716 matches
-
acum în acel loc. Regele peștilor avea o pereche de mustăți subțiri și lungi, care se unduiau în față, amenințătoare. Stela auzise că în acele mustăți stătea toată puterea regelui peștilor, așa încât încercă să nu calce pe ele când fu îmbrâncită spre el. Regele racilor se ridică de la masă și pluti repede către ea, agitându-și cleștii prinși de încheieturile brațelor. Stela privi cu disperare către tânărul căruia îi povestise necazul ei. Acesta se aplecă la urechea regelui peștilor și îi
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
nr. 1442 din 12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Străinul ... Mi-e sufletul candela vremii ce vine când strâng în poeme singure așteptarea... Străinul din mine, cu un rânjet de zile mari pe fata scris, vociferează. Pe toate vocile. Îl îmbrâncesc în încăperea cu nimicuri de tot felul și trântesc ușa. Aprind o țigară. Ca să visez iar și scriu mai departe : ... mă leagănă dulce pe brațe visarea și nicăieri, nicăieri nu-i mai bine decât în poeme... Străinul a venit iar
STRAINUL de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381994_a_383323]
-
martie este o lună închinată iubirii și al altor multe frumuseți. În martie, lumina soarelui mai limpede, mai blândă, mai caldă nu se poate să nu ne poarte prin lumea de frumuseți a copilăriei ce-o purtăm cu noi. Ne îmbrâncește în zona de viață când ne sfârâiau călcâiele alergând după gândăcei să-i prindem și să-i facem avioane, când descântam gărgărițele cu dar de a prevesti viitorul fetelor, când ne jucam cu mielușeii și ascultam fascinați cucul din vârful
VIAȚA PRIN IUBIRE ȘI DĂRUIRE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381220_a_382549]
-
priviri mușterii pentru ăle douăsprezece ouțe, când se trezi certată de omul cu ordinea în piață. O alungă de-acolo. Să se ducă în partea cu păsări și animale, să nu-i strice lui... rânduiala! Și, nici una, nici două, o îmbrânci cât colo, ștergând cu palma coșul cu bunul ei... Biata, speriată de așa navală de răutate și prostie, se aplecă să ridice corfa, aflând rămasă doar o mână de găoci din care se prelinsese tot. Cum nimeni nu luase în
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]
-
o armată de gândăcei porniți în căutarea hranei. Mingea-ciupercă, uitată lângă un copăcel, încremenise cu ochii ei albi ridicați spre albastrul năucitor al cerului fără pată. - Încearcă să îți aduci aminte pas cu pas pe unde ai umblat. Dora îl îmbrânci pe Horică, deși băiatul roșcovan care locuia în blocul alăturat o întrecea în înălțime cu mai mult de un cap. - Nu am umblat pe nicăieri! Am avut-o când am venit aici la joacă și nu am plecat nicăieri, nici o
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
pentru ei. Nu mă iubesc! Nu fac decât să îmi reproșeze că nu le ofer nimic! Bebelușii? Îmi ard de vii... și nimeni nu e vinovat. Copiii mei... Sunt unii care parcă nu mai au niciun Dumnezeu... mă scuipă, mă îmbrâncesc, se plâng, se bat și se ceartă între ei... Fură, mă fură, se fură. Au uitat, m-au uitat, s-au uitat. Ceilalți, cei mulți, muncesc cuminți, tăcuți, chinuiți de acei puțini care nu mai au nimic sfânt. Apatici, blazați
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
indiscret, soarele, îi pândea din înalturi, goliciunea. Ici-colo, gândurile mării mă atingeau, sărutându-mi picioarele. Undeva, departe, răsăritul împletea șaluri din crâmpeie de mătase, peste umerii ei, roși de nesupunere. Un crab, tocmai ce se hotărî să-mi cresteze veridicitatea, îmbrâncindu-mă în cleștii veșniciei sale. În scorbura nisipului său, un fir de sânge din vene-mi, își sărbătorea anihilarea. L-am privit cu respect. Șovăielnic. Gura mea parcă ar fi vrut să-l mustre, dar, eu eram cea care-i
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
privirile undeva, departe, de unde nu se vedea și nu se auzea nimic. Nici eu nu vedeam și nu auzeam nimic. Eram afundat într-o pădure de picioare. Atunci m-am înfuriat ca Oltul. Am început să dau din coate, să îmbrâncesc picioarele din jur și să mă strecor printre ele, spre zumzăitul ce venea de departe. Unele picioare se lăsau date la o parte, dar altele, furioase, îmi scăpau câte un șut în fund, însoțit de câte-o înjurătură, scuipată din
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
