369 matches
-
de parcă s-ar fi cutremurat pământul, doi slujitori îi aduc lui Cerimon un cufăr foarte greu, aruncat pe țărm de un val uriaș, cum aceștia spun că nu mai văzuseră niciodată, un val aproape supranatural. În cufărul ce răspândea miresme îmbătătoare, un corp învelit într-un cearșaf scump; alături, un sac plin de mirodenii și un pergament scris de Pericle, unde acesta se ruga ca femeia moartă, odraslă și soție de rege, să fie îngropată după datini, dacă va fi găsită
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
problemele nu au nicio importanță; nimic nu contează în afara satisfacției imediate. Și urmează niște rețete simpliste: caută felurile de mâncare cele mai elaborate, vinurile cele mai fine, voluptățile cele mai senzuale, spectacolele și concertele cele mai încântătoare, parfumurile cele mai îmbătătoare, senzațiile cele mai tari, băieții cei mai excitanți, paturile cele mai potrivite pentru exercițiile presupuse a se desfășura acolo... Fericirea propune să se ocupe dânsa de toate astea, numai să vrea flăcăul să se lase în voia ei, nu fără
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
existență pur meditativă, i-a temperat lui Russell, odată cu trecerea timpului, tot mai mult aspirația romantică spre absolut, foarte puternică în tinerețe. El insista asupra distincției dintre „lumea iluziilor“ și „lumea faptelor“. „Tot ceea ce este mistic, orice frumusețe care este îmbătătoare, aproape întreaga fericire - îi scria Russell lui Ottoline Morell - țin de lumea iluziei. Problema este de a găsi o frumusețe și o fericire care pot să trăiască în lumea faptelor. [...] Iubirea pentru toți oamenii oferă o mare frumusețe, dar nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
salvării prin scris: serafimul, unul dintre "atleții intermedierii" (Andrei Pleșu) între celest și teluric, deci între Dumnezeu și cópia lui infidelă, grea de păcate, este cel care îi mijlocește omului scrisul, ca acces altfel barat la realitatea suprapământeană, atât de îmbătătoare... În orice caz, da capo al fine, întregul ansamblu al creației lui Horia Zilieru, reorganizat elocvent în Astralia, pare unul paradoxal. Pe de o parte, ea este indubitabil rodul unei sensibilități anacronice, ce nu se sfiește să se înveșmânteze, baroc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Lumea îmi pare perfectă,/ Numai eu sunt vinovată,/ Numai eu voi plăti luni". (Duminică). Aceeași idee apare și în poemul Eu nu cânt frunza: "Eu/ nu cant frunza,/ Cânt numai frageda moarte/ Pe care-o ascunde/ Ca pe-o țară îmbătătoare/ Și fără sfârșit/ În care cine pătrunde/ Uită să se mai întoarcă și moare/ Ca să poată merge mereu/ Mai departe/ Și mai fericit./ Plantele doar,/ Pentru că nu sunt în stare/ Să povestească/ Ce văd,/ Sunt lăsate să se întoarcă mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
studios, care era pus la curent de profesori, prin diferite discuții”. De aici, putem trage câteva concluzii. Prima, ar fi aceea că unii oportuniști „mirosind” noul curs al politicii românești puseseră la punct adevărate „puciuri” pentru a ajunge în vârful îmbătător și ademenitor al puterii absolute. A doua concluzie ar fi că nu toți profesorii din oraș împărtășeau ideile „noii ordini” pe care o urlau activiștii comuniști cu orice prilej ce li se oferea sau pe orice colț de stradă pe
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
nu era încă nici o victorie sigură a democrației: în acordurile violoncelului lui Rostropovici era altceva, ceva mai puțin și ceva mai mult, iar dansul spaniol, deopotrivă senin, sprinten, grav și visător, cînta biruința, fără îndoială efemeră și cu atît mai îmbătătoare, a adevărului, a moralei, a nobleței sufletești... Iunie 1990 I Metamorfozele Europei 1 Europa dinaintea Europei La originea Europei nu se găsește un principiu fondator autentic. Principiul grec și principiul latin vin de la periferia sa și îi sînt anterioare; principiul
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fierbinți"; "dulce și acră, acrișoară și dulceagă"; "o gospodină bătrînă, cinstită, harnică, vioaie, cuminte, neobosită și neodihnită"; "o doină jalnică, molatică, domoală, pătrunzătoare"; "valea-nverzită, înflorită și smălțată"; "micșunele, galbene, roșii, albastre, pestrițe"; "apă proaspătă, rece și curată"; "un miros îmbătător, adormitor, omorîtor de dulce"; "casele proprietarului, albe, drepte, înalte, mari, bogate și fudule"; "soarele de primăvară, mîndru, mare, aprins, rotund"; "moșul bătrîn, cuminte, liniștit, înțelept, domol..." Peste ani, Mateiu recuperează modelul și îl pune de acord cu gustul unui veac
