31,893 matches
-
plutire, vasul nu mai poate face față călătoriei pe mare, deși secundul încearcă să-l forțeze spre cel mai apropiat țărm, costa Guyanei Olandeze din America de Sud. În cele din urmă, toți cei de la bord se văd nevoiți să părăsească la bordul unei plute vasul care se scufundă. Urmează o călătorie foarte grea pe o mare pe care se succedează căldurile excesive cu furtunile violente. Curând, oamenii rămân fără apă și mâncare, fiind nevoiți să pescuiască, să bea apă de ploaie sau
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
spre "barbarie". Publicul obișnuit nu a gustat această abordare, iar vânzările "Cancelarului" au fost slabe. Totuși, în cazul acestui roman, Verne a fost un inovator, deoarece a ales să-i dea poveștii forma unui jurnal intim, similar unui jurnal de bord. Această modalitate de a da unui roman o formă non-romanțată menită să-i sporească credibilitatea nu este nouă, ea fiind folosită deja în cazul falselor corespondențe din romanele epistolare, autobiografiile false din romanul picaresque sau cel de aventuri (la fel
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
de aceea trebuie să aibă depozite mari de hrană. Este esențială și prezența unui sistem de climatizare. Acesta menține aerul la o temperatură confortabilă, elimină dioxidul de carbon expirat de oameni și îl înlocuiește cu oxigen. Oxigenul este produs la bord prin folosirea curentului electric pentru a descompune apa mării în componentele sale principale: hidrogen și oxigen. Apele reziduale se depozitează în rezervoare, fiind pompate din când în când în apă. Apa mării se distilează pentru a asigura echipajului apă de
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
cale de a trece în submersibil pentru călătoria înapoi la suprafață. Tot submersibile sunt și submarinele utilizate în scopuri științifice și industriale. Unele sunt fără echipaj și sunt telecomandate, explorând oceanele. Altele, ca Alvin (S.U.A.) pot avea trei oameni la bord. Alvin poate atinge o adâncime de 4000 m și a fost folosit pentru localizarea depozitelor minerale din oceane. Submarinele au parcurs un drum lung de la cele din China anului 200 î.H. și până astăzi. Au fost descoperite noi căi
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
doi ani, fără a trebui realimentat. Submarinele cu propulsie nucleară pot fi: Submarinele nucleare datorită deplasamentului și autonomiei lor deosebit de mari, prezintă un confort și siguranță sporită, precum și o îmbunătățire funcțională și dezvoltare corespunzătoare a tuturor instalațiilor și dispozitivelor de bord. Submarinele cu propulsie nucleară sunt însă foarte costisitoare și doar flotele militare ale celor mai dezvoltate țări și le pot permite. În timpul Războiului Rece, S.U.A. și U.R.S.S. și-au construit flote mari de submarine nucleare. Cele mai mari submarine
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
responsabilitea celor aflați atunci la cârma țării. În timpul președinției sale, a avut loc și Operația Entebbe din anul 1976, de eliberare de către o unitate de elită a armatei a ostaticilor israelieni ce fuseseră luați cu avionul francez la al cărui bord se aflau și duși în Uganda de un grup de teroriști germani și arabi palestineni.De asemenea, perioada președinției sale a fost marcată în primăvara 1977 de alegerile care, pentru întâia dată în Israel,au fost câștigate de o coaliție
Efraim Kațir () [Corola-website/Science/306050_a_307379]
-
un avion militar conceput și construit în principal pentru a putea ataca alte avioane aflate în zbor, spre deosebire de bombardiere, care sunt concepute pentru a ataca ținte terestre, prin lansarea de bombe. Avioanele de vânătoare dispun de armament propriu instalat la bord (de regulă mitraliere de diferite calibre), dar cele moderne au și posibilitatea de a lansa rachete de atac (aer-aer, aer-sol). Scopul principal al unui avion de vânătoare este de a stabili superioritate în aer, deasupra unui câmp de luptă. Din
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
curând s-a depășit și Mach 2, viteză la care avioanele nu mai pot face manevre strânse în timpul luptelor aeriene sau pentru a evita atacul. La începutul anilor 1960 rachetele aer-aer au înlocuit în mare parte armele și rachetele de pe bordul avioanelor, deoarece s-a crezut că ambele au devenit inutilizabile la vitezele atinse, însă războiul din Vietnam a arătat că armele au avut încă un rol de jucat și avioanele de vânătoare construite de atunci sunt dotate cu tun (de
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
să spargă bariera sunetului și să fie capabile de a susține viteze supersonice. Proiectele acestor avioane de vânătoare beneficiau de asemenea, de noi tehnologii electronice, care au făcut ca radarele să fie suficient de mici pentru a fi transportate la bordul avioanelor mici. Radarele de la bord permiteau detectarea avioanelor inamice dincolo de raza vizuală, îmbunătățind astfel gestionarea țintelor. În mod similar, dezvoltările în domeniul rachetelor aer-aer ghidate a permis completarea armamentului de bord cu aceste rachete. În această perioadă rachetele pasive cu
