30,710 matches
-
1964 de pictorul venețian Ernani Costantini). Aici se află, printre altele, un centru sportiv (cu terenuri de tenis și de fotbal, plus piscină comunala), frecventata de un număr mic de locuitori ai Veneției. se învecinează în partea de est cu insula Giudecca - de care este conectată printr-un pod - si înspre vest este conectată printr-un pod lung de o altă insula artificială, Sacca Sân Biagio, care este rezultatul acumulării deșeurilor din orașul Veneția și unde există în anii '50-'80
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
plus piscină comunala), frecventata de un număr mic de locuitori ai Veneției. se învecinează în partea de est cu insula Giudecca - de care este conectată printr-un pod - si înspre vest este conectată printr-un pod lung de o altă insula artificială, Sacca Sân Biagio, care este rezultatul acumulării deșeurilor din orașul Veneția și unde există în anii '50-'80 un incinerator care a fost demolat. Insula are o suprafață de 0,1807 km și avea la 16 februarie 2008 o
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
un pod - si înspre vest este conectată printr-un pod lung de o altă insula artificială, Sacca Sân Biagio, care este rezultatul acumulării deșeurilor din orașul Veneția și unde există în anii '50-'80 un incinerator care a fost demolat. Insula are o suprafață de 0,1807 km și avea la 16 februarie 2008 o populație de 1.530 de locuitori. Ea este mărginita la nord de Canalul Giudecca, la est de Canale dei Lavraneri, la sud de Canale Sân Biagio
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
530 de locuitori. Ea este mărginita la nord de Canalul Giudecca, la est de Canale dei Lavraneri, la sud de Canale Sân Biagio și la vest de Sacca Sân Biagio. Aici se află o piscină publică. În fiecare joi pe insula este zi de piață. Insula este cunoscută pentru inclinațiile comuniste ale electoratului sau.
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
mărginita la nord de Canalul Giudecca, la est de Canale dei Lavraneri, la sud de Canale Sân Biagio și la vest de Sacca Sân Biagio. Aici se află o piscină publică. În fiecare joi pe insula este zi de piață. Insula este cunoscută pentru inclinațiile comuniste ale electoratului sau.
Sacca Fisola () [Corola-website/Science/333217_a_334546]
-
de 111 până la 112 km pentru un grad de latitudine, ceea ce dă o rază terestră de km, rază măsurată în prezent fiind de km. În anul 1671 Picard a plecat în Danemarca să facă relevmentul observatorului lui Tycho Brahe, pe insula Hven. L-a invitat pe astronomul Rømer să-l însoțească la reîntoarcerea la Paris. Picard a colaborat și a corespondat cu mulți oameni de știință, printre care Isaac Newton, Christiaan Huygens, Ole Rømer, Rasmus Bartholin, Johann Hudde, si chiar cu
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
Maayke a murit în timp ce dădea naștere unei fetițe; fetița a murit la trei săptămâni după aceea. În 1633 și 1635 De Ruyter a navigat în calitate de ofițer de punte la bordul navei "Groene Leeuw" ("Leul Verde"), o balenieră ce activa în Insula Jan Mayen. În acel moment încă nu ajunsese la comandă. În vara anului 1636 s-a recăsătorit, de această dată cu Neeltje Engels, fiica unui burghez bogat, care i-a dăruit patru copii. Unul dintre aceștia a murit la scurt
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
Un vaporetto este un vaporaș ce efectuează serviciul de transport local din Veneția (Italia). Există 19 linii care îi deservesc pe locuitorii din Veneția și fac legătura între Veneția și insulele din apropiere precum Murano și Lido. Numele "vaporetto" poate fi tradus ca "vaporaș" și se referă la navele cu utilizări similare din trecut, care funcționau pe bază de aburi. Localnicii obișnuiesc să numească vaporetto Batèo. Linia acvatică este operată de
Vaporetto () [Corola-website/Science/333205_a_334534]
-
teritoriul, căutând să-și câștige existența. Conducătorul lor, Oishi, petrece o vreme în temnițele lui Kira. Odată eliberat, jură să-și răzbune stăpânul ucis în urma vrăjilor și îi adună foștii camarazi loiali. Spre marea lor surprindere, el pleacă și pe Insula Olandeză, unde Jai fusese vândut ca sclav. În ciuda disprețului pe care toți îl au față de corcitură, Oishi își dă seama că acesta este singurul capabil să facă față vrăjilor concubinei lui Kira. Bănuiala lui se dovedește întemeiată. Kai fusese crescut
