31,455 matches
-
exactă privind anul întemeierii localității. Prima atestare cu privire la așezarea comunei Ciocâlteni datează la 1554. În ceea ce privește toponimul „Ciocâlteni”, există mai multe versiuni. Astfel, Anastasia Teodor Boiescu, născută în Ciocâlteni în 1911, afirmă: „Străbunica mea, pe linia mamei, Parascovia Stratu, mi-a povestit că satul l-ar fi înființat un răzeș, pe nume Câltea, care mereu ciocănea tare. Cică oamenii vorbeau între ei, uite, se aude ciocănitul lui Câltea”. Iată o posibilă versiune, îmbinarea de cuvinte a căreia, ar aparține denumirea satului. Ciocâlteni
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
-lea, sub numirea de Jora în anul 1601 și 1812. Satul Jora ortografiat Zura (figurează în "Descrierea Moldovei" de Dimitrie Cantemir, conform Dicționarului Statistic al Republicii Moldova). Jora de Sus este atestat în 1574 la 10 mai cu denumirea Mocșia. Istoria povestește că, cu multe secole în urmă, pe cînd oamenii duceau o viață nomadă în căutarea pământurilor mai fertile, pe unde erau condiții mai favorabile de viață: adică apă, pășuni, păduri, astfel apăreau așezări omenești mai întâi în triburi de rudenie
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
viață nomadă în căutarea pământurilor mai fertile, pe unde erau condiții mai favorabile de viață: adică apă, pășuni, păduri, astfel apăreau așezări omenești mai întâi în triburi de rudenie pînă la apariția localităților cu sistem de familie. Într-așa mod povestește legenda, că ar fi apărut localitatea Jorile. Legenda povestește că primul localnic, care și-a întemeiat familia pe malul rîului Tiras (actual Nistru) a fost unul pe numele de familie Jora. Acest gospodar avut (boier numit) deținea toate pămînturile din dreapta
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
erau condiții mai favorabile de viață: adică apă, pășuni, păduri, astfel apăreau așezări omenești mai întâi în triburi de rudenie pînă la apariția localităților cu sistem de familie. Într-așa mod povestește legenda, că ar fi apărut localitatea Jorile. Legenda povestește că primul localnic, care și-a întemeiat familia pe malul rîului Tiras (actual Nistru) a fost unul pe numele de familie Jora. Acest gospodar avut (boier numit) deținea toate pămînturile din dreapta chiar și din partea stîngă a Nistrului. Se spune că
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
mai multe secete în ultimele două secole. Oricum populația a fost întotdeauna gata să facă față calamităților naturii, găsind uneori soluții ieșite din comun, pentru a supraviețui. Există mai multe legende în legătură cu secetele din Moldova. În una din ele se povestește despre o secetă din vremea lui Ștefan cel Mare. Se spune că după atîtea războaie cu turcii și tătarii, în urma cărora Moldova a fost distrusă și pustiită, mai adusese și Dumnezeu o secetă cumplită. Oamenii se hrăneau cu diverse ierburi
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
fete din sat se adunau la o casă, unde brodau, croșetau, coseau. Erau invitați și muzicanți, plătiți din banii fetelor. Masa era pe seama gazdei. Pe la miezul nopții veneau și flăcăii. Ei erau așezați la masă, iar după aceasta dansau, cîntau, povesteau diverse pătăranii și întîmplări hazlii din viața lor. Fetele care nu aveau pereche plecau acasă mai devreme, iare celelalte dansau pînă dimineață. La șezători, sătenii se ajutau unii pe alții: azi torceau la unul, mîine la altul. Flăcăii care veneau
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
pădurea Bizinic și pe șesul Prutului, (acolo unde în 1711 a avut loc bătălia de la Stănilești în războiul ruso-turc, soldată cu înfrângerea oștirilor aliate moldo-ruse ale țarului Rusiei Petru cel Mare și Domnitorului moldovean Dmitrie Cantemir). În rezultatul operației Iasi-Chisinau, (povestesc femeile bătrâne), șesul era plin cu mii și mii de cadavre ale soldaților germani și nu numai. După ce cadavrele soldaților sovietici au fost „culese” și duse în mormintele frățești din Cărpineni. Călmățui și Mingir, femeile erau scoase să îngroape morții
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
miscelaneu din secolul al XVII-lea din Biblioteca Imperială din Petersburg, versiune care este intercalată în "Cronica lui Azarie". Cea de-a doua variantă cuprinde a doua domnie a lui Petru Rareș și se termină în anul 1551. Printre evenimentele povestite menționăm expediția lui Petru Rareș contra voievodului Ardealului, Ștefan Mailat, și grija lui pentru biserică, precum și moartea lui si domnia urmașilor săi pâna în anul 1551. Stilul acestei versiuni este asemănătoare cu cea din prima versiune.
