introdusă în 1983, de Academia Real Galega (RAG), pe baza unui raport al ILG. Aceasta rămâne o sursă de dispute, cu toate acestea o minoritate de cetățeni ar prefera mai degrabă ca instituțiile sa recunoască limba galiciană ca un soi de portugheză, citată anterior, și
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
degrabă ca instituțiile sa recunoască limba galiciană ca un soi de portugheză, citată anterior, și prin urmare, continuă să opteze pentru utilizarea unor sisteme de scriere adapate la potugheza-galiciană medievală sau portugheza europeană. (a se vedea reintegraționismul). În iulie 2003, Academia Real Galega, a făcut unele modificări astfel încât să admită unele forme ale limbii portughezo-galiciene arhaice conservate și în portugheza modernă. Aceste schimbări au fost considerate ca o încercare de a înfăptui un consens între tendintele filologiei galiciene și reprezentând, în
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
Galega, a făcut unele modificări astfel încât să admită unele forme ale limbii portughezo-galiciene arhaice conservate și în portugheza modernă. Aceste schimbări au fost considerate ca o încercare de a înfăptui un consens între tendintele filologiei galiciene și reprezentând, în cuvintele Academiei de Limbă Galiciană, „ortografia dorită de 95% dintre galicieni”. Reforma din 2003 a fost gândită pentru a pune căpăt așa numitelor „războaie normative” invocate de diferitele puncte de vedere despre legătura dintre galiciana modernă și portugheza. Această modificare a fost
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
Născut la București, fiul celebrului dirijor de cor Marin Constantin, fondatorul Corului Madrigal, a început să studieze pianul și vioară la vârsta de trei ani. A absolvit Liceul George Enescu în 1979. În 1983 a absolvit în domeniul compoziției la Academia Națională de Muzică din București, unde a studiat cu Tiberiu Olah și Anatol Vieru. Și-a finalizat educația la Salzburg Mozarteum cu Carlo Zecchi și Chiggiana Accademia din Siena, cu Franco Ferrara. Ca urmare a debutului în 1981, a fost
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]
-
sârbilor din România, 2004, 271, ISBN 973-8402-37-9 271 2. Relații româno - americane (1859 -1901) Keith Hitchins, Miodrag Milin Redacția publicațiilor pentru străinătate „România”, București, 2001, ISBN 973-99751-8-6 401 3. Rezistență anticomunista din munții Banatului în documente Miodrag Milin Editură „Fundația Academia Civică”, București, 2000, ISBN 973-98550-9-1 274 4. Timișoara în Arhivele ”Europei libere”, 17 -20 decembrie 1989 Miodrag Milin Editură „Fundația Academia Civică”, București, 1999, 310, ISBN 973-9437-7-8 310 5. Procesul de la Timișoara (1990) Miodrag Milin, Editura „Fundația Academia Civică”, București
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
străinătate „România”, București, 2001, ISBN 973-99751-8-6 401 3. Rezistență anticomunista din munții Banatului în documente Miodrag Milin Editură „Fundația Academia Civică”, București, 2000, ISBN 973-98550-9-1 274 4. Timișoara în Arhivele ”Europei libere”, 17 -20 decembrie 1989 Miodrag Milin Editură „Fundația Academia Civică”, București, 1999, 310, ISBN 973-9437-7-8 310 5. Procesul de la Timișoara (1990) Miodrag Milin, Editura „Fundația Academia Civică”, București, 2004, 879, 879 6. Rezistență anticomunista din munții Banatului (zona Domașnea - Teregova) Miodrag Milin, Editura „Marineasa”, Timișoara, 1998, 232, ISBN 973-9496-53-9
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
Editură „Fundația Academia Civică”, București, 2000, ISBN 973-98550-9-1 274 4. Timișoara în Arhivele ”Europei libere”, 17 -20 decembrie 1989 Miodrag Milin Editură „Fundația Academia Civică”, București, 1999, 310, ISBN 973-9437-7-8 310 5. Procesul de la Timișoara (1990) Miodrag Milin, Editura „Fundația Academia Civică”, București, 2004, 879, 879 6. Rezistență anticomunista din munții Banatului (zona Domașnea - Teregova) Miodrag Milin, Editura „Marineasa”, Timișoara, 1998, 232, ISBN 973-9496-53-9 232 7. Rezistență anticomunista din munții Banatului (zuna Mehadia - Iablanița - Breazova) Miodrag Milin , Editura „Marineasa”, Timișoara, 2000
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
