315 matches
-
ajutorul doamnei Ster, chiar cu riscul unei mici chermeze de cartier, a urmărit În primul rând propriul său interes. Prezența Iolandei nu era Însă și o garanție a Întoarcerii ei cu adevărat. Asta Însemna să fi venit fără Klausul ei Îmbălsămat În amintiri ca Într-un sarcofag la purtător, și care, Întâmplător sau nu, părea să fi dat semne de viață odată cu sosirea acestui negustor de antene cu aerul lui straniu de mesager al celor duși „dincolo”. Cum altfel să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
țară Ta Kemet, supunînd-o tânărului rege Mener, în numele căruia se uniră bucățile de țară ale poporului rome într-una singură. Marele Preot porunci să se zidească temple noului său zeu Tot, care era de fapt el însuși, iar regele mort fu îmbălsămat și așezat în sarcofag de alabastru într-o mică piramidă de piatră șlefuită, făcută după chipul marilor morminte ce pieriseră o dată cu Atlantida. Ascuțișul piramidei mormintelor regești din Ta Kemet s-a spus de atunci că trebuia să păstreze amintirea Muntelui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ajutase de dragul ajutatului, ci, mai curând, căuta și ea să-și maseze hoitul ridat într-al lui, al lui Doru. De abia atunci Sinistratul se întinse, într-adevăr, cu mâinile pe piept, sub bolul transparent al prelatei, ca un Lenin îmbălsămat în coșciugul său de cleștar. Plimbă prin nări mireasma nisipului umed. Picăturile de ploaie nu puteau fi zărite decât foarte târziu, când se apropiau la două lățimi de palmă și aproape imediat se spărgeau cu pocnete de becuri pe caldarâm
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe Dolores? Voiam să te întreb de multe ori de ce, dar așteptam să fii gata. Acum se pare că mi-am ratat șansa. Tu ești distrus, iar eu m-am așezat. Ești mai mult decât distrus... ești pe cale să fii îmbălsămat aici. Cu un bordel drept piramidă. Cu... Madame Iocasta zise: — Taci. Vultur-în-Zbor, în care se dezlănțuiseră toate frustrările și vinovăția înăbușite până acum, se opri bâlbâindu-se, și rămase așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Și amintirea aceea se combină cu istoria dezvăluită a insulei, pierzându-se în acea obscuritate. Femeia nu-i vorbise. El trăia din nou senzația unui ritual: recitarea din caiet, lumânările aprinse, litania rostită. în felul acesta își dusese ea viața, îmbălsămată în formolul amar al vechilor dușmănii și trădări. Preț de o secundă lui Vultur-în-Zbor îi păru rău de ea. Apoi ochii ei îl fixară prin ferestruica vălului. — Aaaaah. A fost o răbufnire uriașă, pornită din adâncul plămânilor. — Bineînțeles, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nimic. Frank o să rezolve singur chestia asta. Și-o juca el ultimul joc, dar e abia la-nceput și mai sînt șaizeci și trei de pătrate pe tablă... 6 Refuzuri frățești Pueblele locuite de pensionari se Întindeau pe marginea autostrăzii, Îmbălsămate Într-un vis solar din care n-aveau să se mai trezească vreodată. Ca Întotdeauna cînd conduceam de-a lungul coastei către Marbella, Îmi părea că treceam printr-o zonă care doar unui savant neurolog i-ar fi fost pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să și-l imagineze cu lipsuri, cu defecte, cu cicatrici. Sebas, care se considerase uzat și trecut de prima lui tinerețe, era acum nou-nouț în închipuirile ei. Dar Ghazal? Nici ea nu se mai simțise vreodată atât de privită, de îmbălsămată de râvna unui iubit. „Știi, îmi ești în minte tot timpul...“, îi spusese la telefon. Măcar asta puteau: își telefonau de oriunde și, treptat, el redevenea un persan care picura declarații ca nimeni altul în urechea femeii îndrăgostite. Cât despre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să aibă grijă de meseni. Se spetise cărând și bău și ea câteva rachiuri în bucătărie cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului ieși în goană fina Smaranda, jucând cu o tavă lată de alpaca pe care zăcea un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat între dinții rânjiți. Lăutarii o înconjurară repede, cântând ceva săltăreț. Muierea se învîrtea sprinten în jurul mesei, rotea friptura proaspătă și frumos mirositoare pe sub nările rudelor lacome, ridica
