394 matches
-
va găsi cineva să-l salute sau să-l întovărășească pe stradă pe acest geniu? rânjește disprețuitor unul dintre necunoscuți. De unde i-o culege? se întreabă cu scârbă Vipsania. Îi adună probabil din bordeluri și din alte locuri deocheate, îi îmbăiază, îi îmbracă cu haine noi și-și imaginează că e de ajuns pentru a-i transforma în oameni onorabili. Dar cum deschid gura își dau arama pe față! Calpurnius Piso, care a ascultat cu atenție, intervine la rândul său: — Eu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe copii să doarmă la ore fixe. Și astfel, Îmi petrec restul după-amiezii evitînd Încercările lui Andy de a mai deschide discuția. — Ei bine, ce părere ți-au făcut? Dan, Tom și cu mine ne-am Întors acasă. L-am Îmbăiat și hrănit pe Tom, i-am citit, și acum doarme dus, Dan citește Sunday Times la masa din bucătărie, iar eu deschid ușile frigiderului, ale congelatorului și ale dulapurilor, În căutarea inspirației pentru cină. Dan lasă jos ziarul și răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și nu glumesc defel. Puteai să-o deosebești pe bărbați de femei foarte ușor: cele din urmă purtau espadrile bleumarin. Am observat ce fețe durdulii aveau și cât de curați păreau a fi cu toții, ca și când bonele lor i-ar fi îmbăiat, le-ar fi periat părul, i-ar fi ciupit de obraji să aibă culoare și apoi i-ar fi stropit cu apă de colonie înainte să le dea voie să iasă din casă. Unul dintre motivele pentru care preferam cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
câte o vorbă care rămânea ca suspendată de rotocoalele de fum. Dar, cu toate că nu a avut șansa să aducă pe lume un fruct al iubirii, o interesa numai și numai soarta și evoluția Alindorei. Atunci când o ținea în brațe, o îmbăia, o hrănea, o plimba, îi mai puteam găsi pe față urmele chipului încântător al adolescentei de altă dată. Eu eram o bunică încă tânără, abia făcusem patruzeci de ani, era de datoria mea să asigur hrana fetelor mele. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și aplecându-se de la ușă le-a făcut cu mâna. Da, pe mâine, a spus Ovidiu. După plecarea lui, Fana și-a regăsit încet, încet vivacitatea. Avea și ea, după cum spunea, o mulțime de treburi, să încălzească boilerul, să se îmbăieze, să-și pună părul pe bigudiuri, să-și facă manichiura. Doar o dată se însoară fratele meu, nu, o dată în viață, cu cea mai bună prietenă a mea. Ah, și mai trebuie să fac o listă, adesea vin în oraș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
necesitățile biologice. Oricât de adâncit era în studiu, sesiza de îndată atunci când dinspre bucătărie venea miros de friptură, când în dormitor era lenjeria schimbată sau când venea din baie iz de lavandă. Carmina obișnuia să-și parfumeze apa atunci când se îmbăia cu câteva picături de ulei de lavandă. Atunci, în funcție de stimulent, declara că-i e foame, că-i este somn sau că are chef de dragoste. În rest știa să evite factori perturbatori, se îndepărtase de prieteni, motiva mereu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
copertele în sus pe măsuță și se duse din nou la fereastră. Mașina plecase și ea exclamă, ca și cum ar fi fost ceva deosebit: În sfârșit, a plecat. Stătuse chiar pe locul unde-și parca Ovidiu mașina. Se gândi să se îmbăieze sau să facă o plimbare. Își puse fierul de călcat în priză. Afară era frumos, putea îmbrăca fusta albă. Oprită în fața ferestrei, observă aceeași mașină, reapărută din senin. Era și bărbatul înăuntru și dosarul. Pe bancheta din spate avea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
două în două, grăbit să ajungă la portiera mașinii sale aflate în parcare. Venise apoi o vreme când Ovidiu lipsise, lipsise mult timp. La sfârșitul primei săptămâni, Carmina deja era epuizată, avusese două zile sterpe când "știuse" că vine, se îmbăiase, se parfumase, își masase obrajii, își aranjase cu ondulatorul vârful la păr, cu respirația accelerată, tot mai speriată că el va veni înainte de a isprăvi ea pregătirile, că va auzi cheia învârtită în broască, în timp ce va sta întinsă pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai interesa. Era multă verdeață și multă lumină în jur. Mașina trepida, parcă în rezonanță cu vibrațiile lăuntrice. Arborii, bornele kilometrice defilau cu repeziciune pe lângă