Editura „Marineasa”, Timișoara, 2000, 127, ISBN 973-9485-74-X 127 8. Timișoara în revoluție și după Miodrag Milin, Editura „Marineasa”, Timișoara, 1997, 223, ISBN 973-9185-84-3 223 9. O enigmă care împlinește șapte ani Comunicări, simpozion, Timișoara, 18 - 19 decembrie 1996, Editura „Fundația Academia Civică”, București, 1997, 106 - 111, ISBN 973-97877-4-6 6 10. Identitate și alteritate. Studii de imagologie, Editura Banatica, Reșița, 1996, 149 -155, ISBN 973-99757-6-4 7 11. Baraganska golgota Srba u Rumuniji 1951 - 1956 Miodrag Milin, Liubomir Stepanov, Editura Demokratski savez Srba
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
a convins pe Franco să permită acest lucru. Și-a început studiile la San Sebastián și le-a terminat în 1954 la institutul San Isidro din Madrid. A intrat în armată, pregătindu-se să devină ofițer în perioada 1955-1957 la Academia Militară din Zaragoza. Juan Carlos are două surori și un frate: Infanta Pilar, Ducesă de Badajoz (n. 1936), Infanta Margarita, Ducesă de Soria (n. 1939) și Infantele Alfonso. În martie 1956, Infantele Alfonso a murit împușcat într-un accident la
Juan Carlos I al Spaniei () [Corola-website/Science/309110_a_310439]
-
s-a ocupat în trecut și de Monica Seles și Goran Ivanisevic. A lucrat cu Novak de la vârsta de 6 ani, până în jurul vârstei de 11 ani, când, la sfaturile acesteia, Đoković a plecat la Munchen, pentru a urma cursurile Academiei de Tenis fondate de Niki Pilić. A fost apoi antrenat de Jovan Lilic, pe atunci căpitan al echipei Șerbiei în Cupă Davis pentu juniori, după care, din iulie 2005, a început să lucreze cu Ricardo Piatti, care a ajuns să
Novak Đoković () [Corola-website/Science/309123_a_310452]
-
Francine Cousteau, Ion Cepleanu, Anne-Marie Roth și Radu Anton Roman, cu consultanța științifică a lui Adrian Gagea, Petre Bănărescu, Alexandru Marinescu, Traian Gomoiu, Victor Petrescu, Alexandru Bologa și alții. Odată terminat turnajul, Cousteau și-a prezentat discursul de recepție la Academie la 8 aprilie 1991, iar în 1993 a fost, din nou, oaspetele Bucureștiului a cărui universitate i-a conferit titlul de „Doctor honoris causa”. Universitatea din București a fost printre primele în Europa care, după 1990, a înființat o „catedră
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
a înființat o „catedră Cousteau” în cadrul căreia se predau ecotehnia și geonomia, științe în care ecologia se îmbină cu tehnologiile marilor construcții. În 1993 a fost numit, de către președintele Republicii Franceze, președinte al Consiliului pentru dreptul generațiilor viitoare. Membru al Academiei Franceze (1989), al Academiei Naționale de Televiziune, Artă și Știință din New York, al unor academii și societăți științifice din întreaga lume; a fost distins cu Premiul Internațional „Pahlavi”, oferit în 1977 de guvernul iranian, cu Premiul Academiei Naționale de Televiziune
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
Cousteau” în cadrul căreia se predau ecotehnia și geonomia, științe în care ecologia se îmbină cu tehnologiile marilor construcții. În 1993 a fost numit, de către președintele Republicii Franceze, președinte al Consiliului pentru dreptul generațiilor viitoare. Membru al Academiei Franceze (1989), al Academiei Naționale de Televiziune, Artă și Știință din New York, al unor academii și societăți științifice din întreaga lume; a fost distins cu Premiul Internațional „Pahlavi”, oferit în 1977 de guvernul iranian, cu Premiul Academiei Naționale de Televiziune, Artă și Știință din
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
ecologia se îmbină cu tehnologiile marilor construcții. În 1993 a fost numit, de către președintele Republicii Franceze, președinte al Consiliului pentru dreptul generațiilor viitoare. Membru al Academiei Franceze (1989), al Academiei Naționale de Televiziune, Artă și Știință din New York, al unor academii și societăți științifice din întreaga lume; a fost distins cu Premiul Internațional „Pahlavi”, oferit în 1977 de guvernul iranian, cu Premiul Academiei Naționale de Televiziune, Artă și Știință din New York (1987), cu Medalia „Prințul Albert Ier de Monaco” (1988), cu
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
viitoare. Membru al Academiei Franceze (1989), al Academiei Naționale de Televiziune, Artă și Știință din New York, al unor academii și societăți științifice din întreaga lume; a fost distins cu Premiul Internațional „Pahlavi”, oferit în 1977 de guvernul iranian, cu Premiul Academiei Naționale de Televiziune, Artă și Știință din New York (1987), cu Medalia „Prințul Albert Ier de Monaco” (1988), cu Premiul internațional catalan oferit de Institutul de Studii Mediteraneene din Barcelona (1991) și cu Medalia Institutului Smithsonian (1996). Cavaler al Legiunii de
