30,140 matches
-
gîndește că aproape totul este ridicol, omul rațional socoate că aproape nimic nu-i așa". Iar într-una dintre epigrame spune (ceea ce întărește zisa lui Lichtenberg și e important pentru psihologia și etica humorului): Cine nu-i în stare să rîdă de sine însuși nu este, cu siguranță, dintre cei mai buni". Carlyle spune (Sartor Resartus, I, 4): "Un om care a rîs o dată din toată inima și atît cît i-a făcut plăcere nu ar putea fi în mod absolut
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
întărește zisa lui Lichtenberg și e important pentru psihologia și etica humorului): Cine nu-i în stare să rîdă de sine însuși nu este, cu siguranță, dintre cei mai buni". Carlyle spune (Sartor Resartus, I, 4): "Un om care a rîs o dată din toată inima și atît cît i-a făcut plăcere nu ar putea fi în mod absolut, irevocabil, rău. Ce de mai lucruri se află în Rîs: el este cheia codului cu care descifrăm întreg omul:... Cel ce nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
din toată inima și atît cît i-a făcut plăcere nu ar putea fi în mod absolut, irevocabil, rău. Ce de mai lucruri se află în Rîs: el este cheia codului cu care descifrăm întreg omul:... Cel ce nu poate rîde nu numai că e în stare de toate duplicitățile și înșelăciunile, dar toată viața lui n-a fost decăt înșelăciune și duplicitate". 14. Marele humor În cele de mai sus, humorul a fost descris ca o verigă aparte a întregii
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
deziluziile ți grijile ei se evaporă în fața bazei și a fundalului ce determină efectul diverselor trăiri. Este esențial, pentru acea formă a rîsului pe care o are caracterul humorului, faptul că raportul cu lumea este pozitiv sau că cel ce rîde ori surîde, cu acest prilej, se include în orice caz și pe sine într-însa. În fața marelui criteriu aplicat, dispare pînă la urmă contrastul acut dintre mare și mic. În cazul marelui humor, participăm noi înșine, cu întreaga personalitate și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Tieck ca egal, alături de Goethe, acesta a spus că ar fi ca și cum el însuși ar vrea să se compare cu Sakespeare. Goethe era conștient de limitele sale și în sus și în jos. Declarația sa că cel ce nu poate rîde de sine cu siguranță nu este dintre cei mai buni poate servi ca motto pentru marele humor. A rîde de sine nu-i totuna cu batjocura de sine. Humoristul se batjocorește singur la fel de puțin pe cît îi ia în batjocură
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cu Sakespeare. Goethe era conștient de limitele sale și în sus și în jos. Declarația sa că cel ce nu poate rîde de sine cu siguranță nu este dintre cei mai buni poate servi ca motto pentru marele humor. A rîde de sine nu-i totuna cu batjocura de sine. Humoristul se batjocorește singur la fel de puțin pe cît îi ia în batjocură pe ceilalți. El se plasează și pe sine și pe ei în fața marelui fundal dinaintea căruia l-a așezat
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
humor, în care gluma iese în relief pe baza seriozității. Pe lîngă asta, cuvîntul are o semnificație decis batjocoritoare sau disprețuitoare. Sau poate are dreptate călugărul Taciturnus al lui Kierkegaard și termenul acesta denumește ceva de care nu putem nici rîde, nici plînge, fiindcă nu este nici comic,nici tragic. Cuvîntul "comitragic" s-ar potrivi mai bine pentru humor 51. Kierkegaard a afirmat că arta tragică are mai multă nevoie de un fundal istoric decît comedia.52. În măsura în care e adevărat, cauza
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să privim întreaga comportare a lui Socrate printre oameni. Gluma sa și jocul cu ideile au avut ca bază seriozitatea. Nu este drept să-i aplicăm lui Socrate, dimpreună cu Lipps 95 referindu-se la Norii lui Aristofan fraza: cine rîde la urmă rîde mai bine. Căci Socrate nu rîdea la urmă și nici un humorist nu o face. În comparație cu introspecția, de care ar fi susținută viața însăși, Socrate a desconsiderat toate celelalte lucruri. El ținea foarte mult să devină clar conștient
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
comportare a lui Socrate printre oameni. Gluma sa și jocul cu ideile au avut ca bază seriozitatea. Nu este drept să-i aplicăm lui Socrate, dimpreună cu Lipps 95 referindu-se la Norii lui Aristofan fraza: cine rîde la urmă rîde mai bine. Căci Socrate nu rîdea la urmă și nici un humorist nu o face. În comparație cu introspecția, de care ar fi susținută viața însăși, Socrate a desconsiderat toate celelalte lucruri. El ținea foarte mult să devină clar conștient de imboldul său