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i mai zicea și Carambol, că-i plăcea să joace biliard, avea ceasul lui când se oprea-n față la Stere, se uita în prăvălie și dădea bună seara. Lucra la morgă, despuia morții, le făcea el cu dresuri, îi îmbălsăma, umbla-n om cum ai căta într-un raft. Cine nu-l știa? Era îndesat, cu priviri batjocoritoare, nu scotea mâinile din buzunare. Scuipa des, cu scârbă și-avea o vorbă a lui, de-o știau toți: - Bă, dacă dreptatea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Parisului, după ce o mai portretizase la fel de acid câțiva ani Înainte. Bărbații care se Înghesuie cu lornioanele lor În balcoanele și avanscena teatrelor, care mișună pe bulevarde seamănă cu niște spectre, efeminați, jalnici androgini, fluturând evantaie și degete Împovărate de inele, Îmbălsămați Într-un parfum Îndoielnic („de bideu”, scrie fără cruțare Edmond). Între toți, câteva figuri: Gramont-Caderousse, Adonisul sportiv („elegant, englez și distins”, concede memorialistul), a cărui primă calitate este de a se fi stins din viață la doar 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
indiferență grăbită și cu un dispreț abia disimulat la domestica și splendida minune a minunilor reprezentată de un Filfizon viu! Nici un Zoolog nu-l include În clasa mamiferelor, nici un Anatomist nu-l disecă grijuliu: a văzut cineva vreodată un Preparat Îmbălsămat de Filfizon În Muzeele noastre, vreun specimen din specia lui, conservat În spirit? Lordul Herringbone poate să se Îmbrace Într-un costum de culoarea tutunului, cu cămașă și pantofi de aceeași nuanță: nu șochează pe nimeni; lipsit de discernământ, ocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu... mărginirea. Sunt foarte exigent cu mine însumi. Generoși nu au decât să fie alții. Coborârea sunetelor în litere înseamnă cucerirea primei mari abstracțiuni. În orice gest poate fi implantat un sens. Introvertiții își burdușesc golurile sufletești cu zbucium. Dogmele îmbălsămează gândirea. Se reped spre computere, puștii care nici nu și-au înghițit bine gălbenușul. Sufletul este ca argintul viu. Niciodată nu știi unde se ascunde. În mulțime fugim de noi înșine. Gândirea unora e unicelulară. Precum amoeba. Nu mai putem
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dragostea! I-a întâmpinat chiar Mișu în persoană. Îi observase, probabil, prin geam. Avea în față aceeași livadă cu mulți pomi fructiferi, aceeași grădină cu ronduri de flori despărțite prin pietre văruite în alb, aceeași casă ca un zar uriaș îmbălsămat în verde, numai cele două străzi, la întretăierea cărora se afla întreaga gospodărie, între timp, își schimbaseră puțin înfățișarea: erau asfaltate și păreau ceva mai largi. Lipsea totuși ceva, acea inimă fragedă din camera alăturată ce-l intimida plăcut și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
episod și acel miting isteric de la Timișoara. (...) Cuvîntările rostite au fost ca un balsam pe rănile divizării pustiitoare și de aceea putem spune că a nins totuși, a nins cu liniște În sufletele noastre”. Efectul repetiției este pustiitor. Poetul ne Îmbălsămează În continuare, acoperindu-ne sub nămeți de aprecieri de un bun-simț Înzăpezit, degerat, polar: „Locurile ocupate odinioară de un Take Ionescu, Titulescu sau Iorga vor fi reocupate. Am remarcat mulți oameni valoroși, printre care Radu Ciontea și Gheorghe Dumitrașcu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în fotoliu. Cu mare grijă și emoție, deschise albumul. Un trandafir proaspăt cules, mov, așa cum nu mai văzuse decât o singură dată până atunci, îl întîmpină în mijlocul paginii. Îl luă în mână, fericit. Nu credea că un singur trandafir putea îmbălsăma o cameră întreagă. Șovăi mult timp. Apoi îl așeză lângă el, pe marginea fotoliului, și-și opri privirile asupra primei fotografii. Era palidă, decolorată, aburită, dar recunoscu fără greutate casa părintească din Piatra Neamț. V Începuse să ningă câteva ceasuri înainte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zi ca acesta parcă nu i-a mai fost dat să vadă de când a venit de acasă... De acolo din satul așezat ca un miez În potcoava pădurii... O lumină cu duh de liniște Învăluia florile trezite la viață, care Îmbălsămau toată firea... “Și când trebuia să ai parte de o asemenea partitură cântată de... Zâna Primăvară!? Tocmai acum, când peste câteva ceasuri te vei Întâlni cu... reprezentantul Infernului!”