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
numele cărora sunt legate partide istorice, cu miză uriașă (se pare că, uneori, conflicte militare propriu-zise erau decise în urma unor întâlniri mai puțin sângeroase, dar nu mai puțin înverșunate, în jurul tablei de GO), nelipsit din echipamentul războinicilor vremii, cu o Academie de GO protejată de shogun și beneficiind de cei mai buni profesori, de la introducerea în Japonia și până la jumătatea secolului trecut jocul cunoaște o continuă evoluție ascendentă (atât în conținut cât și ca prestigiu). Calitățile GO-ului sunt incontestabile și
Matematică recreativă () [Corola-website/Science/309129_a_310458]
-
membru al Parlamentului European din partea Cehiei, reales în 2009. Este membru al Partidului Comunist din Boemia și Moravia. Începând cu anul 1966 a frecventat cursurile Școlii de Ofițeri de Aviație din Cașovia. În 1972 a fost trimis la studiu la Academia Militară de Aviație Iuri Gagarin din Moscova. Remek a absolvit cursurile academiei de aviație și a activat ca pilot militar al Cehoslovaciei. În 1976 a fost selecționat ca aspirant pentru zborul în spațiul cosmic și a luat parte la programul
Vladimír Remek () [Corola-website/Science/309143_a_310472]
-
Partidului Comunist din Boemia și Moravia. Începând cu anul 1966 a frecventat cursurile Școlii de Ofițeri de Aviație din Cașovia. În 1972 a fost trimis la studiu la Academia Militară de Aviație Iuri Gagarin din Moscova. Remek a absolvit cursurile academiei de aviație și a activat ca pilot militar al Cehoslovaciei. În 1976 a fost selecționat ca aspirant pentru zborul în spațiul cosmic și a luat parte la programul sovietic Interkosmos, ca pilot militar. Între 2-10 martie 1978 a zburat la
Vladimír Remek () [Corola-website/Science/309143_a_310472]
-
mulți activiști ucraineni au fost arestați, școlile de duminică și asociațiile culturale au fost interzise, iar publicațiile lor au fost suspendate. O traducere nouă de Filipp Moracevski a unor părți ale Noului Testament a fost supusă examinării și aprobată de Academia Imperială de Științe, dar a fost respinsă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxse Ruse, deoarece a fost considerată suspectă din punct de vedere politic. Ca răspuns, ministrul de interne, contele Piotr Valuev, a emis pe 18 iulie 1863 un ordin
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
care să joace exlusiv în limba ucraineană. În ciuda apariției unui număr important de publicații și a unor reprezentații în limba ucraineană, posibile de multe ori cu ajutorul mituirii autorităților, dezvoltarea culturii ucrainene a fost stopată temporar. După înfrângerea revoluției din 1905, Academia Imperială de Științe a recomandat ca restricțiile impuse de ukazul de la Ems să fie ridicate. A reînceput publicarea ziarelor ucrainene, s-au reînființat societățile culturale, la Universitatea din Kiev un număr de profesori și-a ținut cursurile în ucraineană, iar
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
Literară. După 1990, își atașează la titulatură sa și numele fondatorului. Între anii 1974-1990, institutul a funcționat sub egida Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Muzeul va deveni, în primul rând, șantierul ideal de elaborare a "Dicționarului limbii române", denumit și "Dicționarul Academiei" ( DA), sarcină pe care Academia Română i-o încredințase lui Sextil Pușcariu, încă din 1906. Publicat mai întâi în fascicule, Dicționarul- tezaur va cuprinde cinci tomuri, grupând literele A-B, C, D-De, F-I și J-L (până la cuvântul "lojniță
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
notabilă activitatea de coordonare lexicografică pe care a desfășurat-o în această perioadă lingvistul Vasile Breban, autor sau coautor și a altor dicționare explicative și generale sau cu profil enciclopedic. Începând din 2011, a fost reluată seria veche a "Dicționarului Academiei", la Cluj urmând a se redacta litera F. În cadrul colectivului de lexicografie bilingvă a fost întocmit un mare "Dicționar român-maghiar", apărut în două volume, în 1964. În 2010-2011 s-a publicat la Editura Academiei Române un masiv "Dicționar maghiar-român. Magyar román-szótár
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]