și cu umerii apăsați pe spătarul scaunului, el o privea din ce în ce mai amenințător. Ochii i se tulburaseră de mânie. Brusc, a zvârlit paharul în peretele din fața sa și s-a ridicat arțăgos în picioare. S-a apropiat de fată și a îmbrâncit-o cu pumnul în piept așa de tare că a aruncat-o pe pat. S-a dezbrăcat de pantaloni și s-a aruncat peste trupul ei încercând să o posede. Nu a reușit. Ea stătea nemișcată, cu ochii închiși, strângând
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
pâinea, s-a tras îngrozit îndărăt, ori poate că, mai degrabă, a fost smucit spre dânsa de femeia care îl ținea de umeri. N-am avut timp să-mi dau bine seama ce se întâmplase de fapt. Căci am fost îmbrâncit cu atâta putere de Feldwebel-ul furios, încât am căzut pe spate, după care Mopsul, mai apucasem să văd în timp ce luam un contact dureros cu solul, se năpustise asupra pâinii căzută în iarbă, călcând-o turbat în picioare. Consecința prăbușirii
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
tot felul de fleacuri, pe care de mult le crezusem uitate. Ca, de pildă, povestea cu cheile din laboratorul de chimie. De aceea, când au venit să mă ia, le-am zâmbit, ca un băiat bine-crescut, iar faptul că mă îmbrânceau nu li l-am luat în nume de rău. În fond, figura pe care le-o făcusem fusese destul de urâtă, aveau tot dreptul să fie supărați din cauza asta. Apoi am ajuns în curte, era plină de soare, încât în primul
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
tâmpita cu amantul ei? Speriată și sufocată, Maria nu reușea să scoată din gură decât gâjâituri. Irina găsise pe aragaz o tigaie și, în mare viteză, l-a pleznit cu sete-n cap. Eliberată din strânsoarea degetelor, Maria l-a îmbrâncit, trântindu-l. Căzut ca bolovanul pe pardoseala de gresie, Ghiță s-a lovit la frunte, amețit de tot sub loviturile de tigaie. A găsit și Violeta un sucitor în cămară și l-a izbit și ea cu forță, icnind după
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
noi când a venit tocmai din America simpaticul monstru PC, alintat atât de duios PiSi...Și nu a venit singur, ci cu suita sa de termeni tehnici, o haită de barbarisme agresoare care ne-au mușcat din limbă și au îmbrâncit cu brutalitate bietele cuvinte românești, rămase cu gura căscată la activitățile lor misterioase, sofisticate și simandicoase. Dar umila Limbă Română, văzându-le așa de savante și deștepte, repede le-a „căftănit” la rangul de „Neologisme de Onoare” și de-atunci
LIMBA ROMÂNILOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371887_a_373216]
-
mai plângea! A luat-o la poceală și n-a avut încotro. Că nu putea să se culce cu amândouă în pat. Of...ce mai plângea a veche, că mi se rupea sufletul când am văzut-o! Ce-o mai îmbrâncea Călin și-o-ndemna să plece, iar ea, nu și nu! Că îl iubește ca pe ochii din cap. Că se omoară dacă o gonește. Când a auzit asta, lui Călin i s-a muiat sufletul și a tăcut. Dar
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
cap. Că se omoară dacă o gonește. Când a auzit asta, lui Călin i s-a muiat sufletul și a tăcut. Dar a sărit a nouă. S-a repezit ca o leoaică la a veche și a țipat la ea, îmbrâncind-o: -Pleacă, fă, că înfig gheara-n lațele tele și mătur drumul cu tine! Au început bufniturile... Pocnete, țipete... Ce mai, a fost o hărmălae... Până la urmă, a veche a plecat, săraca, pentru că a nouă a fost mai înfiptă, mai
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
ne ajunge La toți de-aici? Să nu vândă en-gros! Au inimă, au inimă în sânge Clamează unul dintre ei, sfătos. Cred că mai au! Se-mbărbătează unii ... Stau și un ceas, sau două de-i nevoie! Se-mping, se îmbrâncesc ca bieți nebunii Încarcerați în griji de bunăvoie. Și-apoi, deodată ... Ce se-ntâmplă, oare? Întreabă unul: - De ce pleacă lumea? De ce-ntre cei din față e rumoare? Am stat degeaba? Asta ar fi culmea! E liniște. Toți tac și-apoi
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
făcându-se că nu văd și nu aud. Când observă cum înaintează, cu capul în jos, Prăpădenie răcni: - Hei, orbeților, cu voi vorbesc! Capul sus că vă plesnesc! Dar namilele, în frunte cu Viscorilă, se repeziră în el ca berbecii, îmbrâncindu-l și trântindu-l într-o parte. Intrară buzna în sala tronului unde împărăteasa sta la bârfă cu Baba Cloanța Cotoroanța și încă două babe. - Huo, sălbaticilor! Așa se intră în sala tronului? urlă împărăteasa înfuriată, punând măna pe harapnic
