31,455 matches
-
Probota. „Într-un răstimp s-a făcut liniște; atunci au văzut pe zarea depărtată a văii Siretului, turlele bisericii mănăstirești. Chinovia era împresurată cu zid ca o cetate”, scrie Sadoveanu. Oștenii pribegi sunt găzduiți și ospătați, iar fratele Agatanghel le povestește o întâmplare reală despre un grup de slujitori domnești care au încercat să prade mănăstirea.
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
întoarcerea lui s-a oprit în codrul Gurandei să-și întâlnească prieteni din ocna. Aceștia formau o bandă de hoți printre care erau și vestiții Mazăre și Căsăndrel, spaimă codrilor Moldovei. S-a întors apoi acasă, unde Hareta i-a povestit toate mizeriile suferite de ea din partea jandarmilor, în tot acest timp. Coroi s-a ascuns vreo câteva zile, apoi într-o noapte a intrat din nou în postul de jandarmi, i-a bătut bine, i-a legat și le-a
Haiducul Coroi () [Corola-website/Science/309381_a_310710]
-
a doua să nevasta. Hareta s-a căsătorit cu Jijie, un om din Guranda, unde a locuit până la moarte. A avut cu acestă copii ce trăiesc și astăzi. Copiii avuți din căsătoria cu Coroi au murit de mici. Bătrânii comunei povestesc că prin 1975 a venit la Durnești, la primărie, o Volgă neagră din care a coborât Coroi, a vorbit cu primarul câteva minute și apoi a plecat să-și vadă fratele ce locuia 2 case mai la vale. Locuitorii zonei
Haiducul Coroi () [Corola-website/Science/309381_a_310710]
-
studiile școlare. De aceea, erudiția lui filozofică și literară, sfera bogată de cunoștințe din diverse domenii, de care a dat dovada atât în opera sa publicistică cât și în fabule, sunt de-a dreptul uimitoare. Setea nepotolită de lectură (se povestește că la predarea primelor sale fabule unui editor, ceruse în loc de modestul onorariu câteva cărți din literatura universală), mintea lui cercetătoare și un ascuțit spirit de observație l-au orientat în școala grea a vieții, înarmându-i talentul cu forțele nesecate
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
limbii și vraja stilistica, observația realistă și pătrunzătoare de a surprinde destinele omenești, candoarea romantică în dezvăluirea sentimentelor și tainelor sufletești, cadrul de legendă și atmosfera poetica, poate fi considerată cea mai strălucită creație lirico-epică a lui Sadoveanu. Comisul Ioniță povestește cum, în tinerețea să, a trebuit să meargă până la Vodă pentru a i se face dreptate, legat de o problemă cu pământurile pe care a moștenit-o. Pe drum s-a oprit la Hanul Ancuței și i-a împărtășit unui
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
găsit la casa lui Gherman, care era copil, si este ucis. Cuprins de remușcări pentru faptă comisă, Gheorghie Leondari solicită domnitorului să accepte retragerea să din funcție și apoi construiește biserică "Sf. Haralambie" în memoria fratelui său. Naratorul-martor, moș Leonte, povestește că în satul Tupliați a trait un boier mare, numit Balomir. Acesta este descris plastic cu ajutorul epitetelor ca fiind mare, fudul, mâinios, aspru, purta o barbă „cât o coadă de păun”. Se însurase de mai multe ori, dar din cauza caracterului
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
și un balaur înfiorător a venit și l-a înconjurat pe boier, aruncându-l într-o groapă. De aici i s-a tras moartea boierului, iar de Irinuța blondă și drăgălașa nu s-a mai auzit nimic vreodată. Căpitanul Neculai povestește despre istoria care se intamplase cu el atunci când era îndrăgostit de o țiganca pe nume Marga care și-a sacrificat viața pentru a-l salva. Un negustor pe nume Damian ajunge la han împreună cu tovărășii de drum. Acesta se așază
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
se intamplase cu el atunci când era îndrăgostit de o țiganca pe nume Marga care și-a sacrificat viața pentru a-l salva. Un negustor pe nume Damian ajunge la han împreună cu tovărășii de drum. Acesta se așază la foc și povestește despre drumurile sale din Germania. Un orb, vrând să ajungă la Iași, la sf. Paraschiva, poposește la un Hanul Ancuței unde este invitat de comisul Ioniță să cânte din cimpoi. Primul cântec pe care acesta îl cântă este foarte trist
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
îl cântă este foarte trist și spune că ciobănii care l-au învățat acest cântec "l-au și legat cu blastam să nu-l uite niciodată și, de câte ori a sună din cimpoi, să-l zică mai întâi pe acestă". Le povestește apoi despre peregrinările lui prin lume în tovărășia unor cerșetori și despre dorința lui de a se întoarce pe meleagurile natale după mulți ani. Nemaigăsind pe nimeni dintre neamurile și cunoscuții lui el pornește spre sf. Paraschiva și astfel poposește