... - l-a atenționat, fără să-și dea seama că nu e momentul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el. Îndrumarea privește însuși actul creator și aici teoria "neamestecului" e iarăși inacceptabilă". Imit, fără voie, vocea bolovănoasă a lui Ilie Cîrjeu, universitar din topor (homo grobiens deține multe exemplare în universitatea iașiotă). Nu te mira, Șichy. Școala nu forma, îmbălsăma ideologic creierele. Am învățat bibliografie obligatorie pe cărțulia lui Croh de un leu și șaișopt de bani, atîta și făcea, Pentru realismul socialist. Proful de Teoria literaturii cita ca din Evanghelie (și iarăși îl imit pe Cîrjeu): "Marxismul e singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de ce E. m-a invitat la ea acasă Înainte de bacalaureat. Locuia singură Într-o Încăpere mică din fundul acelei curți, unde se ridicau mai multe case ale numeroaselor ei mătuși. Totdeauna, curtea aceea mi se părea Înflorită; miresme de sezon Îmbălsămau aerul până În stradă. Trecusem adesea prin fața casei sale, numai pentru a arunca o privire spre acel cuib secret și a trage În piept miresmele grele ale curții Înflorite. Mă intrigau balcoanele pline de perdele albe. Făceam dese expediții la Olt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i fac să arate ca niște minuscule pachete albe, gata să fie expediate în Paradis. Ținuți în brațe de părinți, cu chipurile întoarse și priviri visătoare, ei sublimează proiecția romantică a morții frumoase, ridicată și aici la rang de artă. Îmbălsămați în fotografie - reluând metafora lui Barthes din Camera luminoasă - s-au instalat permanent între lumi, ca prezențe ce-și semnalează, de fapt, absența. Cultura victoriană a morții, atât de marcată în veacul ei nemilos de schimbările esențiale ce au impus
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
totul pentru a evita un astfel de cult529. Desigur, aceste idei sînt străine de marxism, nu însă și realității și nici psihologiei mulțimilor. Acestea au făcut ca, după moartea lui, urmașii să proclame că numele-i e sfînt, să-l îmbălsămeze și să-i expună trupul lîngă Kremlin, ca pe o relicvă sfîntă și ca pe un zeu nemuritor. Se știe că văduva lui și o parte dintre membrii clasei conducătoare s-au împotrivit acestui gest mai apropiat de cultul țarilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
inflamate/ Pe care le-ai lăsat pe obiecte/ Și plăgile, sângerând cu nori,/ Ale pașilor./ Orice urmă-i o rană/ În carnea albă a ratării,/ Nu-ți mai lăsa visul/ Să se răsucească/ Avid de suferință/ În trecut./ Treci înainte/ Îmbălsămat în uitare,/ Golit de-amintiri ca un mort/ De putrezitele lui măruntaie". (Orice urmă) Din nou, căutarea, în volumul Ora de nisip, 1983, volum metaforă a timpului, în care căutarea înseși e privită ca timp dinamic, poeta recunoscând că: Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mult sau mai puțin apropiat. Îl evocăm, îl cităm, îl renegăm, îl adulăm, îl detestăm, dar el, trecutul, s-a instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le otrăvesc. Nu toate trecuturile sunt limpezi, refugii exaltante în "epoci" miraculoase; unele sunt tulburi, insalubre, maculate de compromisuri și de trădări. Mizerabilul calvar numit comunism a mutilat multe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu se poate.(...) Se încheia anul când și Veronica și Eminescu muriseră. (...)rămăsese doar o latură pintenoagă a triunghiului perfecțiunii: Creației, Prieteniei, Iubirii. Echilibrul fusese sfărâmat. Din acest 31 Decembrie am priceput semnificația lui 15 iunie. Atunci înfloriseră teii, înminunând, îmbălsămând viii și morții, acum se porniseră colindătorii de-a lungul și de-a latul pământului, pentru ca hăuiturile, fluierăturile, exploziile de bucurie și urările de La mulți ani, vestind și întâmpinând Noul An, să se ridice la ceruri odată cu sufletul lui Creangă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
existenței, a edificării, a rezistenței, a creației: orice atribut al excelenței asociat uneia dintre ipostazele Sinelui avea acces la eternitate. Îndărătul acestei pompoase triade, al obsesiei imperative a continuității multimilenare, regăsim o voință faustică de încremenire a timpului. Istoriografia oficială îmbălsăma astfel poporul român abstractizat într-un regim de istoricitate al eternei reîntoarceri, cu o logică de taxidermist care confunda trecutul, prezentul și viitorul. Nu voi uita stupoarea prietenului meu, marele istoric al Antichității Pierre Vidal-Naquet, în vizită la Muzeul Național
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
restul panteonului național. Caracterul tardiv al cultului personalității în cultura românească merită subliniat de la bun început. În URSS, Stalin poate fi creditat ca marele antreprenor politic în materie de inovație cultică. El este cel care l-a canonizat pe Lenin, îmbălsămându-i trupul și prin aceasta i-a conferit "viață politică unui trup mort" (după expresia lui K. Verdery, 1999). Tot Stalin, capitalizând simbolic reputația lui Lenin, și-a asigurat legitimitatea politică necesară pentru a-i permite ulterior să își construiască
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]