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cum se și cuvenea, în romane și chiar în filme care exploatau ineditul unor situații inginerul care are dreptate acolo unde vechiul activist de partid greșește -, răspândind pretutindeni un vag aer de libertate ușor contestatară și cât se poate de îmbătătoare. Un ingredient esențial al acestei atmosfere inedite este noul discurs identitar promovat încă de la Congresul din 1965, care îl alege pe Ceaușescu în mod oficial drept secretar general al partidului, în locul lui Dej. La propunerea lui Ceaușescu însuși, partidul renunță
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a neutralizat în mare măsură discursul de opoziție, destructurat de preluarea unor teme până atunci definitorii antisovietismul, antibolșevismul, discursul național în repertoriul oficial. Aceasta cu atât mai mult cu cât îngăduința de a călători în Occident o nouă libertate absolut îmbătătoare ducea la redescoperirea lumii libere contemporane printr-un contact direct, aparent liber, chiar dacă era în realitate foarte atent monitorizat, între persoane și idei. Mai mult, Occidentul devine, din patron imaginar al opozanților, susținătorul efectiv al elitei politice ceaușiste: "vin americanii
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
terenul, să-și aleagă locul... Poate să se întîlnească și cu Klapka, chiar trebuie să-i spuie... Dintr-o casă de lângă biserică apăru deodată Meyer, îmbrobodit într-o mantie groasă, cu gulerul ridicat, deși soarele umplea pământul de căldură tinerească, îmbătătoare. ― Doctore, doctore! strigă Apostol, văzând că Meyer merge înainte fără să-l fi zărit. Medicul se întoarse ursuz și se însenină puțin când recunoscu pe Bologa, care alerga spre dânsul. Se duseră împreună la spitalul mobil, improvizat în școala satului
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sclipinde cură În adâncile dumbrave printre țărmii plini de flori - Astea numai le cunosc ei. - Coamele flutur-c-argintul, Ca la lebede se-ndoaie gâtul lor, iară pământul Abia-atins e de picioare potcovite cu-aur roș; Colo-n umbra îndulcită de miroase-mbătătoare, Capul mic ei și-l ridică nări îmflînd spre depărtare Și urechia ascuțind-o glas de-aud prin arbori groși. Luntrea cea de lebezi trasă, mai departe, mai departe Fuge pe-albele oglinde ale apei și se-mparte Sub a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca ceara în lungi bolte se îmbin. Pe-a ferestrelor mari laturi sunt lăsate largi perdele, Mreje lungi de aur rumăn - au țesut ani mulți la ele Mînile surorei albe. Aeru-i de diamant, El plutește-n unde grele de miroase-mbătătoare Peste văile ca râuri desfășurate sub soare, Pe dumbrăvi cu rodii de-aur, peste fluvii de briliant. Și oștiri de flori pe straturi par a fi stele topite Fluturi ard, sclipesc în soare, orbind ochii ce îi vede, Ca idei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
desfrînează trupul lor”. Și „Nu te uita la vin cum este el de roșu cum scînteiază în cupă și cum alunecă pe gît. Căci la urmă el ca un șarpe mușcă și ca o viperă împroașcă venin”. Dar „Dați băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară și vin celui cu amărăciune în suflet”. Această ultimă zicere m-a făcut să mă întreb: „Da’ ce amărăciune în suflet” avem noi? Tocmai am încheiat un capitol însemnat din dorințele noastre. Mai degrabă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Știind că acolo nu erau șerpi veninoși, închise ochii și ațipi iar. Era prea istovit, ca să-l mai poată îmbia șerpii. Somnul începea să-l moaie, răspîndindu-se în tot trupul lui ca o căldură amețitoare. Mirosul lanului de grâu era îmbătător. Aerul stătea nemișcat. Era curat și plăcut. Dar alt foșnet se auzi mult mai aproape. Auta deschise ochii. Întâi nu văzu nimic, decât un fel de umbră rotundă. Se uită mai bine și deodată zări doi ochi arzători care, apropiindu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Aceste frumoase exagerări eroice și castiliene, această superbă emfază spaniolă, acest limbaj atât de mândru și atât de trufaș în familiaritatea lui, aceste imagini de o ciudățenie uluitoare, ne trimiteau ca într-un extaz și ne amețeau cu poezia lor îmbătătoare. Farmecul mai durează încă pentru cei care au fost atunci captivați." Gustul Romanticilor, orice ar spune ei, merge mai ales către sublim. Dacă preferă drama istorică, asta se datorează faptului că genul este propice exprimării acestuia. Prin subiectele sale, prin