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
lui prin lume în tovărășia unor cerșetori și despre dorința lui de a se întoarce pe meleagurile natale după mulți ani. Nemaigăsind pe nimeni dintre neamurile și cunoscuții lui el pornește spre sf. Paraschiva și astfel poposește la han. Le povestește celor de la han cum, sf. Paraschiva a făcut o minune și l-a alungat de la domnie pe domnitorul Ducă Vodă care pusese biruri foarte grele pe care oamenii nu le puteau plăti. Ducă Vodă, fugar fiind ajunge chiar la acel
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
și predicator la Templul Coral din București, unde a profesat timp de jumătate de veac. De asemenea, a oficiat și la Templul "Fraterna" din București. Erudit, extrem de modest, el nu și-a scris, din păcate, memoriile, dar "știa să-și povestească până la ultimul amănunt toate peripețiile vieții sale", avea umor, o minte ascuțită, era generos. În urma sa au rămas un lexicon ebraic-român, un dicționar neoebraic, o arhivă bogată în scrisori, documente, mii de predici scrise, discursuri, conferințe, mărturii ale relațiilor sale
Meyr Moritz Beck () [Corola-website/Science/310461_a_311790]
-
un umor pe care să le vocalizez. Nu e opțiunea mea actoricească, niciodată nu m-am priceput la așa ceva, ci un îndemn clar pe care ți-l face textul. Meritul traducătoarei e neprețuit, din acest punct de vedere."" - Andreea Deciu, " Povesti pentru cei mari", în "România literară", nr. 42/1999) - "Lupul albastru. Povestea lui Genghis-han" (roman istoric), de Yasushi Inoue (editura Humanitas). - "Cum să-ți interpretezi visele. Dicționar de simboluri onirice", de Marie Coupal (editura Humanitas). 2000 - "Sacrul și profanul", de
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
a transformat pe toți în porci cu ajutorul unei baghete magice. Apoi i-a mânat pe toți spre grajdurile palatului pline de animale asemănătoare. Euriloh a văzut toate acestea, s-a întors la Ulise și la restul echipajului și le-a povestit cele întâmplate. Ulise a hotărât să pornească el însuși la vrăjitoare pentru a-și salva camarazii. Mergând prin pădure, el îl întâlnește pe zeul Hermes care îi dezvăluie că dacă va amesteca băutura primită de la Circe cu o plantă numită
Circe () [Corola-website/Science/305051_a_306380]
-
el a făurit patul, iar unul din picioarele lui este un măslin viu. Penelopa se convinge astfel că cel dinaintea ei este Ulise. Se spune că zeița Atena a lungit durata acelei nopții următoare pentru ca Ulise și Penelopa să-și povestească unul altuia aventurile prin care au trecut.
Penelopa () [Corola-website/Science/305054_a_306383]
-
sunt mai vechi de anii 5000 î.Hr., cu mult înainte de potop, deci ideea că ar fi avut loc un potop la nivel mondial este falsă. În plus, autorii Bibliei ar fi imitat personajul "Noe" din mitologia mesopotamiană, în care se povestește despre un potop care ar fi distrus Mesopotamia, dar un om, Utnapishtimar, ar fi construit o corabie și ar fi salvat speciile. Și mitologia greacă povestește despre un anume potop, trimis de zei, dar în care un om, Deucalion, împreună cu
Noe () [Corola-website/Science/305045_a_306374]
-
plus, autorii Bibliei ar fi imitat personajul "Noe" din mitologia mesopotamiană, în care se povestește despre un potop care ar fi distrus Mesopotamia, dar un om, Utnapishtimar, ar fi construit o corabie și ar fi salvat speciile. Și mitologia greacă povestește despre un anume potop, trimis de zei, dar în care un om, Deucalion, împreună cu femeia sa, debarcând pe un loc uscat ar fi continuat răspândirea umană. Deci potopul biblic, cât și personajul Noe este doar o imitație după mitologia mesopotamiană
Noe () [Corola-website/Science/305045_a_306374]
-
parcuri și scuaruri, precum și o mulțime de coniferi și copaci decorativi. Zona verde a orașului cuprinde peste 50 de specii de copaci aduși din subtropicele Crimeei și amplasați în Parcul colegiului agroindustrial, parcul „Zona Verde”, etc. O veche legendă ne povestește că pe timpul domniei lui Ieremia Movilă, pe când pământul Moldovei era trecut prin foc și sabie de hoardele otomane, un biet moldovean, gonit de cruzimea turcilor, împreună cu numeroasa-i familie a luat drumul pribegiei, căutând un loc liniștit pentru viață. Soarta
