36,856 matches
-
dracu’ sunt. Și pe urmă s-au întors polițis tul, femeia care plângea, și mi-a venit și mie rân dul să suflu în fiolă, să-mi iau amenda, să primesc un șervețel verde. Am sperat, ieșind din secție, să regăsesc ro iul de licurici, dar era doar beznă. Dacă mă gân desc mai bine, chiar cred că o să plec pe lună săptă mâ na viitoare. Mihaela Nițulescu Deviza Gara Termini, sfârșit de noiembrie. Scurta mea vacanță solitară și low cost
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sen zație de pierdere dulce-amăruie mă cuprindea adeseori când îmi visam copilăria, verde și simplă, fără griji, stres, incertitudini, lipsuri și angoase. Voiam să mă refac, mergând din sat în sat, din oraș în oraș, descoperind țara puțin câte puțin, regăsindu-mă, apropiindu-mă de o preferabilă maturitate, îndepăr tându-mă de posibilul plâns. Am avut parte de câteva discuții revigorante, de un chip frumos de femeie, de prietenia de moment a unui croitor, de fragmente de credință, de apă rece, de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nei. Încercam să vorbesc cu mine, cu Dumnezeu, cu oa meni de de parte, dar mă pierdeam. Mă pierdeam printre zgomotul făcut de aspiratorul Anicăi și forfota credin cioșilor întârziați, dar hotărâți. Eram pierdută în locul unde ar trebui să te regăsești. La un moment dat, simt o atingere pe cap. Blândă. Aud imediat râsul lui. Nu mă uit. Din nou, simt cum mă atinge ceva pe umăr. Deschid ochii, ridic capul și îl văd cum se chinuie să tragă ciucurele căciulii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fost eroarea lui capitală. I-o explică aproape didactic un prieten care îi arată, pas cu pas, reperele transformării. Părăsindu-l în cele din urmă, după lungi frământări și chinuri ale dragostei, Ioana i-a dat posibilitatea de a se regăsi ca om complet, din care voința și suferința își trag părți egale: „«Ți-ai pus ceva în cap și ai realizat. Ai vrut să te ocupi de probleme de cultură și asta faci la revista aia a ta. Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chiar și în timpul retragerii în Moldova, când lăsaseră gramofonul în casa părăsită - vezi ce proastă ai fost? îi bătea soră-sa din pumni, dacă îți doreai inel cu briliante, îl puteai lua cu tine! -, dar era convinsă că îl va regăsi la întoarcere - că doar n-or să-l ia nemții cu ei, au acasă destule! - și chiar regăsindu-l și păstrându-l încă multă vreme, până și atunci când, hodorogit, oricum îl înlocuise cu alt aparat, iar plăcile erau și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bătea soră-sa din pumni, dacă îți doreai inel cu briliante, îl puteai lua cu tine! -, dar era convinsă că îl va regăsi la întoarcere - că doar n-or să-l ia nemții cu ei, au acasă destule! - și chiar regăsindu-l și păstrându-l încă multă vreme, până și atunci când, hodorogit, oricum îl înlocuise cu alt aparat, iar plăcile erau și ele altfel, ca astea din fața ei. Pune deoparte toate discurile, nemulțumită. Altceva căuta. Răscolește în cufăr, e convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
anume, cum făcea altădată. N-a întrebat-o. A venit după vreo oră sau mai mult, chipul ei strălucea, sau lui i s-a părut că strălucește, dar n-a întrebat-o nimic nici atunci. Se bucurau amândoi că se regăsesc. Dar pe drum, mai târziu, ea a rupt dintr-odată vălul așteptării și era ca și cum amândoi știau că asta era inevitabil. A vrut să știe dacă o iubește și ce face și ce nu face cu ea. Și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sfărîmată, mai era Încă plină de mistere pentru el. Războiul, care schimbase atît de radical totul În viața lui Jim, părăsise de mult această epavă uitată, dar el era hotărît să se ducă la vasul acela. GÎndul de a-și regăsi părinții, de a se preda japonezilor, chiar și gîndul de a găsi ceva de mîncare nu mai Însemnau nimic acum, cînd cargoul era, În sfîrșit, la Îndemîna lui. Timp de două zile, Jim rătăcise de-a lungul falezei din Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și Își făcuse alți prieteni - pe doctorul Ransome, pe Basie și pe marinarii americani din Blocul E, cu vechile lor exemplare dinainte de război din Reader’s Digest și Popular Mechanics, pe care le devora. Din cînd În cînd, de parcă Își regăsea copilăria pierdută, Jim reintra În lumea jocurilor băiețești și participa la titreze, bile și șotron. — E moartă? Se mișcă! — SÎngerează! O pată de sînge de la genunchiul lui Jim dădea capului broaștei țestoase o podoabă de pirat. — Jim, ai omorît-o! Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