ei. Femeia își aminti că lăsase acasă cada plină cu apă. Se pregătea să se îmbăieze când apăruse Ovidiu. Lăsase pe etajera din baie lănțișorul din aur, verigheta și inelușul. Își scormoni memoria și privi prin apartamentul ei cu ochii unui străin. Totul lăsa să se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar urma să fie un fel de talcioc? Henrietta se chinuia să înțeleagă conceptul luând câte o gură din paharul de vin alb - al doilea din seara respectivă, semn că-și făcea de cap. Primul îl băuse în timp ce Lottie se îmbăia, dar îi plăcea atât de mult ora de baie. — Astfel încât oamenii să poată da anunțuri despre toate vechiturile și să le schimbe cu ale altora? — Marfă, o sprijini Sophie, prinzându-se imediat care era ideea și aprobând-o întru totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prizonieri la spitalul Sfînta Maria. Odată ajuns acolo, unicul gînd al lui Jim a fost să părăsească spitalul și să se Întoarcă la mama sa, pe Amherst Avenue. Doctorul francez, care i-a tratat genunchiul, și călugărițele care l-au Îmbăiat, au văzut imediat că Jim era elev englez și au Încercat să obțină eliberarea lui. Totuși, japonezii au preluat o aripă Întreagă a spitalului, au scos afară pacienții chinezi și au au pus pe cineva de pază la fiecare etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fără să devin robul lui supus până la crimă, așa cum a fost tatăl meu. Și nici nu vreau să mor otrăvit din cauza lui pentru vreo Zoică, fie ea și cu coroană domnească, așa cum a pățit Luminăția Sa, bunicul Ienăchiță. Prințul se îmbăia în cabinetul de toaletă din primitoarea sa casă de pe Podul Târgului de Afară. Scufundat până la bărbie în apa caldă, asculta zgomotele casei cu ochii închiși.Era una dintre marile plăceri ale vieții și unul din puținele lui momente de relaxare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prezenți nu mai apucară să afle ce soartă au avut de înfruntat păgânii, vălătucii de fum sau de nori scoțând, curând, la iveală fantastice interioare de haremuri și băi cu mozaicuri din pietre prețioase în care dormeau, dansau sau se îmbăiau cadâne aproape goale, acoperite doar de diademe, coliere și brățări sclipitoare. Regele Soare culegea cu satisfacție întrebările pe care spectatorii uimiți și le șopteau unii altora: „Dar unde sunt cadânele? Cum de le vedem, dacă nu sunt?”. Și, cu nespusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-n carte - că era bunicul dinspre tată, Marko, bărbatul răposatei pe care o Însoțea pe ultimul drum. Și despre ea erau trecute toate cele, cauza bolii și a morții, anul nașterii, evoluția bolii. Mai scria cum fusese Îmbrăcată, cine o Îmbăiase, cine-i pusese bănuții pe ochi, cine-i legase bărbia, cine-i rindeluise coșciugul, de unde fusese tăiat copacul. Acum cred că vă puteți face o impresie, măcar relativă, despre cantitatea de informație pe care o Înglobau În Enciclopedia morților toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dacă ieri noapte trezirea s-a produs instantaneu, astănoapte m-a sculat pe la 3,20 un uruit de apă, de am crezut că este inundație pe la etaj. Ducându-mă la baie să verific, am constatat că, alături, părintele Gherman se Îmbăia, nefolosind Însă dușul, ci lăsând apa să năvălească din robinet direct În cadă. Nu s-a gândit nicio clipă că În liniștea nopții zgomotul ar putea deranja pe ceilalți membri ai obștii, tot așa cum nu-l interesează că, prin comportamentul
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mereu strâns Înghesuite În stradă. Mașini de plecat. Scoțând pantofi și ciorapi, domnul Sammler ridică un picior lung În chiuvetă. Nu era prea bătrân pentru asemenea mișcări? Clar că nu. În intimitatea camerei lui era mai puțin Înțepenit la mădulare. Îmbăie picioarele și nu le șterse foarte bine, căci seara era caldă. Evaporarea alina usturimea. Din perspectiva timpului evolutiv nu eram bipezi de mult, iar carnea picioarelor suferea din cauza asta, mai ales primăvara, când organismele treceau printr-o expansiune aparte. Obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai vechi sau mai noi de care își aminteau. S¬au amuzat când Teofana i-a vorbit despre prima ei zi de grădiniță. — Cum a fost?era curios să afle Cezar. — De cu seara, mamă-mea, fie iertată, m-a îmbăiat, m-a spălat pe cap, mi-a aranjat hăinuțele, uniforma, tot spunându-mi că mâinr voi merge la grădiniță. — Te-ai bucurat, nu? Foarte mult. Dar știi de ce? Dcaă-mi spui. Probabil te gândeai că te vei întâlni cu alți copii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
