463 matches
-
că nu e țipenie de om pe stradă, m-am încumetat s-o traversez și să mă urc în mașină. Cu spinarea încovoiată, burta suptă și fundul tras înăuntru, alergam cât puteam de repede. Nu îndeajuns de repede pe cât mă îmboldea frica mea, asta pot să vă spun. Domnul inginer, cel pe care, acasă, lumea îl salută politicos, cu respect, suge burta și trage fundul înăuntru, alergând de-i scapără călcâiele, întocmai ca un personaj de film mut, urmărit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o pală de vânt și undeva o ușă de la balcon s-a trântit cu zgomot. Deodată, la o fereastră de la etajul șapte, a apărut doamna Petrea. Domnul Petrea era un vecin al nostru și avea un băiat pe care îl îmboldea un puternic instinct de procreere, așa spunea tata. El își însoțea cuvintele cu un zâmbet din colțul gurii, însă eu nu știam ce înseamnă asta și n-am reușit niciodată să-l conving să-mi explice. Domnul Petrea a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care trebuia să le rezolve fără întârziere. Din cauza asta, se înroșea mereu doar pe spate. În albia râului, apa scăzuse. Erau totuși în mijlocul ei câteva locuri unde eu și Dorin ne puteam cufunda până la nas. Acolo stăteam aproape tot timpul, îmboldiți de dorința de a vedea în sfârșit sâni goi. Cei din clasele mari ne împuiaseră capul cu descrierea lor - culoare, greutate și formă - încât aveam impresia că îi văsuserăm de o veșnicie. Firește, ne erau cunoscute revistele cu femei ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
colț al câmpului de zbor. Când vedeam fetele apropiindu-se pe o cărare îngustă, dincolo de zona interzisă, atunci venea pentru mine momentul să-mi schimb hainele. Așa era înțelegerea între noi, camarazii de companie, și de fiecare dată ei mă îmboldeau să îmbrac uniforma, ca să mă placă fetele, pentru că, dacă mă plăceau fetele, mă alegeam cu o întâlnire, iar fata nu venea niciodată singură la o întâlnire și pentru însoțitoarea ei era nevoie să aduc și eu un însoțitor. Deci eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe un frate și i-a spus: — Constantin bei, iartă-mă, aș vrea să mă crezi că nu întotdeauna te-am bănuit. Vreau să fim prieteni, dacă te faci bine, spune-mi când putem pleca la Edirne. Nu te mai îmboldesc. M-oi descurca cu vizirul. Prin întuneric simți cum mâna caldă a voievodului îi strângea mâna. Dacă nu ar fi fost amenințarea că boala este contagioasă, i-ar fi sărutat mâna și l ar fi îmbrățișat. Au ajuns până să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-și facă griji cu asta. Trebuia doar să-l însoțească peste tot și să răspundă cerințelor lui. Făcuse bine dorobanțul că-i spusese că turcul îl căutase. Slab de tot se auzi primul dangăt grav de clopot. Selin își îmboldi calul care o porni prin lăstăriș într-un galop imprudent. Doamne ferește, își spuse Toma străfulgerat de un gând, îi este frică de clopote. L-a înnebunit vodă cu spaimele lui. Peste câteva minute simțiră apropierea taberei și încetiniră galopul. Se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de cea a tatălui său, marele stolnic, și a uneltit să ajungă domn. Apoi a întors pe dos toate tainițele Brâncovenilor ca să găsească dovezile să-l trimită la moarte pe Io Constantin Voievod. Dacă nu era doamna Păuna să-l îmboldească mereu, poate că nu ar fi fost atât de aprig. Cronicarul spune că, în urma vedeniei în care doamnei, aflată la mânăstirea Dintr-un Lemn, îi apăruse în față, ca și cum ar fi fost aievea, retezarea capetelor Brâncovenilor, pe rând, unul după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Empire, care aduce cu echipajul debarcat de pe un vapor lovit de scorbut. Am înnebunit de vreau să intru acolo? Dumnzeu știe cu ce boală mă pot pricopsi de pe scaunele alea! — Intră totuși, dă-o-n mă-sa de boală, mă îmboldește maniacul care vorbește în microfonul pantalonilor mei bufanți, nu-nțelegi ce-o să vezi acolo, înăuntru? Zambilica unei femei. — O zambilică? — Da, toată, fierbinte și umedă, gata de măciuci. Da’ o să mă căptușesc cu un sifilis numai dac-ating biletul. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