actului cultural în orice formă. Mihai Apostu Vaslui 10.04.2010 REGĂSIREA Stă în rafturi prăfuită Poezia. Nu-i citită, Drag izvor cu apă vie Pentru cel care te știe ... Îndrăznește să citești Căi oprite, căi permise, Biet pierdut te regăsești Printre rândurile scrise, Numai titlul nu-l pot pune Pentru tot ce-ncerc a-ți spune Despre viața prinsă-n rime Cu trăirile sublime. Zbor între Pământ și Lună, O captivă-n poezie, Spune Lume sunt nebună, Tu mă știi
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Drum de fum viața mi- e pe pământ, Credința e val, moartea-i act sfânt. Singur trebuie ... „Astăzi stând aplecată deasupra acestui caiet îmi permit să vă spun că în rândurile pe care le-am scris fiecare dintre voi vă regăsiți, fiecare dintre voi aveți câte o poveste a vieții voastre. Cine nu are o poveste a lui ? Cine nu are un prag greu de trecut în viață ? Pentru toate îți trebuie să ai forță necesară și voință. Singur trebuie să
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
în spiritualitatea sa, în sufletul său, așa cum ar spune acasă la Tanacu. Departe de satul său natal, poeta îl apropie și-l redescoperă, adesea stilizat, oferind și oferindu-și mărgăritare în versuri, tremurul conștiinței și sclipiri sentimentale. „Biet pierdut te regăsești/ Printre rândurile scrise,” .... „Și cerească liră ce vrăjită/ Cântă-n casa inimii iubită” .... „Izvorul sărutat de vale,/ Un soare-aprins care răsare/ O spumă revărsată-n mare.” .... „Te-am găsit din întâmplare/ Roz petală-n dalbă floare” .... „În locuacesta und’ m-
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
îndrăznețe de a-mi lua o garsonieră și iremediabil trebuie să fac rost de bani pentru că am plătit un avans, cu traseele pe care le voi face singură de capul meu fără ca Păianjenul să mai fie stânjenitor în preajmă. Mă regăseam pe mine, îmi culegeam din aerul Bucureștiului datele care îmi reconstituiau identitatea. Femeie, dar impune-te! De ce stai lângă mine, spune el când ne întorceam, la coadă la bilete, nu trebuie să stai și tu, și eu realizez că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
va părea vital, ca morfina, ca diazepamul, ca Xanaxul, ca drogul când mergi pe stradă și vrei să dai afară tot. Scriu și fumez și nu mă deranjează muzica de la radio și faptul că mi se tot cere bricheta. Mă regăsesc pe mine în tastatură, pe ecran, mă uit la mine prin litere și realizez că eu am nevoie de mine, nu Păianjenul, nu Miau, nu nimeni, eu am nevoie de gândurile mele scrise ca să pot construi o scară spre liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
trăsăturile definitorii ale fantomei în orice cultură. Fantoma poate revela un adevăr salutar, dar poate face și dezvăluiri primejdioase, ce duc la pierzanie. Contactul cu ea nu e lipsit de riscuri: nebunia, chiar moartea (un alt element ce poate fi regăsit pretutindeni). Când întâlnesc o fantomă, membrii tribului Agni se feresc să privească în urma lor, de teamă că vor rămâne împietriți pe loc, așa cum s-ar întâmpla dacă le-ar ieși în față Gorgo. Mereu același raport al fantomei cu piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
formei, ba chiar sugestia că trupul inert vorbește. Serres amintește, într-adevăr, de misterioasele ceremonii egiptene ale deschiderii gurii, evocate în Textele Piramidelor, ritual săvârșit înainte ca statuia zeului să iasă din atelierul sculptorului și practicat și în cazul mumiilor. Regăsim astfel, în analizele lui Serres, ca și în acelea ale lui Augé sau Eschlimann, legătura strânsă dintre corpul mort și statuie. Îmbrăcat, costumat, machiat sau mascat, cadavrul este el însuși o veritabilă statuie. Veșmintele care îl acoperă, podoabele cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
-l va putea însoți. Oreste din Hoeforele a fost comparat cu Perseu; e însă un Perseu capturat de Gorgone și care, chiar dacă nu se transformă în stană de piatră la vederea chipului Meduzei, își pierde identitatea în hățișurile nebuniei. Îl regăsim pe acest Oreste, captiv între două fantome, în piesa cu același nume a lui Euripide. Și aici, chiar dacă eidolon-ul lui Agamemnon nu apare niciodată, regele mort nu este mai puțin prezent, el care aude totul în lăcașul lui subpământean, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fantomă fără consistență, fără viață (phasma nerterôn)? Bărbatul ezită să o atingă și să-i vorbească așa cum i-ai vorbi unei ființe vii, pentru ca, până la urmă, să o strângă în brațe și să spună că o posedă iarăși, că a regăsit „privirea și trupul ei” (omma kai demas). Alcesta nu scoate însă nici o vorbă (ca o statuie?). Heracles va trebui atunci să explice că Alcesta nu va putea vorbi înainte de a se purifica timp de trei zile - purificare cerută de coborârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