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
au niciun fel de retinere. Poate din acest motiv credem că această sărbătoare este mai ales a copiilor. Dacă noi, cei mari, suntem mai reținuți și ne controlăm manifestările, dar trebuie să mărturisim deschis, că și în adâncurile noastre ne îmbrâncește dorința de a lăsa liber copilul din noi să se reverse peste undele timpului, să fim tot noi cei de odinioară pe care aproape că-l și vedem aevea printre gene. Ne trezim că scormone în noi emoții care pot
MOŞ CRĂCIUN – AŞTEPTAT CU BUCURIA COPILULUI DIN NOI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371156_a_372485]
-
de urmărire informativă, încă din 1956, printr-un ordin secret, corespondența îmi era triată și parțial oprită. În telegramă, poetul se scuza că nu poate fi punctual la întâlnire, fără alte explicații. Maria Polevoi: „Am văzut clar cum l-a îmbrâncit cel din spatele lui" Am să extrag câteva fragmente esențiale, pentru stabilirea adevărului, din memoriile lui Portik Imre. El reconstituie cu scrupulozitate vorbele lui Labiș din ziua revederii lor, cât și cele relatate de Maria Polevoi, apărută la Spital pe la ora
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
speciale ale Securității mă determină să le acord toată încrederea. Labiș către Portik: „Nu, n-am fost beat. E adevărat că am băut după-amiază și în seara aceea, dar nici măcar amețit n-am fost."; Nu am căzut singur, am fost îmbrâncit din spate de cineva. Nu aveam intenția să iau tramvaiul din mers, fiindcă trebuia să văd mai întâi în ce tramvai și în ce vagon urcă ea". Maria Polevoi îl zărește ajuns în stație, dar se răzgândește și se retrage
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
umbră. „Aveam multe motive ca nimeni să nu mă vadă cu el. Când a sosit primul tamvai nr. 13, l-am urmărit cu privirea, având de gând să nu urc dacă se urcă el. Am văzut clar cum l-a îmbrâncit cel din spatele lui, continuându-și drumul, în timp ce poetul dispăruse". Despre autorul faptei: „Sta puțin la o parte, cu mâinile în buzunar, vorbea murdar despre Labiș". Mariei Polevoi i-a fost frică toată viața să pronunțe numele celui care a executat
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
fost prompt: Nici noi, deși nu ne-am mutat de pe aceste meleaguri". Ce să mai vorbim de capitala țării care geme de noi construcții și de noi prefaceri ca într-o forfotă de mare grabă și nu de puține ori îmbrâncind clădiri nepotrivite mediului înconjurător. Ajungând la Mamaia, am văzut-o pe Eugenia aplecată peste volan concentrată și murmurând ca pentru sine: "Doamne Dumnezeule, pe unde sunt eu acuma? Maica Domnului, pe unde mă aflu în acest moment, Doamne Isuse Hristoase
IMPRESII DIN ROMÂNIA DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346383_a_347712]
-
se tăvăleau de rîs, dar au scos din buzunărele bănuții pentru tombolă, cu care Marea Marmara își va lua mai tîrziu o țuică, apoi fiecare a indicat cîte o bucă ... iar Marea Marmara, după ce le-a dat pozele, le-a îmbrîncit afară cu toată grația de care era în stare și a fugit să-și cumpere cizme. Ei, ce-i cu cizmele astea? Uite care era explicația. Damicela avea o tehnică, pentru ca să nu bănuiască nimeni că trăgea la măsea: își cumpăra
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
deși am plătit uneori scump încredererea în ei, dragostea mea a rămas neschimbată - cu setea de frumos și bine - cu riscul de a fi considerată naivă - cu o bogată lume de idei și de trăiri - uneori dând pe răscoală și îmbrâncindu-mă într-un unghi din care cu efort am mai scăpat. Plămada mea e cea romantică, desi capricorn veritabil ce sunt, simt și pământul sub picioare. Îmi place așa cum sunt și îi mulțumesc Creatorului pentru darurile primite și puterea de
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
ne ajunge La toți de-aici? Să nu vândă en-gros! - Au inimă, au inimă în sânge Clamează unul dintre ei, sfătos. Cred că mai au! Se-mbărbătează unii ... Stau și un ceas, sau două de-i nevoie! Se-mping, se îmbrâncesc ca bieți nebunii Încarcerați în griji de bunăvoie. Și-apoi, deodată ... - Ce se-ntâmplă, oare? Întreabă unul: - De ce pleacă lumea? De ce-ntre cei din față e rumoare? Am stat degeaba? Asta ar fi culmea! E liniște. Toți tac. Se'ndepărtează
TARABE PENTRU SUFLET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376827_a_378156]