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Gluma sa și jocul cu ideile au avut ca bază seriozitatea. Nu este drept să-i aplicăm lui Socrate, dimpreună cu Lipps 95 referindu-se la Norii lui Aristofan fraza: cine rîde la urmă rîde mai bine. Căci Socrate nu rîdea la urmă și nici un humorist nu o face. În comparație cu introspecția, de care ar fi susținută viața însăși, Socrate a desconsiderat toate celelalte lucruri. El ținea foarte mult să devină clar conștient de imboldul său real și de adevărata sa capacitate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ce rîsul găsește un anumit obiect, el devine pentru Spinoza o expresie a batjocurii, aflîndu-se în opoziție cu înțelegerea, care este pentru dînsul lucrul suprem. Această concepție stă la baza vestitei sale declarații că s-a străduit să nici nu rîdă, nici să se întristeze, nici să se mînie cu privire la acțiunile omenești, ci să le înțeleagă (Tractatus politicus, I, 4). Nu a aplicat acest principui numai într-o lucrare despre politica de stat, ci și cu privire la evenimentele epocii. Dezordinea din epocă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Se află în acest demers ideatic un sîmbure al marelui humor, pentru care situația e de așa natură ca pînă și cel mai valoros lucru are o latură prin care este supus mărginirii și limitării, așa încît dacă nu putem rîde de el, putem cel puțin să surîdem. Pentru Shaftesbury,era vorba aici doar de un mijloc, de un artificiu care nu se leagă pe dinăuntru de o întreagă stare sufletească vitală. Principalul interes al lui Hutcheson este d eordin etic
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
spre sentimentele ce se nasc din ea, făcînd să ne iubim unii pe alții și lumea mai mult ca înainte". Aceste cuvinte ne prezintă baza. Ea conduce la zugrăvirea unor caractere și destine cînd serioase, cînd îndurerate, cînd înlăcrimate, cînd rîzînd, cu sensibilitate pentru lucrurile neînsemnate și pentru viața în cercurile mărunte. Ceea ce Shakespeare izubutis esă zugrăvească în uriașele sale opere, marea bogăție a vieții și puternicile contraste, pe baza unei profunde experiențe a vieții și cu o dragoste fidelă pentru
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cineva "bietul!" (poor!), cuvîntul acesta exprimă parțial simpatie, parțial dispreț. El zugrăveștecu asprime nechibzuința (potrivit vederilor sale) de a lucra pentru adevăr ți dreptate în lume. Și cu toate acestea, avea o inimă caldă. Și prețuia rîsul spontan, sănătos, putea rîde el însuși din inimă, socotind că omul care a rîs măcar o dată în viață, din toată inima, nu putea fi cu totul rău (v. § 13). Dar rîsul său era însoțit, în mod curios, de o glumă deseori amară sau care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
El zugrăveștecu asprime nechibzuința (potrivit vederilor sale) de a lucra pentru adevăr ți dreptate în lume. Și cu toate acestea, avea o inimă caldă. Și prețuia rîsul spontan, sănătos, putea rîde el însuși din inimă, socotind că omul care a rîs măcar o dată în viață, din toată inima, nu putea fi cu totul rău (v. § 13). Dar rîsul său era însoțit, în mod curios, de o glumă deseori amară sau care răzbea sub forma unui efect de contrast. Carlyle este humorist
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în vorbirea curentă, la sintagma "simț al humorului" o caliate de carenimeni nu s-ar dori lipsit. În același timp, aproape nu există jurnal tipărit sau vorbit din care cuvîntul "umor" să absenteze; el desemnează, de obicei, înclinarea de a rîde de slăbiciuni și gafe, de a lansa calambururi și vorbe de duh, de a inventa sau colporta anecdote, cu adresă mai mult sau mai puțin străvezie. Atunci cînd nu șarjează, "umoristul" în cauză este, evident, mesagerul unui mic humor. Dacă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ceea alui Höffding și sub alte raporturi atît în ideea directoare că "Procesele cognivive și afective ale personalității fuzionează într-o tendință integrală", cît și în opiniile despre fenomenul humoristic. Relev, astfel, adevărul că simțul humorului "este capacitatea de a rîde de lucrurile pe