31,555 matches
-
filiala Iași. În 2001, împreună cu Gabriela Drinceanu și Zamfira Bârzu formează "Grup 3", un grup artistic a cărui coerentă stilistica vine din reevaluarea tradiției patrimoniale est-europene prin modalități de expresie noi, păstrând suportul tradițional. Lucrări în spațiul public: Expoziții personale Expoziții “Grup 3”
Felix Aftene () [Corola-website/Science/328647_a_329976]
-
Patrick Modiano, Jean-Marie Gustave Le Clézio, Lydie Salvayre und Édouard Glissant. Compania a realizat în anul 2003, cu 1000 de angajați vanzări de 226 de milioane de euro. În anul 2011, a fost organizată la Bibliotecă Națională a Franței o expoziție cu istoricul editurii, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la înființare.
Éditions Gallimard () [Corola-website/Science/328706_a_330035]
-
lui Rippl-Rónai este marcată de prietenia cu pictorul scoțian James Pitcairn-Knowles, cu care folosește în comun un atelier în Neuilly. Prin Knowles are contact cu stilul mișcării prerafaelite. O influență deosebită asupra lui Rippl-Rónai este exercitată de gruparea Nabis, la expozițiile căreia participa cu mai multe tablouri. Prima expoziție individuală a pictorului s-a deschis în martie 1892 în clădirea ambasadei austro-ungare de la Paris. În 1894 expune lucrarea ""Bunica mea"", cu care obține un deosebit succes. Tratarea simplă, aproape decorativă a
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
scoțian James Pitcairn-Knowles, cu care folosește în comun un atelier în Neuilly. Prin Knowles are contact cu stilul mișcării prerafaelite. O influență deosebită asupra lui Rippl-Rónai este exercitată de gruparea Nabis, la expozițiile căreia participa cu mai multe tablouri. Prima expoziție individuală a pictorului s-a deschis în martie 1892 în clădirea ambasadei austro-ungare de la Paris. În 1894 expune lucrarea ""Bunica mea"", cu care obține un deosebit succes. Tratarea simplă, aproape decorativă a suprafețelor și conturarea formelor cu negru, precum și decuparea
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
valoric a atras nu numai atenția, ci și laudele lui Gauguin, care avea un stil asemănător. În anul 1897 a expus la galeria ""S. Bing"" din Paris, secțiunea Art Nouveau. Rippl-Rónai a participat pentru ultima dată în 1898 la o expoziție împreună cu gruparea Nabis la galeria ""Durand-Ruel"". Cu prilejul unei călătorii la Banyuls-sur-Mer, o așezare situată la poalele munților Pirinei, este fascinat de împrejurimi, de culorile puternice ale locurilor, ceea ce îl determină să picteze peisaje după natură, care constituie o trecere
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
la Kaposvár. Tema principală a tablourilor sale devine ilustrarea interioarelor. În 1902 și-a expune operele la Palatul "Merkur" din Pesta. În anul 1906 a fost organizată o expozitie reprezentativă cu 318 opere ale sale la Salonul "Könyves Kálmán". Această expoziție i-a adus succesul total și recunoașterea unanimă. În anul 1908 a luat naștere "Cercul Impresioniștilor și Naturaliștilor Maghiari", grupul de artiști "MIÉNK". Liderii asociației sunt Pál Szinyei Merse, Károly Ferenczy și Rippl-Ronai. La prima lor expoziție de la ""Salonul Național
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
Könyves Kálmán". Această expoziție i-a adus succesul total și recunoașterea unanimă. În anul 1908 a luat naștere "Cercul Impresioniștilor și Naturaliștilor Maghiari", grupul de artiști "MIÉNK". Liderii asociației sunt Pál Szinyei Merse, Károly Ferenczy și Rippl-Ronai. La prima lor expoziție de la ""Salonul Național" au fost prezentate curentele contemporane moderne. Începutul anilor 1910 i-a adus numai succese: în anul 1911 are o expoziție retrospectivă în sala din piață "Kristóf" a "Casei Artiștilor", în anul 1912 statul îi cumpăra tabloul intitulat
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
grupul de artiști "MIÉNK". Liderii asociației sunt Pál Szinyei Merse, Károly Ferenczy și Rippl-Ronai. La prima lor expoziție de la ""Salonul Național" au fost prezentate curentele contemporane moderne. Începutul anilor 1910 i-a adus numai succese: în anul 1911 are o expoziție retrospectivă în sala din piață "Kristóf" a "Casei Artiștilor", în anul 1912 statul îi cumpăra tabloul intitulat "" Bunica mea"", în același an expune tablouri în Frankfurt, München și Köln. În anul 1914 la "Künstlerhaus" din Viena primește marele premiu de
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
a avut colegi de an pe Eugen Stănculescu, Barbu Nițescu (Paris), Augustin Costinescu, Radu Darânga, pe Valentina Boștină (marea sculptoriță), Doru Covrig, Ion Dumitriu și Horia Bernea. La sfârșitul anului întâi a deschis împreună cu Eugen Stănculescu, fără voia Decanatului, o expoziție pe holul Institutului, cu picturi mari, cubiste, în stilul Picasso. Pantazi a expus și un nud pictat cu cremă de ghete. Amândoi studenții au fost exmatriculați pentru „huliganism” și trimiși un an la „munca de jos”. Eugen Stănculescu s-a
