31,572 matches
-
țerile din Occident. În "khanaqah" predomină cultura persană. Ordinul promovează cultura, arta și muzica persană. Întâlnirile în lăcașuri au loc de două ori pe săptămână, în serile de marți și duminică. Acesta este obiceiul atât în Iran, cât și în vest. Dervișii se adună pentru a se ruga, pentru a medita și pentru a-și da seama de dimensiunea sacră a vieții lor. Lewinsohn Aceștia rostesc rugăciuni rituale, participă la sesiuni de "dhikr" în care se amintește numele lui Dumnezeu. Meditația
Nimatullahi () [Corola-website/Science/329363_a_330692]
-
heterodoxe, datorită rolului special pe care l-a jucat în naționalismul albanez și datorită numărului important de adepți - mai ales în sudul și centrul Albaniei . Clayer vorbește despre vehicularea, într-o primă fază, a unor termeni ca “progres”, “civilizație”, “cultură”, “Vest”, “Est”, “străini”. În această primă etapă au fost mai multe mișcări opuse ce au propus direcții diferite pentru islamul. În primul rând, Hafiz Ali și un grup de conducători religioși ai comunității islamice promovau întoarcerea la religia adevărată, “religia care
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
musulmani” . Pentru a-i aduce înapoi pe musulmani la religie, soluția găsită de susținătorii lui Hafiz era reformarea educației pentru a păstra tinerii aproape de invățătura religioasă musulmană și pentru a-i împiedica să fie nevoiți să plece la studii in vest. Astfel s-au făcut două madrasăt in Tirana și Shkodra și s-au intensificat eforturile de traducere și publicare de către comunitatea religioasă. Această direcție a fost contestată de doua altele: în primul rând, erau tineri care respingeau islamul asociat cu
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
au intensificat eforturile de traducere și publicare de către comunitatea religioasă. Această direcție a fost contestată de doua altele: în primul rând, erau tineri care respingeau islamul asociat cu dominația otomană și propuneau ceea ce Clayer numește “o combinație de Albanism și Vest”, vocea lor cea mai puternică fiind Safet Butka . Pe de altă parte, Baba Ali Tomori, un lider al mișcării Bektash, propune reformarea credinței islamice pentru ca aceasta să supraviețuiască în Europa. (...)soluția, pentru el, era promovarea versiunii Bektashi, non-sunită a islamului
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
pregătire strict islamică și, deci, erau incapabili să adapteze religia la noile cerințe. În acest scop el propunea schimbarea sistemului de învățământ, desființarea tuturor madrasăt și construirea a două colegii în țară, ai căror studenți buni să fie trimiși în Vest să studieze. Inițiativele lui Mehdi Frashëri nu au rămas fără replică. Ismet Dibra, care făcea parte din ٬ulama’ madrasei din Tirana le critica, susținând că igtihăd-ul și reformele ar trebui să se desfășoare conform legii šarīa, fiind imposibil pentru el
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
madrasei din Tirana le critica, susținând că igtihăd-ul și reformele ar trebui să se desfășoare conform legii šarīa, fiind imposibil pentru el, să se reformeze modul în care are loc rugăciunea. El era de acord că trebuia o adaptare la vest, dar o înțelegea ca adoptarea “tuturor științelor care sunt fructul progresului” , susținând că Islamul în sine nu împiedica progresul și, deci, nu trebuia reformat. De asemenea, el și alți ٬ulama’ respingeau acuzațiile aduse nivelului de pregătire al celor din fruntea
Islamul în Albania () [Corola-website/Science/329360_a_330689]
-
era și sediul județului), Grigoriopol, și cinci raioane. În sensul acelor de ceasornic, județul Dubăsari se învecina la nord cu județul Râbnița, la nord-est și est cu județul Ananiev, la sud-est și sud cu județul Tiraspol, iar la sud-vest și vest cu fluviul Nistru, respectiv cu trei județe din Basarabia, județele interbelice Tighina, Lăpușna și Orhei. Reședința județului Dubăsari se găsea la Dubăsari, actualmente aflat în Republica Moldova, în zona autoproclamată (dar nerecunoscută) sub numele pompos de Republica Moldovenească Nistreană. era compus
Județul Dubăsari () [Corola-website/Science/328538_a_329867]
-
Soroca și Iași, iar în 1715, o porțiune din ținutul Cernăuți. Toate aceste teritorii s-au constituit, în 1715, în raiaua Hotinului. Granițele raialei erau delimitate de râurile Nistru la nord, Ciuhur la est, Prut la sud și Răchitna la vest. Raiaua Hotinului avea circa 100 de sate împreună cu cetatea Hotinului și târgurile Lipcani, Briceni și Noua Suliță. Turcii înlocuiesc și vechea stemă a cetății, reprezentând un pândar cu una nouă cuprinzând trei turnuri pe un câmp auriu având deasupra turnului
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