Cei 47 de ronini (roman) () [Corola-website/Science/333264_a_334593]
-
Dragonul de Komodo (""), cunoscut ca și varanul de Komodo, este o specie de reptile de dimensiuni mari ce se găsește în insulele indoneziene Komodo, Rinca, Flores, Gili Motang și Padar. Membru al familiei de reptile Varanidae, este cea mai mare specie de șopârle, ce poate ajunge la o dimensiune de 3 metri lungime și în cazuri rare să ajungă la o greutate
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
cea mai mare specie de șopârle, ce poate ajunge la o dimensiune de 3 metri lungime și în cazuri rare să ajungă la o greutate de aproximativ 70 de kilograme. Dimensiunea lor neobișnuit de mare este atribuită faptului că pe insula unde habitează ei sunt carnivorii principali și neavând competitori au posibilități vaste de procurare a hranei. Totodată, studiile recente au relevat faptul că dimensiunile mari ale varanilor pot fi o trasătură transmisă de specia de origine, o populație de șopârle
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
cercetători în anul 1910. Dimeniunile lor mari și reputația lor de prădători i-au făcut populari în grădinile zoologice. În mediul natural, aria lor de răspândire s-a diminuat datorită activității oamenilor, ei fiind puși sub protecția legilor indoneziene. În insula Komodo există un parc natural pentru protejarea lor. Dezvoltarea evoluționară a dragonilor de Komodo a început cu genul Varanus, care își are originile în Asia cu aproximativ 40 de milioane de ani în urmă, după care a migrat în Australia
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
aceleași specii(canibalism), păsări și ouăle acestora, mamifere mici, maimuțe, porci mistreți, capre, antilope, cai și chiar bivoli. Au fost raportate cazuri în care varanii au săpat morminte și au măncat cadavre umane. Acest fapt i-a determinat pe locuitorii insulei Komodo să își îngrope morții în locuri nisipoase, argiloase acoperite cu pietre. Apa o cosumă prin aspirare și înclinarea capului înapoi pentru ca apa să ajungă în stomac. Auffenberg descrie saliva dragonilor de Komodo ca având agenți patogeni septici, în deosebi
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
un W si devin de tip WW, nu se pot dezvolta, așadar prin partenogeneză numai masculii se pot dezvolta. Se estimează că această adaptare reproductivă permite unei singure femele să intre într-o nișă ecologică izolată(cum ar fi o insulă) și prin partenogeneză să producă masculi, și astfel să se dezvolte o populație reproductivă completă. Dragonii de Komodo au fost atestați documentar pentru prima oară de europeni în anul 1910, când niște zvonuri că un crocodil de pământ ar fi
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
Londra în 1927. Joan Beauchamp Procter a comunicat primele observații referitoare la comportamentul varanilor în captivitate la o întâlnire științifică a Societății Zoologice din Londra în 1928. Varanul de Komodo a fost un motiv exponențial pentru o expediție efectuată în insulele Komodo de către W. Douglas Burden în 1926. Această expediție, care a revenit cu 12 exemplare prezervate în formol și două exemplare vii, a fost sursa de inspirație pentru filmul ”King Kong” din 1933, Burden fiind și cel care stabilit numele
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
fost au fost examinate comportamentele de hrană și de reproducție ale varanilor, precum și date despre temperatura lor corporală. În aceeași perioadă, a fost desfășurată o expediție pe termen lung asupra varanilor de Komodo, de către familia Auffenberg, care a locuit în insula Komodo timp de 11 luni, timp în care au fost prinși ,studiați și identificați peste 50 de varani, studiile întreprinse au ajutat decisiv la ajutorarea creșterii varanilor în captivitate. Dragonii de Komodo reprezintă o specie vulnerabilă și este pe lista
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
studiile întreprinse au ajutat decisiv la ajutorarea creșterii varanilor în captivitate. Dragonii de Komodo reprezintă o specie vulnerabilă și este pe lista roșie a IUCN, în sălbăticie se estimează că mai sunt în jur de 4000-5000 de exemplare, restrânși în insulele Gili Motang, Gili Dasami, Riinca, Komodo și Flores. Însă sunt speculații care spun că ar mai exista doar 350 de femele cu capacitate reproductivă, pentru a susține populațiile de varani, în anul 1980 s-a insituit Parcul Național Komodo, urmat