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
poezie unde vor citi Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Mircea Popa, Ion Marin Tudose, Iolanda Malamen, Marin Tarangul, Ștefan Agopian și Nichita Stănescu, Pantazi a inițiat „Clubul de Jazz”, balet modern, seri de lectură de teatru (George Astaloș), o pinacotecă și expoziții de pictură și sculptură de mare ținută artistică. În anul 1972 a fost premiat de „Revista Luceafărul” și a devenit membru al Fondului Literar. Din păcate, Ateneul Tineretului a fost desființat deoarece avea tentă prea occidentală și Casa Malaxa era
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Prelipceanu declarându-l cel mai bun volum. În același an a depus la editură volumul „” după apariția căruia a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de onoare al Societății Culturale Astra și membru al PEN-Clubului. A participat la expoziții de grup și a vândut primele tablouri. Pe altele le-a făcut cadou. Nichita Stănescu l-a apreciat și s-au văzut aproape zilnic până în anul 1982, au mers împreună cu tot regatul („căpșunilor și a coarnelor de melc”) la mare
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
trăi, dar nu i s-a publicat nimic în nicio revistă până la Revoluția Română din 1989. În anul 1990 a pleacat în Olanda, la Nijmegen, unde și-a revăzut soția după cinci ani de despărțire. Avea 50 de ani, 7 expoziții, 4 cărți cărți publicate, numeroase articole și interviuri. În Olanda, a vizitat multe galerii, Muzeul Van Gogh, Muzeul Regal din Amsterdam și a încheiat un contract pentru două expoziții cu „Leon ArtGalery”. A lucrat cu asiduitate pânze mari expresionist-abstracte. Prima
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
soția după cinci ani de despărțire. Avea 50 de ani, 7 expoziții, 4 cărți cărți publicate, numeroase articole și interviuri. În Olanda, a vizitat multe galerii, Muzeul Van Gogh, Muzeul Regal din Amsterdam și a încheiat un contract pentru două expoziții cu „Leon ArtGalery”. A lucrat cu asiduitate pânze mari expresionist-abstracte. Prima expoziție de la „Leon ArtGalery” a fost un succes. În scurt timp presa de specialitate l-a declarat „cel mai mare COBRA din Est”. A deschis apoi o expoziție la
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
4 cărți cărți publicate, numeroase articole și interviuri. În Olanda, a vizitat multe galerii, Muzeul Van Gogh, Muzeul Regal din Amsterdam și a încheiat un contract pentru două expoziții cu „Leon ArtGalery”. A lucrat cu asiduitate pânze mari expresionist-abstracte. Prima expoziție de la „Leon ArtGalery” a fost un succes. În scurt timp presa de specialitate l-a declarat „cel mai mare COBRA din Est”. A deschis apoi o expoziție la „Galeria MILL” cu lucrări figurative și nuduri. A vândut din nou tot
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
două expoziții cu „Leon ArtGalery”. A lucrat cu asiduitate pânze mari expresionist-abstracte. Prima expoziție de la „Leon ArtGalery” a fost un succes. În scurt timp presa de specialitate l-a declarat „cel mai mare COBRA din Est”. A deschis apoi o expoziție la „Galeria MILL” cu lucrări figurative și nuduri. A vândut din nou tot! În anul următor, la a doua expoziție din Quick era deja un clasic al „expresionismului abstract liric”. A fost invitat peste tot, a cunoscut mulți artiști olandezi
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
succes. În scurt timp presa de specialitate l-a declarat „cel mai mare COBRA din Est”. A deschis apoi o expoziție la „Galeria MILL” cu lucrări figurative și nuduri. A vândut din nou tot! În anul următor, la a doua expoziție din Quick era deja un clasic al „expresionismului abstract liric”. A fost invitat peste tot, a cunoscut mulți artiști olandezi, iranieni, unguri, greci și și-a făcut mulți prieteni. În anul 1992 s-a reîntors în România convins că pictura
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Zodia Fecioarei, Pitești, ISBN 978-973-9388-61-0. Coperta I-a a romanului are ca ilustrație pictura „"Natașa după baie"” (vezi galeria de imagini), realizată de Valeriu Pantazi. Mai jos câteva poezii din volumul „"Celebrări"” din anul 1978: Valeriu Pantazi a participat la expoziții de pictură, personale și de grup, după cum urmează: Picturile sale se regăsesc în colecții private din Australia, Belgia, Israel, Canada, Polonia, Olanda, Suedia, SUA, România și la Muzeul Național al Literaturii Române din București. Referitor la artă, Valeriu Pantazi rezuma
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