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
să fie capabile de a susține viteze supersonice. Proiectele acestor avioane de vânătoare beneficiau de asemenea, de noi tehnologii electronice, care au făcut ca radarele să fie suficient de mici pentru a fi transportate la bordul avioanelor mici. Radarele de la bord permiteau detectarea avioanelor inamice dincolo de raza vizuală, îmbunătățind astfel gestionarea țintelor. În mod similar, dezvoltările în domeniul rachetelor aer-aer ghidate a permis completarea armamentului de bord cu aceste rachete. În această perioadă rachetele pasive cu ghidare prin infraroșu au devenit
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
fie suficient de mici pentru a fi transportate la bordul avioanelor mici. Radarele de la bord permiteau detectarea avioanelor inamice dincolo de raza vizuală, îmbunătățind astfel gestionarea țintelor. În mod similar, dezvoltările în domeniul rachetelor aer-aer ghidate a permis completarea armamentului de bord cu aceste rachete. În această perioadă rachetele pasive cu ghidare prin infraroșu au devenit banale, dar primii senzori de IR au avut sensibilitate slabă și unghi de detectare foarte îngust (de obicei nu mai mult de 30 °), care a limitat
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
manevrabilitate și capacități tradiționale de atac la sol. Pe parcursul anilor 1960, creșterea experienței de luptă cu rachete ghidate a demonstrat că lupta în prim-plan putea să revină lupta aeriană clasică. Aparatura analogică a început să apară, înlocuind în instrumentația bordului „manometrele” învechite. Îmbunătățiri ale performanței aerodinamicii din cea de a treia generație de avioane de vânătoare includ controlul suprafeței de zbor, cum ar fi aripa canard și volet la bordul de atac. Mai multe tehnologii au fost încercate pentru decolare
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
clasică. Aparatura analogică a început să apară, înlocuind în instrumentația bordului „manometrele” învechite. Îmbunătățiri ale performanței aerodinamicii din cea de a treia generație de avioane de vânătoare includ controlul suprafeței de zbor, cum ar fi aripa canard și volet la bordul de atac. Mai multe tehnologii au fost încercate pentru decolare și aterizare verticală / scurtă, dar a avut succes doar pe avioanele Harrier Jump Jet. Avion militar
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
multe escală lega Italia de Buenos Aires, în 35 ore de zbor, de la Milano, în direcția Romă, Dakar, Natal, Rio de Janeiro și Sân Paolo. Încă din primii ani, Alitalia reuiseste să se impună pe piată italiană, în 1950 urcând la bordul avioanelor DC-4 primele hostess purtând creații ale surorilor Fontana.In același an a fost inaugurat serviciul de mese calde la bord. Succesul companiei etse confirmat n anii 60, cănd Aliatalia devine vector principal al Olimpiadelor de la Romă din 1960.Creșterea
Alitalia () [Corola-website/Science/306091_a_307420]
-
și Sân Paolo. Încă din primii ani, Alitalia reuiseste să se impună pe piată italiană, în 1950 urcând la bordul avioanelor DC-4 primele hostess purtând creații ale surorilor Fontana.In același an a fost inaugurat serviciul de mese calde la bord. Succesul companiei etse confirmat n anii 60, cănd Aliatalia devine vector principal al Olimpiadelor de la Romă din 1960.Creșterea companiei continuă și anii '70, cu primele legături înspre America de Nord și Japonia, ce duc la ocuparea locului 7 în clasificarea traficulului
Alitalia () [Corola-website/Science/306091_a_307420]
-
2004, orașul Dorval a votat pentru separarea de orașul Montréal. A devenit o entitate independentă din nou la 1 ianuarie 2006. Dorval a fost orașul natal al familiei Allison, una dintre cele mai proeminente familii care s-a afalt la bordul vasului Titanic în 1912. Povestea familiei a fost imortalizată într-un mini-serial de televiziune realizat în 1996, numit omonim Titanic (miniserial)Titanic, care a fost distribuit pe rețeaua CBS. Trevor Allison, cel mai tânăr membru al familiei a fost singurul
Dorval, Quebec () [Corola-website/Science/306113_a_307442]
-
tranzacții se efectuau adesea cu aurul recent extras, cântărit cu grijă. Acești comercianți și vânzători, la rândul lor, foloseau aurul pentru a cumpăra marfă de la căpitanii vaselor care o aduceau pe aceasta în California. Aurul pleca apoi din California la bordul navelor sau pe catâri către producătorii acelor bunuri din toată lumea. O a doua cale a aurului era cea a argonauților înșiși, care, acumulând o cantitate suficientă, trimiteau aurul acasă, sau se întorceau acasă luând cu ei produsele. De exemplu, o