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
avea copii, dedicându-și viața și toți banii pentru a ridica acest lăcaș sfânt în Colonița. Bătrânii spun că aceștiași-au vândut casele și moșiile, pentru a finanța construcția bisericii, ajungând să-și sfârșească viața în sărăcie lucie. „Părinții mi-au povestit că înălțarea bisericii nu a fost deloc ușoară, chiar dacă ea a fost ridicată într-un termen scurt. Și nici nu a fost lipsită de ispite. Se spune că în ziua în care trebuiau să fie semnate documentele, în urma cărora biserica
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
de istorie din Colonița. „Mi s-a mai spus că după ce Andrei Radu s-a stins din viață, soția sa a plecat la Ierusalim, pe jos. Toți o credeau deja moartă, când după un an s-a reîntors și a povestit cele văzute, vorbind despre minunea din ziua de Paști și despre lumânarea care i s-a aprins singură în mână” mai spune dna. Țoiu. După ce a revenit din Ierusalim, Natalia a vândut tot ce mai avea (bijuterii, casă) pentru a
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
ani, finalizându-se construcția cam în același timp ca în satul vecin, Budești, unde construcția bisericii începuse înainte. Acest lucru s-a datorat acelui cuplu de evlavioși, dar și sătenilor și a ambiției și voinței lor. Cei mai în vârstă povestesc că oamenii (în special cei mai înstăriți) adunau mână de la mână ce puteau: bani, produse alimentare pentru lucrători, iar cei care aveau căruță se rânduiau și aduceau piatră de la carierele de la Făurești (acum s. Goiani). Pământul pe care a fost
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
prima curte boierească. Printre primii locuitori veniți dinspre Prut a fost un răzeș pe nume Gașcu, care se ocupa cu confecționarea cotiugelor de plug. De la ele, după V. Gajos, și provine denumirea satului - Cotiujeni. De altfel, aceeași legendă cu cotiugele povestesc și locuitorii actuali al satului. În privința primei atestări, însă, cercetătorul Vladimir Nicu e de altă părere. Si părerea domniei sale, de asemenea, e bazată pe documente. El scrie: "Sat vechi (Cotiujenii - n.n.) pe moșie boierească, atestat documentar la 8 iunie 1456
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
15 m, ce se află în partea de sud-est a satului, pe locul numit Sub Pădurea Trebisăuților, ar vrea să spună că aici au trait oameni în vremuri străvechi, deoarece nu întîmplător au ajuns pînă aici triburile nomade. Cîndva, după cum povestesc bătrînii satului, movila avea cca 2 m înălțime, dar, arîndu-se mereu, acum ea mai că s-a egalat cu restul țarinei. Documentar însă satul e menționat la 2 mai 1589, în mărturia hotarnică a moșiei Adicăuți, vechea denumire a Bricenilor
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
urma lui unul după altul toți dușamnii, găsindu-și sfârșitul în pragurile pietroase ale Răutului. Cu prilejul vieții a scăpat satul de la perire Uță Mașcu, care de atunci se numește Mașcăuți. Argument în favoarea acestei legende vin din spusele localnicilor care povestesc despre acest viteaz Uță Maciciul. Primul document care menționează moșia în cauză datează din 17 iulie 1436, este vorba de un hrisov emis de cancelaria domnilor Țării Moldovei, Ilie și Ștefan, către logofătul Oncea, căruia i se întărea o seamă
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
părțile celea, încât au început să vină la el după ajutor. Astfel, în preajma casei lui au început să apară alte case noi. Astfel a luat naștere satul Bardar de la cuvântul „bărdar”, adică meseriaș care lucrează cu barda. O altă legendă povestește, cum că în timpul unui marș al oastei moldovene unul dintre oșteni și-ar fi pierdut barda, arma de luptă. A fost trimis în desișurile pădurii în căutarea armei, dar el s-a îndepărtat, s-a rătăcit de-a binelea și
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
seamănă morcovi, care în nisipul irigat cresc curați și gustoși. - Am adus din Olanda și de la Grădina botanică peste o suta de specii de lalele, de cele mai neobișnuite configurații și culori, dar am selectat si cultivat vreo 15 specii, povestește Vasile. Vreau să-mi fac aici sub pădure o fermă agricolă de toata frumusețea. Din zori și pîna în amurg îl poți vedea cu soția Olga muncind avan pe parcelele de flori. Pentru necesități gospodărești mai sădesc harbuji, zămoși, zmeură
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]