permanentizarea prezentului. Soluția adusă de către artist a fost îndrumarea privitorului într-un exercițiu de aducere a acelui timp istoric în actualitatea sensibilității celui care percepe astăzi prezentul existent dintotdeauna și nu impune o călătorie în trecutul invocat (nu evocat). În expozițiile la care a luat parte, Valeriu Pantazi a oferit imaginea unui artist stăpân pe uneltele sale, matur și care, chiar dacă a părut a fi un clasic al începutului de secol al XX-lea, a reușit cu ușurință să depășească aerul
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
tușe apăsate, luxuriant de luminoase și vii. Aceste lucrări se alătură stilistic expresionismului. Deși opera sa în domeniul expresionismului abstract l-a incitat necontenit, el a rămas fidel figurativului. Valeriu Pantazi spune despre el însuși: Henk de Moll - Cu ocazia expoziției deschisă în Wegedoorm-Cuijik, Olanda(1991), la Leon Art Galerie, Henk de Moll spunea cu privire la pictura lui Pantazi: George Colpit surprinde în romanul său „"Nebunul"”, viață boemă din care făcea parte Valeriu Pantazi: În domeniul picturii expresionist - abstracte sunt de menționat
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
la Paris și București. Absolvent al Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1979, Ștefan Râmniceanu este o figură reprezentativă a artei contemporane românești. Demersul său artistic, singular, n-a încetat de-a lungul anilor, încă de la primele expoziții, să capteze publicul, căci este, așa cum scria filozoful și criticul Andrei Pleșu „dintre artiștii care știu să seducă, să irite și să surprindă; are, cu alte cuvinte, talentul de a fi imprevizibil”. Traiectoria să artistică debutează în anii 80. Primele
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
capteze publicul, căci este, așa cum scria filozoful și criticul Andrei Pleșu „dintre artiștii care știu să seducă, să irite și să surprindă; are, cu alte cuvinte, talentul de a fi imprevizibil”. Traiectoria să artistică debutează în anii 80. Primele două expoziții personale, în 1979 la teatrul Giulești și în 1980 la Amfiteatru, șanț urmate de bursă Uniunea Artiștilor Plastici din România, de premiul Amfiteatru și de participări la concursuri și expoziții colective naționale. În 1985 Ștefan Râmniceanu organizează simultan în două
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
imprevizibil”. Traiectoria să artistică debutează în anii 80. Primele două expoziții personale, în 1979 la teatrul Giulești și în 1980 la Amfiteatru, șanț urmate de bursă Uniunea Artiștilor Plastici din România, de premiul Amfiteatru și de participări la concursuri și expoziții colective naționale. În 1985 Ștefan Râmniceanu organizează simultan în două galerii de artă bine cunoscute pe scena culturală bucureșteana - „Galeria Orizont” și „Atelier 35” - prima sa expoziție personală importantă. Demersul său artistic atrage atenția mai multor personalități majore ale scenei
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
Artiștilor Plastici din România, de premiul Amfiteatru și de participări la concursuri și expoziții colective naționale. În 1985 Ștefan Râmniceanu organizează simultan în două galerii de artă bine cunoscute pe scena culturală bucureșteana - „Galeria Orizont” și „Atelier 35” - prima sa expoziție personală importantă. Demersul său artistic atrage atenția mai multor personalități majore ale scenei culturale românești. Radu Bogdan, exegetul operei lui Ion Andreescu și filozoful Nicolae Steinhardt, autorul „Jurnalului fericirii” evocă manieră personală a artistului de a reda lumină: „lumină din
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
fericirii” evocă manieră personală a artistului de a reda lumină: „lumină din launtru care spiritualizează formă”, sau „lumină lină”. Pentru istoricul Răzvan Theodorescu, operă artistului apărea că „o certitudine a viitorului artei românești”., În anii următori, artistul este prezent în expoziții colective internaționale reprezentând România în Bulgaria, Ungaria, Austria..., are primul succes internațional - premiul la Trienala Internațională de pictură de la Sofia. În 1988, artistul organizează în ruinele celui mai vechi palat princiar din București - Curtea Veche, expoziția „Ferecătura”, un eveniment cultural
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
artistul este prezent în expoziții colective internaționale reprezentând România în Bulgaria, Ungaria, Austria..., are primul succes internațional - premiul la Trienala Internațională de pictură de la Sofia. În 1988, artistul organizează în ruinele celui mai vechi palat princiar din București - Curtea Veche, expoziția „Ferecătura”, un eveniment cultural remarcabil în viața culturală bucureșteana. Destinată să celebreze 300 de ani de la de la urcarea pe tronul Țării Românești a domnitorului Constantin Brâncoveanu, expoziția își propunea să reinventeze simbolurile artei bizantine ortodoxe; Din același text, televiziunea română
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]