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în alb și negru. Ea îl petrecu cu privirea, până nu se mai văzu. Sau, alegea câte o floare, și fugea cu ea pe cărare în pădure, însoțită de Pârvu... până în luminiș. Acolo, cu voluptate își îngropa năsucul în floarea îmbătătoare, o săruta, îi vorbea ca unei ființe, așa cum o învațase bunicul. O întreba, și tot ea îi răspundea... dar taina sufletului plantei rămânea ascunsă, ca și a ei. Apoi, o ascundea în sân, sub bluzița de ațacă, înflorată. Alteori își
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai înzestrat pe om, niciunul însă nu se poate asemăna cu plina de taine și nenumărata putere a gândirii...“. Și mai spune Alexandru, „...De toate parcă, aș ajunge să mă satur cu vremea; numai de gândit, de voluptatea asta mai îmbătătoare decât tot ce basmele au putut născoci, în veci nu m-aș sătura. E așa de dulce să te gândești!... Ești aici și oriunde vrei, - în clipa asta și în orice timp. Ești singur în mulțime și ești cu cine
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
văzut până acum?! Așternuturi în soare! veneam de la școală cu Theo, pe scurtătură, peste grădini și ieșeam direct la crucea din deal, Theo în urma mea, tăcem amândoi, e luna mai după lumina de afară, pomii toți în floare, un miros îmbătător prin aer, albinele bâzâind în căutarea, eu fericit de cei trei de zece pe care i-am primit astăzi, abia aștept să-i dau carnetul la semnat părintelui Ioan, Și ce notă ai luat astăzi, Daniel, mă va întreba părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sau doi. Doctorul zice acum că mai e o lună. Își lovi pieptul cu o mână pătată cu sânge. O tumoare mare. Fire de praf pluteau În tăcerea care urmă, fiecare dintre ele cu o sclipre de aur În lumina Îmbătătoare a soarelui. Acum cară-te și lasă-mă să mor În pace. Bernard Duncan Philips nu avea un salon privat. Trebuia să Împartă unul dublu, de la terapie intensivă. Patul lui Îngust de spital era Înconjurat de echipamente, monitoare, ventilatoare, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ar fi pierdut viața - însă spionii prea puțin inteligenți ai împăratului au catalogat-o drept orgie. Asemenea vești îi linișteau pe Tiberius și pe senatori. Vioiciunea acelei curți deveni repede cunoscută la Roma, la fel ca datoriile lui Herodes și îmbătătoarele experiențe ale lui Gajus, fiindcă unele bârfe au ajuns și în scrierile austere ale istoricilor. Statuia din cuarț roz Explorând regala domus a Antoniei, Gajus descoperi într-o mică încăpere un templu domestic, un lararium, așa cum se obișnuia la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se vadă. Își vedea colegii, cel puțin pe unii, plecând să se plimbe cu fete în parc, ținându-le de mână și de după mijloc, își imagina ce se petrecea acolo, apropieri ale trupurilor până la a simți răsuflarea și căldura îmbătătoare a celuilalt, mângâieri și săruturi care amețeau și care îl amețeau și pe el numai gândindu-le și încă nefiind convins că așa se întâmplă ori că asta e totul. În permanență gândea că plimbările și săruturile acestea după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
peluza de croquet. Mi s-a părut o discuție gravă, atâta tot. S-a întâmplat ceva? — Nici gând. Am făcut o plimbare împreună. Mortimer profită de ocazie ca să schimbe subiectul. Apropo, grădina arată superb. Mai ales iasomia; are un parfum îmbătător. Aș vrea să aflu zilele astea care e secretul. Lawrence râde răutăcios. — Uneori am impresia că ești la fel de țicnit ca ea, bătrâne. Te asigur că nu e nici urmă de iasomie în grădina noastră. Își ridică privirea și observă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
unei întreprinderi care mergea în pierdere palpabilă. Și n-au ghicit niciodată adevăratul motiv pentru care era fascinat de calitatea imaginilor clare și de stop-cadrele perfecte oferite de discurile video, care-i satisfăceau admirabil nevoile și-l purtau înapoi spre îmbătătoarele, veselele zile când aduna din jurul studiourilor de film cadrele nefolosite ale tinerelor actrițe în diverse stadii de déshaabillé. Stop-cadrul era pentru Thomas însăși rațiunea de fi a aparaturii video:era convins că va transforma Anglia într-o națiune de voyeuriști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se umfla în pene de mândrie și putere cvasi-sexuală. Părea, în asemenea momente că exista un număr nesfârșit de bariere de sticlă pe care să le pună între el și oamenii (existau cu adevărat?) ai căror bani alcătuiau baza speculațiilor îmbătătoare ale fiecărei zile. Meseria de bancher, îi spusese odată unui reporter de televiziune, devenise una dintre cele mai spirituale meserii. Și cita statistica preferată: o mie de miliarde de tranzacții aveau loc pe piețele financiare în fiecare zi. Întrucât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]