-lea cel Frumos, care l-a constrâns să presteze omagiu pentru o porțiune din Barrois, situată la apus de Meuse, care avea să fie numită "Barrois mouvant". Din acel moment, a constituit parte atât a coroanei Franței (pentru regiunea de la vest de Meuse) cât și a Imperiului (pentru restul ducatului). În 1354, Robert I de Bar, căsătorit cu o prințesă franceză, a fost numit marchiz de Pont-à-Mousson de către împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg și a luat titlul de duce
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
Încorporat în Brandenburg-Prusia de către marele elector Frederic Wilhelm I de Brandenburg în 1666 și devenit parte în Regatul Prusiei după 1701, Cleves a fost ocupat de către forțele franceze în Războiul de Șapte Ani (1757-1762). În 1795, ducatul de Cleves de la vest de Rin și de Wesel a fost ocupat de către Franța și a devenit parte componentă din departamentul Roer. Restul ducatului a fost ocupat între 1803 și 1805 și a constituit o parte din departamentul de Yssel-Supérieur și din nou creatul
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
de reglementare" în 1652, prin care, chiar și irlandezii, care nu au ridicat armele împotriva Parlamentului britanic, au fost lipsiți de cele mai multe dintre terenurile lor, fiind supuși deportării pentru un termen de doi, în regiune neroditoare și pustie, Connacht din vestul Irlandei, fiind astfel condamnați la foamete. În cazul în care, cineva, părăsea această regiune, era pedepsit cu moartea. Toate posesiunile irlandezilor au fost confiscate în favoarea invadatorilor. Iar în popor s-a răspândit zicala "Iadul sau Connacht". O parte considerabilă a
Colonizarea Irlandei () [Corola-website/Science/328631_a_329960]
-
pedepsit cu moartea. Toate posesiunile irlandezilor au fost confiscate în favoarea invadatorilor. Iar în popor s-a răspândit zicala "Iadul sau Connacht". O parte considerabilă a locuitorilor insulei, inclusiv femei și copii, au fost deportați în coloniile britanice din Indiile de Vest și acolo transformați în "sclavi albi". Asupra populației s-a dus o adevărată "vânătoare". Soldații englezi fiind plătiți cu 5 lire pentru un "cap" de rebel sau preot și 6 lire pentru unul de lup. În 1691 au fost adoptate
Colonizarea Irlandei () [Corola-website/Science/328631_a_329960]
-
și ale împăratului Constantin al VII-lea, care pun migrația târzie a ungurilor din stepele pontice pe seama conflictului cu alianța bulgaro-pecenegă. O a treia teorie consideră că ungurii au luat în considerație pentru o lungă perioadă de timp mutarea spre vest, în regiunile apărate de bariera naturală a Carpaților, iar decizia lor a fost accelerată de atacul bulgaro-peceneg. András Róna-Tas afirmă că aceasta este o teorie viabilă datorită faptului că, în ciuda unuei serii de evenimente potrivnice, ungurii au reușit să reziste
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
următorul lider. Acestuia din urmă i-a urmat Arnulf de Carintia, fiul natural al lui Carloman, regele Franciei Răsăritene. Sub domnia lui Arnulf, trupele morave au intervenit în războiul din Marca Austriei și a pustiit Panonia de la râul Raab spre vest, după cum se menționează în Annales Fuldenses according to the "Annals of Fulda", between 882 and 884.. Moravia Mare a apărut pe harta politică a Europei după în prima jumătate a secolului al IX-lea, când Mojmir I a pus bazele
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
și ale împăratului Constantin al VII-lea, care pun migrația târzie a ungurilor din stepele pontice pe seama conflictului cu alianța bulgaro-pecenegă. O a treia teorie consideră că ungurii au luat în considerație pentru o lungă perioadă de timp mutarea spre vest, în regiunile apărate de bariera naturală a Carpaților, iar decizia lor a fost accelerată de atacul bulgaro-peceneg. András Róna-Tas afirmă că aceasta este o teorie viabilă datorită faptului că, în ciuda unuei serii de evenimente potrivnice, ungurii au reușit să reziste
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
nu este decât dovada consfințirii acordului dintre unguri și regele Moraviei, în conformitate cu tradițiile păgâne. Între timp, Ismail Ibn Ahmed, emirul Horasanului, care a atacat „țara turcilor” în 893, a provocat o migrațiune a triburilor karlucilor, turcilor oguzi și kimekilor spre vest. Istoricul Al-Masudi leagă migrația spre vest a pecenegilor și ungurilor de presiunea exercitată de popoarelor atacate de Ismail Ibn Ahmed. Constantin al VII-lea pe de altă parte, descrie atacurile conjucate ale hazarilor și turcilor oguzi care i-ar fi
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
dintre unguri și regele Moraviei, în conformitate cu tradițiile păgâne. Între timp, Ismail Ibn Ahmed, emirul Horasanului, care a atacat „țara turcilor” în 893, a provocat o migrațiune a triburilor karlucilor, turcilor oguzi și kimekilor spre vest. Istoricul Al-Masudi leagă migrația spre vest a pecenegilor și ungurilor de presiunea exercitată de popoarelor atacate de Ismail Ibn Ahmed. Constantin al VII-lea pe de altă parte, descrie atacurile conjucate ale hazarilor și turcilor oguzi care i-ar fi obligat pe pecenegi să se mute