peste cap. Așa că rămăsesem cu prosopul și tricoul. Acum venea partea mai complicată. Sutienul pe care Îl aveam era mărimea 30AA. Avea un bobocel de trandafir Între cupe și o etichetă pe care scria „Young Miss by Olga“. (Tessie mă Îmboldise să-mi iau un sutien pentru sport, de modă veche, dar eu voiam ceva care să semene cu ce aveau prietenele mele și, dacă se putea, cu burete.) Mi-am Încheiat acest obiect vestimentar În jurul brâului, cu găicile În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
roșim și să ne simțim piperniciți. Pesemne că cineva, prefăcîndu-se În ecoul chemărilor repetate ale Țării noastre, sau poate chiar Destinul meu, m-a luat de braț și m-a condus până la tine, unde, șovăind din nou, m-a tot Îmboldit c-un băț, până ce am cutezat să sun și să intru-n casa ta atât de plăcută și de primitoare. Așadar, sunt tot mai convins că acel pas timid spre tine nu l-am efectuat din proprie inițiativă, ci dirijat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
dintr-un sentiment de răspundere, ci doar din neplăcerile pe care mi le-ar putea face alții pentru o astfel de faptă. Și, cum se întâmplă de obicei, teama nu m-a oprit deloc să săvârșesc mârșăvia, ci m-a îmboldit doar s-o brodesc astfel încât nimeni să nu-și dea seama cine-i vinovatul. Când sania s-a oprit lângă casa cu pereți roșietici și cu ferestrele sparte, l-am rugat pe birjar să tragă în curte. Ca să putem intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Policlinică, mai aveau ceva bani puși de o parte la bancă, mai era chiria de la Atelierul de la Universitate... Petre refuzase cu certificatul de Revoluționar, să solicite și indemnizație, zicând că nu pentru asta stătuse el la pușcărie, deși Camelia îl îmboldise să o ceară, spunând: "uite alții"... Nu mă interesează alții, am luat, cu Certificatul Atelierul și cred că e de-ajuns. M-am gândit ca, după sărbători, să dau un anunț, la ziar, să închiriem și casa de aici. Stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Dedic această carte prietenei mele Florentina V., cu sfatul, Îndemnul și ajutorul căreia cărțile mele au văzut lumina tiparului. Autoarea „Simplul cetățean” și opinia lui În timp ce scriam Cartea Mariei m-au Îmboldit ideile și sentimentele să le dau viață și să le fac cunoscute tuturor celor care gândesc sau vor să se exprime la fel ca mine și nu pot sau nu Îndrăznesc s-o facă. Cred că opiniile care se vor
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
a făcut nu-i revelator nu-l reprezintă! Nici reîntîlnirea cu Violeta nu-l bucură. Are un ghimpe în gînd, care nu-i dă pace. Poate că n-ar fi trebuit să-i dea telefon, dar diavolul interior l-a îmboldit s-o facă, și asta îi creează o stare de apatie. Cînd ajunge aproape de capătul celălalt al străzii, simte roata unei mașini rulînd încet lîngă piciorul lui. Se oprește. Mercedes-ul alb a oprit și el. Prin parbriz, ochii vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lor altele, și mai multe și mai dureroase. Deci față cu ei se mărgini de acuma-nainte mai mult în defensivă, prin care însă ei deveniră mai îndrăzneți și mai poftitori. Campanie mai fericită a romilor contra românilor și sârbilor Îmboldiți prin biruințele lor repețite, iar prin prădăciuni fericite umplîndu-se cu de prisos cu averi și cu arme de tot. felul, românii deveniră neîmblînziți și nu se mai mărginiră la pustiirea șesului cu târgurile sale deschise și cu ogoarele, ci atacară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
eunuc, impiegat la Curte și care-i fusese prieten, cu însărcinarea ca să îmblînzească pe rebel prin vorbe bune și, de se poate, să-l abată cu totul de la calea răzvrătirii. Dar vicleanul eunuc, departe de-a-și împlini scopul soliei, îl îmboldi și mai mult pe rebel în intențiile sale, îi puse în perspectivă sigură că prea curând or să-l ataco romeii și-l sfătui să părăsească șesul și să caute scăpare la munți, atât pentru dânsul cât și pentru partizanii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