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
1851, o comisie compusă din trei dintre întemeietorii ei: A. Mickiewicz, Wł. Zamoyski și K. Sienkiewicz au reușit să cumpere palatul în care se află astăzi biblioteca: o construcție din secolul al XVII-lea, situată pe Quai d'Orléans, pe insula Saint-Louis, în inima Parisului. Biblioteca ocupa, în acea perioadă, doar 11 încăperi la parter. La începutul activității sale, fondul Bibliotecii Poloneze se completa din contul colecțiilor personale, cele mai valoroase fiind colecțiile de cărți ale lui Adam Sienkiewicz, Julian Niemcewicz
Biblioteca Poloneză din Paris () [Corola-website/Science/333326_a_334655]
-
boli pot fi tratate prin deblocarea acesteia. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost arestat de FBI, care, la o percheziție a găsit în locuința un exemplar din "Mein Kampf" și alte cărți compromițătoare. A fost dus la Insula Ellis, unde a fost reținut pentru trei săptămâni. În februarie 1954, Procurorul Statelor Unite ale Americii pentru Districtul Maine a depus o plângere de 27 de pagini prin care cerea un ordin permanent în conformitate cu secțiunile 301 și 302 din pentru a preveni distribuirea
Wilhelm Reich () [Corola-website/Science/333329_a_334658]
-
Sân Giorgio Maggiore este o insulă în Laguna Venețiana din nordul Italiei, situată la est de Giudecca și la sud de grupul de insule principale. Insula este înconjurată de "Canale della Grazia", "Canale della Giudecca", "Bazinul Sân Marco", "Canale di Sân Marco" și sudul lagunei. Ea
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
Sân Giorgio Maggiore este o insulă în Laguna Venețiana din nordul Italiei, situată la est de Giudecca și la sud de grupul de insule principale. Insula este înconjurată de "Canale della Grazia", "Canale della Giudecca", "Bazinul Sân Marco", "Canale di Sân Marco" și sudul lagunei. Ea face parte din sestiere Sân Marco. Sân Giorgio Maggiore a fost, probabil, locuită în perioada română; după fondarea
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
Sân Giorgio Maggiore este o insulă în Laguna Venețiana din nordul Italiei, situată la est de Giudecca și la sud de grupul de insule principale. Insula este înconjurată de "Canale della Grazia", "Canale della Giudecca", "Bazinul Sân Marco", "Canale di Sân Marco" și sudul lagunei. Ea face parte din sestiere Sân Marco. Sân Giorgio Maggiore a fost, probabil, locuită în perioada română; după fondarea Veneției a
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
de "Canale della Grazia", "Canale della Giudecca", "Bazinul Sân Marco", "Canale di Sân Marco" și sudul lagunei. Ea face parte din sestiere Sân Marco. Sân Giorgio Maggiore a fost, probabil, locuită în perioada română; după fondarea Veneției a fost numită "Insula Memmia" după familia Memmo care o stăpânea. Prin 829 a existat o biserică închinata Sfanțului Gheorghe; astfel ea a fost denumită "Sân Giorgio Maggiore" pentru a o deosebi de San Giorgio în Alga. Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore a fost fondată
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
ea a fost denumită "Sân Giorgio Maggiore" pentru a o deosebi de San Giorgio în Alga. Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore a fost fondată în anul 982, cănd călugărul benedictin Giovanni Morosini a cerut dogelui Tribuno Memmo să-i doneze întreaga insulă pentru o mănăstire. Morosini a drenat mlaștinile insulei de lângă biserică pentru a obtine pământ pentru construcție și a fondat Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore, devenind primul ei stareț. Sân Giorgio este acum cel mai bine cunoscută pentru Bazilica Sân Giorgio Maggiore
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]
-
a o deosebi de San Giorgio în Alga. Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore a fost fondată în anul 982, cănd călugărul benedictin Giovanni Morosini a cerut dogelui Tribuno Memmo să-i doneze întreaga insulă pentru o mănăstire. Morosini a drenat mlaștinile insulei de lângă biserică pentru a obtine pământ pentru construcție și a fondat Mănăstirea Sân Giorgio Maggiore, devenind primul ei stareț. Sân Giorgio este acum cel mai bine cunoscută pentru Bazilica Sân Giorgio Maggiore, proiectată de Andrea Palladio și începută în 1566
Insula San Giorgio Maggiore () [Corola-website/Science/333350_a_334679]