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
pecenegilor și ungurilor de presiunea exercitată de popoarelor atacate de Ismail Ibn Ahmed. Constantin al VII-lea pe de altă parte, descrie atacurile conjucate ale hazarilor și turcilor oguzi care i-ar fi obligat pe pecenegi să se mute la vest de fluviul Volga în perioada 893 - 902 (cel mai probabil în 894). Relațiile dintre Primul Țarat Bulgar și Imperiul Bizantin s-au acutizat în 894, când împăratul Leon al V-lea i-a obligat pe negustorii bulgari să părăsească Contantinopolul
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
regatului. Ungurii s-au așezat în regiunile de câmpie ale Bazinului Panonic de-a lungul Dunării, Tisei și afluenților lor, unde au putut să-și continue viața semi nomadă. Consecința imediată a fost inserarea unei „pene neslave între slavii de vest și slavii de sud” (John V. A. Fine, Jr.).. Istoricul John Fine consideră de asemenea că plecarea ungurilor din stepele pontice au slăbit puterea foștilor lor aliați, hazarii, ceea ce a dus în final la imperiului acestora din urmă . Ungurii au
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
nu mai menționează nimic despre existența unui popor distinct de cel al hazarilor în regiune. Pecenegii, înfrânți de către hazari pe la anul 850, au cotropit Levedia, i-au zdrobit pe maghiari care, în frunte cu liderul lor Levedi, ar fugit spre vest. Un grup de maghiari s-a desprins din mulțimea celor care căutau adăpost în apus, s-a refugiat peste Munții Caucaz, regine în care urmașii lor au locuit până în secolul al XIII-lea. Există cercetători care consideră însă că maghiarii
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
a desprins din mulțimea celor care căutau adăpost în apus, s-a refugiat peste Munții Caucaz, regine în care urmașii lor au locuit până în secolul al XIII-lea. Există cercetători care consideră însă că maghiarii s-ar fi mutat spre vest încă din secolul al VII-lea, când primul stat bulgar s-a dezintegrat sub loviturile hazarilor, iar bulgarii au părăsit teritoriul din nordul Mării Negre. După înfrângerea suferită in fața pecenegilor (sau după dispariția statului bulgar), cele șapte triburi maghiare (Hétmagyar
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
VII-lea, când primul stat bulgar s-a dezintegrat sub loviturile hazarilor, iar bulgarii au părăsit teritoriul din nordul Mării Negre. După înfrângerea suferită in fața pecenegilor (sau după dispariția statului bulgar), cele șapte triburi maghiare (Hétmagyar) care au migrat spre vest s-au așezat în regiunea pe care Constantin al VII-lea o numește "Etelküzü" (ori "Etel" și "Küzü"). Etelköz a fost primul stat (principat) maghiar cunoscut, fondat pe la jumătatea secolului al IX-lea. Acest teritoriu se întindea în jurul cursurilor râurilor
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
Gras, într-un loc numit Bladella (astăzi, Bladel, în apropiere de Eindhoven). Acest eveniment este considerat ca actul de naștere al comitatului de Olanda. Cu toate acestea, până către 1100, numele acordate de obicei comitatului erau cele de Frizia de vest, Frizia sau Kennemerland; în ciuda acestui fapt, conții de după Dirk I se intitulau "de Olanda". Trebuie menționat că cronologia primilor conți este incertă. Existența unui conte între Dirk I și Dirk al II-lea a fost doar de curând sugerată, dat
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
împăratului „Despre Guvernarea Statului și a Diferitelor Națiuni” (Περί Διοικήσεως τοῦ Κράτους βιβλίον καί τῶν διαφόρων Έθνῶν), în care erau abordate istoria și caracteristicile națiunilor învecinate - popoarele turcice, pecenegii, rusii, arabii, longobarzii, armenii și georgienii - și „Despre Themele Estului și Vestului” (Περί θεμάτων Άνατολῆς καί Δύσεως, cunoscută și în traducerea latină "De Thematibus"), care privea evenimentele recente din provinciile imperiale (theme). La acestea două, împăratul Constantin a adăugat intrucțiuni politice pentru fiul său. Cartea este împărțită, așa cum se declară în prefață
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
ocupând teritoriul din Olanda asupra căruia emitea pretenții. Pretenția lui Willem a fost confirmată printr-o chartă a împăratului Henric al IV-lea datată în 30 aprilie și 2 mai 1064. Dirk și-a menținut posesiunea doar asupra teritoriului de la vest de Vlie și din jurul gurilor Rinului. Gertruda și fiul ei s-au retras în insulele din Frizia (Zeelanda), lăsându-i lui Willem ocuparea asupra teritoriilor în dispută. În 1063, Gertruda s-a căsătorit cu Robert I de Flandra (numit din
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]