la spațiile pustii, sălbatice: În acest culcuș aidoma celui știut doar de cerbi și de căprioare, sus, pe pajiștile munților, pustiit, pierdut printre înaltele ierburi și, deloc întâmplător, tot în acest spațiu al solitudinii și al excluziunii, mama își va regăsi copilul, persecutat de noua soție a tatălui său. Îl va recunoaște cu greu, căci nu l-am văzut decât în visul unei scurte nopți și m-am înspăimântat. E aici, în aceste rânduri, presentimentul acut că, încă de pe acum, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fantoma o face, în timp ce dansează, despre evenimente petrecute demult, tot despre sfârșitul neamului Heike va fi vorba. Atsumori nu scoate un cuvânt despre propria-i moarte, preferând să se bucure că „o clipă doar, și doar în vis” și-a regăsit fiul, lângă care stă acum atât de aproape, încât mânecile hainelor li se ating. Cum însă regele morților e nemulțumit de faptul că tatăl își prelungește vizita, el trimite nenumărați Ashura, duhuri împreună cu care, înainte să dispară, fantoma va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
capcanele lor, ea predispune la întâlnirea cu fantomele, în spatele cărora se ascund uneori aceștia; totodată însă, melancolia poate inspira intuiții profetice, transformându-se astfel într-un simbol al magicianului ce are acces la adevăruri ascunse. În tristețea nocturnă a melancoliei regăsim, așadar, ambivalența unui suflet hărăzit, prin însăși natura lui, să întâlnească fantomele, cu dubla lor semnificație: capcană diabolică și revelație a unui secret rezervat doar unor aleși 1. Noaptea în care pătrundem la începutul lui Hamlet, noaptea de după cele douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
spintecate, capete retezate și înfipte pe creneluri... Un Macbeth aducător de moarte și care poate privi neînfricat moartea în față, dar și un Macbeth care, în cele din urmă, cade pradă unei demențe ucigașe: ambivalența e menținută până la capăt. O regăsim, de pildă, la începutul actului al patrulea, în îndemnurile celor trei apariții: a doua îi spune „Be bloody” („Fii crud și sângeros), iar a treia, „Fii un adevărat leu”. Macbeth e predestinat să poarte în el întreaga ambiguitate a eroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
methought, din nou același cuvânt-cheie- că aude valurile și vântul vorbind, că aude voci invizibile rostind numele lui Prospero. Iar acest nume trezește în el - așa cum întâlnirea cu stafia tatălui său trezise în Hamlet - dorința de moarte, de a-și regăsi, în adâncul mării, fiul socotit pierdut pentru totdeauna. Dar de-abia atunci când, în ultimul act, Prospero se va înfățișa dinaintea lui Alonso în veșmântul său de duce, regele se va confrunta, într-adevăr, cu dificultatea de a-și da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
absența omului mi se pare indispensabilă”. Or, gestul sculptorului nu este exact acela din care rezultă o formă cu înfățișare de om viu, lipsită însă complet de viață, ca în cazul statuii din Poveste de iarnă? Teatrul ar trebui să regăsească tocmai această semnificație a actului sculptural, iar posibilele soluții în acest sens ar fi marioneta, manechinul, figura de ceară. Paloarea cadaverică, lividitatea chipului, ca un înscris al morții. Maeterlinck formulează astfel paradoxul unui teatru al absenței omului sau mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ci și pentru că această pasiune, ca și aceea pentru păsările de mare, fac din ea o ființă de pretutindeni și de nicăieri, aidoma acelor marinari deseori asemuiți cu păsările călătoare (precum căpitanul Horster din Un dușman al poporului). Iată de ce regăsim în Ellida același amestec de putere de a seduce și, totodată, de a înfricoșa pe care îl întâlnim și la Străinul fără nume de care își legase odinioară soarta. Atracția față de acesta nu e lipsită de un sentiment de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]