le plângi de milă, nu altă... — Și cum se face, mă rog frumos? îl întreba Fanny. Adrian se aplecă înainte și vorbi cu patimă adeptului convins: — Mai întâi faci un duș cald. Apoi îți usuci bine pielea. Pe urma îți îmbăiezi bine labele picioarelor și gleznele în apă caldă, pentru o mai bună circulație a sângelui. Apoi intri în sauna și te așezi sau te-ntinzi pe o bancă de lemn - cu cât e instalată mai sus, cu atât e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vrei să cunoști un copac, nu-i suficient să cauți în dicționare din ce se compune și câți ani trăiește. Trebuie, mai degrabă, să-i miroși rășina ce îi oblojește rănile, să-i strivești câțiva muguri între măsele, să te îmbăiezi în fiertura frunzelor sale și să-ți zdrelești pieptul gol de scoarța trunchiului, încercând să prinzi cu urechea bolboroseala tăcută a sevei. False și convenționale, biografiile conțin anul nașterii și al morții, orașul în care ai trăit și școala pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ilie Radu Ignătescu Cărări ce vin... cărări ce pleacă... ceruri se-mbăiază-n ape, și pământu-i tot o reverie, ai apărut tu, tu, dulce poezie, coborâtă dintr-o răsărită, furată din cea mai frumoasă galaxie. Când vii, când treci, în urma ta răsar poteci însămânțate-n flori. Câte culori!... Câte culori!... Și păru
Cărări ce vin... ce pleacă... : poezie strecurată pentru tine / by Ilie Radu Ignătescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/490_a_734]
-
fiecare sfârșit de lună Își aveau izvorul În grămada de boarfe mucegăite și pline de păianjeni ce putrezea sub pat... Noaptea demonii căutau murdăria. Unde vedeau un pic de apă sau un loc umed sau un pic de jeg, Își Îmbăiau trupul plin de bube. Tăvălindu-se prin praf și murdărie, ei căutau să simtă cât mai bine păcatele și slăbiciunile firii omenești. Probabil că acestea le ofereau o supremă delectare. Faptul că fostu-i soț Îi apărea mereu În vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fum albăstriu, dens ca laptele, plutea peste nămeții de zăpadă ce se Înălțau până sub streșini, apoi, strecurându-se printre șiruri de mesteceni și mălini, urca alene la cer. După ce jarul spuzea, În cuptorul clădit din pietre de râu se Îmbăiau bărbații. Apoi venea rândul femeilor și al copiilor. Babulea o Întindea pe micuța Mașa cu fața-n jos pe laviță și, după ce o „binecuvânta“ cu măturicea de stejar, ca să prindă vlagă, lua și-un șomoiog de frunze de mesteacăn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca să-i călăuzească Mașei pașii pe calea cea bună și s-o ferească din calea celui rău... În casă, tatăl o aștepta cu ceainicul În clocot și cu plăcintele așezate-n farfurie. Ei, bărbații, adică Nicanor și prietenul său Prohor, Îmbăiați din primul tur, stăteau așezați la o măsuță joasă, cu bărbile frumos ajustate din foarfecă și cu omoplații acoperiți de ventuze: ridicau câte un păhăruț de tărie În cinstea gerului și a Bobotezei. La fiecare bătaie a clopotului ce suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din timp, era la serviciu. Se vor regăsi în marea lor iubire? Primele zile, până a intrat în ritmul noilor preocupări i-a fost mai greu, dar și după aceea nu i a fost ușor cu doi copii. Să-i îmbăieze zilnic, să-i alăpteze la ore fixe, să fie trezită din somn noaptea, să-i schimbe de câte ori este nevoie, să le spele lenjeria și scutecele. Când se așeza un pic să se odihnească, scâncea câte unul. Se ducea, îl potolea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
n carte - că era bunicul dinspre tată, Marko, bărbatul răposatei pe care o Însoțea pe ultimul drum. Și despre ea erau trecute toate cele, cauza bolii și a morții, anul nașterii, evoluția bolii. Mai scria cum fusese Îmbrăcată, cine o Îmbăiase, cine‑i pusese bănuții pe ochi, cine‑i legase bărbia, cine‑i rindeluise coșciugul, de unde fusese tăiat copacul. Acum cred că vă puteți face o impresie, măcar relativă, despre cantitatea de informație pe care o Înglobau În Enciclopedia morților toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]