voi sau va dori regele; adică regele putea să exercite dreptul unui legat, însă numai prin mâna unui episcop. Provințialii ordinului predicanților și al minorilor primiră împuternicire și poruncă de-a propovădui cruciata contra romîno-bulgarilor eretici și schismatici, de-a îmboldi pe credincioși, prin absoluțiune și conferirea grației cerești, ca să ia parte la campanie, iar celor doritori de război cari nu puteau pleca și ei, pentru că erau legați cu alte juruințe, să le dea voie a-și schimba juruința. Apoi papa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu scopul de-a frământa lumea, mânia Mariei crescu și mai mult contra unchiului ei împăratului, care trata cu dispreț pe muma ei și-n toate celea uita orice considerație pentru ea, din care cauză Eulogia nici un pregetă de-a îmboldi mereu pe fiică-sa și de-a o împinge cu succes la răzbunare. Maria nu făcu sfară cu intențiile ei, dar se lăsă răpită la o contraacțiune atât de puternică precum nu s-ar fi putut aștepta de la o femeie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cazuri. Astfel Filip din Tarent, fiul regelui Siciliei, dete știre la Roma că în onoarea și spre folosul bisericei romane are de gând a întreprinde o campanie contra regelui sârb Uroș și a grecilor schismatici și făcu papei cererea ca să îmboldească pe toți pentru planul acesta și să-i înduplece a lua parte combinată la campanie pe regele Carol Robert, nepotul lui Filip, și pe banul Slavoniei, Maledina. Cererea găsi în Roma ascultare condescendentă și succesul dorit. În același timp Scaunul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de război. Astfel în anul 1365 Ludovic cel Mare îl declară pe răposatul voievod Bogdan Dragos, împreună cu toată dinastia, de haini și lepădați de datorie, de înrăutățiți și plini de veninul vicleniei, de instrumente oarbe a acelei neastâmpărate ambiții care, îmboldită de satana, i-a putut amăgi să fugă pe furiș din Ungaria și să ia de sine și arbitrariu în stăpânire o provincie laterală a Ungariei. În urmarea acestora regele confiscă moșiile ce le avea Bogdan Dragoș și coborâtorii lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe care, de altfel, protecția nu-i costă nimic, a acceptat să se implice în căsătoria tinerei prințese. Respectiva persoană i-a deschis portița tânărului ofițer și l-a împins pe ușă, iar acesta nici n-avea nevoie să fie îmboldit, i-ar fi fost de ajuns și o singură privire - n-ar fi irosit-o! Cu puține excepții, cei doi soți au trăit în bună înțelegere lungul răstimp de până la jubileul lor. Încă din anii fragedei tinereți, ca prințesă ereditară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și la prostiile lor, adăugă cu o falsă inocență. Frica nu face altceva decât să le alimenteze puterea. O vede înfoindu-se, gata de luptă. Știe că e răutăcios cu ea. Ar vrea să se stăpânească, dar parcă ceva îl îmboldește de la spate. Trebuie să o tragă de limbă. Mânată de pasiune, s-ar putea să nu-i deslușească de la bun început stratagema. Poate se mai dumi rește puțin, până-și dă seama. Se ridică anevoie și, cu ajutorul ei, își sprijină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dat seama că a mers prea departe. I-o fi atras aten ția Flaccus. Și îi este frică pentru că nu știe cum să mai dea înapoi. Și de ce să nu le permită să se facă de râs până la capăt? îl îmboldește un gând ghiduș. Va lăsa procesul să ajungă în in stanță. Livia are cu siguranță printre creaturile ei vreun pretor corupt, dispus să accepte anchetarea cazului, apoi să instruiască un judecă tor oarecare din prima decurie, cea a senatorilor. Ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vrea gândindu-se la îmbrățișarea brutală care înlănțuie ființele. Mormăie morocănos: — Îi transformă în sclavi pe cei pe care pune stăpânire. Cuvintele nu-l fac să se simtă mai bine, așa că privește acu zator către Trio Fulcinius. Din cauza lui îl îmboldesc acum astfel de dorințe. Rostește cu gravitate: — Scribonius Libo vorbește cu siguranță de cealaltă, de Venera celestă, care prezidează dragostea nobilă... Trio își coboară cu amărăciune privirea în pământ. Nu-l interesează această variantă spiritualizată a lui Venus. Oricum nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se entuziasmează germanul. Își plesnește palmele. — Mamă! Ce agilitate! — Ce s-a mai întâmplat? întreabă morocănos instructorul. — A sărit cu prăjina tocmai când să fie luat în coarne! — O nimica toată, murmură plictisit Rufus. Trucuri de doi bani. Curiozitatea îl îmboldește totuși: — N-au ridicat și niște bariere în arenă, pe unde se ascund ca să scape? Parcă..., ezită Pusio. Își lungește gâtul. Nu văd prea bine de aici. Respirația i se accelerează. — Unul s-a strecurat într-un coș sferic cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]