Macarie (cronicar) () [Corola-website/Science/305999_a_307328]
-
de cetățeni din Germania închiși în România. În ianuarie 2002 Eginald Schlattner a fost numit „Ambasador cultural al României“. Eginald Schlattner a început să scrie în anul 1990, după ce tăcuse vreme de patruzeci de ani. El își descoperise vocația literară povestind puținilor săi enoriași despre tradiția sărbătorilor în comunitatea săsească din Făgărașul interbelic, “povestit” și în scrisorile către familia sa din Germania. Eginald Schlattner a publicat trei cărți în limba germană, care au caracter autobiografic și tratează viața populației germane din
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
fost numit „Ambasador cultural al României“. Eginald Schlattner a început să scrie în anul 1990, după ce tăcuse vreme de patruzeci de ani. El își descoperise vocația literară povestind puținilor săi enoriași despre tradiția sărbătorilor în comunitatea săsească din Făgărașul interbelic, “povestit” și în scrisorile către familia sa din Germania. Eginald Schlattner a publicat trei cărți în limba germană, care au caracter autobiografic și tratează viața populației germane din Transilvania, și în parte din Banat, între anii 1943-1960. Debutează ca scriitor în
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
unei vesele povești de dragoste și nuanțat de o grotescă morală și de un ton pe cât de umoristic, pe atât de nostalgic și de pios. În a treia carte a sa, ""Das Klavier im Nebel"" (Pianul din ceață), Schlattner ne povestește viața lui Clemens, fiul unui fabricant de cartoane sas din Sighișoara (Schäßburg), care a pierdut totul după al doilea război mondial, când familia sa a fost declarată "burgheză" și fabrica a fost naționalizată. Tatăl zace în închisoare, mama este dispărută
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
datorată anturajului apropiat de evrei neconvertiți care îi seduceau și păstrau între ei cunoașterea și practica iudaismului . O delegație de evrei , condusă de Isaac Abravanel , a oferit o extraordinară compensație economică Regilor în schimbul revocării acestui decret . Conform celor ce se povestesc , Regii au refuzat oferta din cauza presiunilor inchizitorului general , care a dat năvală în sală și a azvârlit pe masă treizeci de monede de argint , întrebând care ar fi de această dată prețul pentru care Isus va fi vândut evreilor . La
Inchiziția spaniolă () [Corola-website/Science/306060_a_307389]
-
Hastings în beznă pană la capăt. Acest aspect al metodelor lui Poirot este mai puțin evident în romanele ulterioare, parțial datorită faptului că din acestea lipsește Hastings, iar Poirot nu are cu cine să împărtășească ideile lui (aceste romane fiind povestite la persoana a III-a). Metodele lui se schimbă în Crimă pe terenul de golf, unde Poirot încă se bazează în mare parte pe indicii dar începe să-l ironizeze pe un detectiv rival care se focalizează doar pe setul
Hercule Poirot () [Corola-website/Science/306084_a_307413]
-
intrat și s-a prezentat ca fiind interesat în cumpărarea unui rucsac pentru un nepot inexistent."" - Hickory Dickory Dock, "Capitolul XIII" Până în ziua de azi Harold încă nu a înțeles pe deplin ce l-a făcut dintr-o dată să-i povestească toată întamplarea acestui omuleț cu care vorbise numai câteva minute."" - Păsările Stimfalide Poirot este de asemenea pregătit să pară mai străin englezilor încercând să-i facă pe aceștia să-l subestimeze. El recunoaște că: Este adevărat că pot vorbi engleza
Hercule Poirot () [Corola-website/Science/306084_a_307413]
-
final. Pentru că până la urmă, fie printr-o minciună, fie printr-un adevar, oamenii reușeau mereu să se dea de gol..."" - După Înmormântare, "Capitolul XVIII" "Vă rugăm citiți subarticolul: Viața lui Hercule Poirot" Întreaga viată lui Hercule Poirot în Anglia este povestită prin romanele scriitoarei Agatha Christie, începând cu Misterioasa Afacere de la Styles (în care detectivul este un refugiat care stă la Styles) și terminând cu Cortina (în care se întoarce în vizita la Styles înainte de moarte). Între ele, unele romane povestesc
Hercule Poirot () [Corola-website/Science/306084_a_307413]
-
povestită prin romanele scriitoarei Agatha Christie, începând cu Misterioasa Afacere de la Styles (în care detectivul este un refugiat care stă la Styles) și terminând cu Cortina (în care se întoarce în vizita la Styles înainte de moarte). Între ele, unele romane povestesc și cazurile rezolvate de Poirot în afara Anglei, precum celebrul Crima din Orient Express. "Vă rugăm citiți subarticolul: Hercule Poirot în literatură" Hercule Poirot a devenit celebru după publicarea în 1926 a romanului Uciderea lui Roger Ackroyd, a cărui soluție surprinzătoare
Hercule Poirot () [Corola-website/Science/306084_a_307413]
-