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
care se îndreptau spre Coasta de Est. O călătorie a navei S.S. "Central America" s-a terminat dezastruos când nava s-a scufundat într-un uragan în apropierea coastelor Carolinelor în 1857, cu aproape trei tone de aur californian la bord. La câțiva ani după sfârșitul Goanei după Aur, în 1863, la Sacramento a avut loc ceremonia de inaugurare a construcției aripii vestice a . Terminarea liniei, șase ani mai târziu, finanțată parțial de bani din Goana după Aur, a legat California
Goana după aur din California () [Corola-website/Science/306155_a_307484]
-
de vârfurile copacilor din pădure din apropiere, s-a prăbușit și a luat foc. În accident și-au pierdut viața Grigore Preoteasa și trei membri ai echipajului sovietic: comandantul aeronavei, lt.maj. V.N. Șliahov, navigatorul, cpt. I.I. Hriukalov, și tehnicianul de bord, N.Z. Pavlikov. Ceilalți pasageri și membri ai echipajului au fost doar răniți. Accidentul a fost anunțat în presa românească doar pe 6 noiembrie, informațiile despre moartea lui Grigore Preoteasa apărând pe prima pagină a ziarului "Scînteia" doar pe 12
Grigore Preoteasa () [Corola-website/Science/306202_a_307531]
-
s-au făcut reparațiile urgente, urmată de SMA3B din martie 2002 când a fost montată Camera pentru observații panoramice (ACS - Advanced Camera for Surveys). Față de situația din momentul SM3B, două instrumente științifice au devenit indisponibile, ele ieșind din funcțiune. La bordul telescopului sunt șase giroscoape, dintre care numai trei sunt folosite în mod curent la observații. Totuși, după alte defectări ale acelor giroscoape și pentru a mări durata de viață a telescopului, s-a luat, în august 2005, decizia de a
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
sistemul propriu de corecție optică. În plus, au fost înlocuite panourile solare și electronica lor de comandă, împreună cu patru giroscoape folosite de sistemul de poziționare al telescopului, două unități electrice de comandă, alte componente electrice și două magnetometre. Calculatoarelor de bord li s-au adus îmbunătățiri, și, în cele din urmă a fost corectată și orbita telescopului, pentru a compensa modificarea orbitei datorată rezistenței aerului în timpul celor trei ani petrecuți de telescop în straturile superioare ale atmosferei. Pe 13 ianuarie 1994
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
i-a redus durata de viață prevăzută, de 4,5 ani la aproximativ 2 ani. Misiunea de întreținere 3A "Discovery" (STS-103) a avut loc în decembrie 1999, separată din Misiunea de Întreținere 3, după ce trei din cele șase giroscoape de la bord s-au defectat. (Un al patrulea s-a defectat cu câteva săptămâni înainte de misiune, făcând telescopul incapabil de a efectua observații științifice). Misiunea a înlocuit toate cele șase giroscoape, a înlocuit un senzor pentru ghidaj fin și calculatorul, a instalat
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
de comunicare Irridium și aveau doar două treimi din dimensiunile celor vechi, având ca rezultat reducerea rezistenței aerului în atmosfera rarefiată din straturile superioare, și totodată furnizând cu 30% mai multă putere electrică. Puterea suplimentară a permis tuturor instrumentelor de la bordul lui Hubble să funcționeze simultan, iar dimensiunile mai mici au redus problema vibrațiilor care apăreau atunci când panourile vechi, mai puțin rigide, intrau și ieșeau din lumina directă a Soarelui. Unitatea de distribuție a puterii de pe Hubble a fost și ea
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
obținute de Hubble erau inițial stocate chiar pe telescop. În momentul lansării tehnologia de stocare era banda magnetică, dar aceasta a fost înlocuită de dispozitive electronice de stocare în timpul misiunilor de întreținere 2 și 3A. De pe dispozitivele de stocare de la bord, datele sunt transferate la sol prin "Sistemul de sateliți de localizare și transmisie de date", un sistem de sateliți proiectat astfel încât sateliții de pe orbită joasă să poată comunica cu controlul misiunii pe o durată de 85% din orbita lor. Datele
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
astronavei Apollo care folosea la aselenizarea propriuzisă și la revenirea pe orbita Lunii. Avea două părți: "Modulul de coborâre" și "Modulul de ascensiune". A fost proiectat și construit de Grumman Aircraft Company, special pentru zborurile spațiale. Astronauții puteau supraviețui la bordul modulului lunar între 4 și 5 zile. Principalele componente ale "Modulului de coborâre" erau: "trenul" de aterizare, antena radarului, motorul de coborâre și combustibilul aferent. Acesta avea câteva compartimente folosite pentru transportul echipamentelor experimentale, a căruciorului mobil penru echipamente (Apollo
Astronava Apollo () [Corola-website/Science/306245_a_307574]