care cineva le iubește (inclusiv, desigue, propria persoană și tot ce ține de ea)" idee formulată anterior de G.Meredith precum și distingerea între comicul "legat de inteligența agresivă" (așadar, de satiră) și humorul veritabil, "indispensabil pentru o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vă cad în genunchi, veniți-mi în ajutor, arătați-mi pe acela care m-a furat... Iată-l, iată-l colo!... Tu, tu, vorbește! Hei, vreau să te cred: chipul tău îmi spune că ai fi om cumsecade. Ce? De ce râdeți? Vă cunosc eu pe toți; știu bine că aici sunteti multi hoți. Ce? Nu? Nimeni nu a furato? Mă sufoci, mă omori... Spune, spune o dată, cine e? ... A, nu știi? Vai, vai nenorocitul de mine! Sunt pierdut. S-a sfârșit
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
Stratford-upon-Avon at the conclusion of hîș dramatic career în London. Only the sketchiest of records survived to trace the birth, marriage, and death of England's most famous playwright and poet. The incompleteness of this documentary record has even given rîse from time to time to speculations that someone other than Shakespeare himself might have written the plays that earned hîm lasting literary fame. Though lacking convincing evidence to the contrary, responsible critics have tended to give Shakespeare himcontemporan al lui
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
I hear from you anon? EDMUND: I do serve you în this business. Exit Edgar. A credulous father, and a brother noble, Whose nature is șo far from doing harms That he suspects none; on whose foolish honesty My practices rîde easy. I see the business. Let me, if not by birth, have lands by wit. All with me's meet that I can fashion fit. Exit. SCENE III [The Duke of Albany's palace.] Enter Goneril, and [Oswald, her] Steward
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
LEAR: Dost thou know me, fellow? KENT: No, șir, but you have that în your countenance which I would fain call master. LEAR: What's that? KENT: Authority. LEAR: What services canst thou do? KENT: I can keep honest counsel, rîde, run, măr a curious tale în telling it, and deliver a plain message bluntly. That which ordinary men are fit for, I am qualified în, and the best of me is diligence. LEAR: How old art thou? KENT: Not șo
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
by th'fire and stink. LEAR: A pestilent gall to me. FOOL: Sirrah, I'll teach thee a speech. LEAR: Do. FOOL: Mark it, Nuncle. Have more than thou showest, Speak less than thou knowest, Lend less than thou owest, Rîde more than thou goest, Learn more than thou trowest, Set less than thou throwest; Leave thy drink and thy whore, And keep in-a-door, And thou shalt have more Than two tens to a score. KENT: This is nothing, Fool. FOOL
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
să-mbătrînești pînă nu te-ai fi copt la minte. LEAR: Nu mă lăsați să-nnebunesc, nu, ceruri! Țineți-mă, nu vreau să-nnebunesc! (Intra un Curtean) Ei, caii-s gata? CURTEANUL: Gata, milord. LEAR: Haide, băiete. BUFONUL: Ea, fată-acum, ce rîde la plecarea mea, Fata n-o fi mai mult, pîn' toate s-or scurtă. (Ies) ACT ÎI SCENE I [The Earl of Gloucester's castle.] Enter Edmund and Curan, severally. EDMUND: Save thee, Curan. CURAN: And you, șir. I have
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
fiend hath led through fire and through flame, through ford and whirlpool, o'er bog and quagmire; that hath laid knives under hîș pillow and halters în hîș pew, set ratsbane by hîș porridge, made hîm proud of heart, to rîde on a bay trotting horse over four-inched bridges, to course hîș own shadow for a trăitor. Bless thy five wits, Tom's a-cold. O, do, de, do, de, do, de. Bless thee from whirlwinds, star-blasting, and taking. Do Poor Tom
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
old raț and the ditch-dog, drinks the green mantle of the standing pool; who is whipped from tithing to tithing, and stocked, punished, and imprisoned; who hath had three suits to hîș back, six shirts to hîș body, Horse to rîde, and weapon to wear, But mice and rats, and such small deer, Have been Tom's food for seven long year. Beware my follower! Peace, Smulkin, peace, thou fiend! GLOUCESTER: What, hath your Grace no better company? EDGAR: The Prince
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]