scrise vreodată. Înafară de acesta, cele mai celebre romane cu Poirot au apărut între 1930 și 1940, precum clasicele Crima de pe Orient Express (1932), Crimele A.B.C. (1935), Cărțile pe Masă (1936) și Moarte pe Nil (1937). Acest ultim roman, povestea mai multor omucideri pe un vapor de pe Nil, este considerat de celebrul scriitor de ficțiune polițistă John Dickson Carr ca fiind printre cele mai bune zece romane polițiste ale tuturor timpurilor. Romanul Cinci Porcușori din 1942, în care Poirot investighează
Hercule Poirot () [Corola-website/Science/306084_a_307413]
-
a luat și numele. Numele actorului a fost dintotdeauna Ion Finteșteanu. În perioada interbelică au existat unele zvonuri despre o pretinsă origine evreiască a actorului. Finteșteanu-însuși a făcut haz pe seama faptului că era crezut evreu chiar de către evrei. El a povestit în cartea sa de memorii două anecdote în acest sens. Aflat în 1924 în turneu la Piatra Neamț cu trupa Teatrului Național din București condusă de Nicolae Soreanu, Finteșteanu a fost confundat de niște evrei cu actorul evreu Alexandru Finți, care
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
se roagă evreii până în ziua de azi). Tot în Biblie este pomenit portul atunci cand Iona s-a îmbarcat spre Tars și tot din portul Jaffa a pornit Sf. Petru călătoriile sale (trei călătorii) înainte de s-a oprit la Romă. Se povestește că tot aici a fost făcută minunea "învieri fetei lui Tăvița" făcută de Sf. Petru fiicei unui tăbăcar, Simion, la care locuia, înainte de plecarea în călătorie. Datorită acestei minuni și a altor câteva fapte menționate mai sus sau nemenționate, a
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
în călătorie. Datorită acestei minuni și a altor câteva fapte menționate mai sus sau nemenționate, a dus la construirea de mai multe biserici în Jaffa (biserică franciscana, biserici creștine arabești și bineînțeles biserică Sf. Mihail și Gavril de care vă povestim). În perioada medievală, portul a fost ocupat de cruciați ( Richard Inima de Leu intra în port în 1191 și în Acra se pot vedea locuințele cruciaților, scoase la lumină nu de multă vreme ) și Napoleon în 1799 cucerește portul, armata
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
imagine), definește proprietarul acestui locaș. Pe clădirea cea mai înaltă ce domină întreg complexul există un drapel alb cu o cruce roșie în mijlocul căreia sunt literele "O" și "Ț" suprapuse, reprezentând semnul patriarhiei ortodoxe grecești considerați "Păzitorii Mormântului Sfânt". Se povestește că în timpul dominației turce (deci înaintea mandatului britanic), păzitorii Mormântului Sfânt din Ierusalim, erau stabiliți de Înaltă Poartă (în funcție de prețul oferit), pază fiind dată diferitelor organizații bisericești ortodoxe și catolice. Conform tradiției, Patriarhul rânduit de Poartă la păzirea Mormântul Sfânt
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
Apoi acesta ieșea din Mormânt și dădea tuturor lumină ("Veniți de luați Lumină!") Într-o noapte de Înviere, după ce a fost percheziționat, patriarhul armean a intrat în Mormântul Sfânt și a început să se roage pentru primirea Focului Sfânt. Se povestește că atunci din cupola ce acoperă Mormântul Sfânt a coborât că un fulger Focul Sfânt, a lovit unul din stâlpii rânduiți la intrarea în Mormânt și a aprins lumânarea patriarhului grec. Acesta aștepta lângă Mormânt, împreună cu alți patriarhi și clerici
Biserica Ortodoxă Greco-Română din Jaffa () [Corola-website/Science/306119_a_307448]
-
spațiu, ei preferă de obicei să rămână în Hueco Mundo datorită riscului de a fi descoperiți de către Soul Society în lumea umană. Tite Kubo și-a găsit inspirația pentru multe din numele săbiilor și vrăjilor în literatura japoneză antică. Kubo povestește că a devenit interesat de limba spaniolă deoarece pentru el suna "încântătoare" și "caldă"; Bleach având în componența sa multe cuvinte în limba spaniolă. Kubo povestește că îi place să creeze personaje care au o "aparență înșelătoare" (precum "băieți buni
Bleach () [Corola-website/Science/306101_a_307430]
-
găsit inspirația pentru multe din numele săbiilor și vrăjilor în literatura japoneză antică. Kubo povestește că a devenit interesat de limba spaniolă deoarece pentru el suna "încântătoare" și "caldă"; Bleach având în componența sa multe cuvinte în limba spaniolă. Kubo povestește că îi place să creeze personaje care au o "aparență înșelătoare" (precum "băieți buni cu fețe înspăimântătoare" și "baieți răi cu fețe blânde") deoarece Kubo a fost atras de oameni cu aceste "aparențe contradictorii" și că simte nevoia să "deseneze
Bleach () [Corola-website/Science/306101_a_307430]
-
Porecla lui August "der Starke" = "cel tare", "Hercule saxon" sau "mână de fier" se datorește puterii sale deosebite, pe care se presupune că a moștenit-o de la "Cimburgis von Masowien" o nobilă poloneză (1394-1429) fiind considerată "mama habsburgilor". Astfel se povestește despre el că ar fi fost în stare să rupă cu mânile o poctoavă sau să îndoaie o bară de fier.Dar unii presupun că potcoava de cal era turnată pe atunci dintr-un aliaj mai moale ca azi.Monarhul
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]