560 matches
-
În ziua a doua și a treia a Conferinței pe țară a U.F.D.R., zeci de delegate au ținut să se înscrie la cuvânt și au trecut, pe rând, la tribună. Se perindă astfel: Neicu Dumitra, țărancă din R. Sărat, îmbujorată la față, îmbrăcată într-o ie roșie de toată frumusețea, Ana Gluvacov, gospodină din Turda, mândră de brigada de femei „Elena Pavel”, Niloș Ilona, țărancă maghiară de la Vișia-Cluj, care uimește sala prin siguranța și darul vorbirii, Cosma Aurora, muncitoare de la
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
sfera socială. ― Majoritatea femeilor nu pot avea orgasm prin contact sexual normal, am spus eu, citând din cartea Noi și corpurile noastre, cea pe care mi-o dăduse Meg Zemka. Au nevoie de stimulare clitoridiană. În spatele pistruilor, fața Obiectului se Îmbujoră. Era, desigur, paralizată de asemenea informații. Eu Îi vorbeam În urechea stângă. Roșeața i se răspândi pe chip din acea parte, de parcă vorbele mele ar fi lăsat o urmă vizibilă. ― Nu-mi vine să cred că știi toate astea. ― Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pătură veche, țeapănă și presărată cu paie. Mi-am Întors capul și m-am uitat În sus și am văzut o priveliște minunată. Am văzut chipul Obiectului dedeasupra mea. Capul meu era la ea În poală. Obrazul meu drept era Îmbujorat, lipit de tapiseria caldă a pântecului ei. Era Îmbrăcată În continuare cu sutienul de la costumul de baie și cu pantalonii scurți. Genunchii Îi erau depărtați și părul ei roșcat atârna peste mine, Întunecând totul. M-am uitat În sus prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
minute Desdemona tăcu, huzurind În baia fierbinte de picioare. Culoarea i se Întoarse În glezne și Îi urcă pe picioare. Roșeața Îi dispăru sub tivul cămășii de noapte, dar peste un minut apăru, iar, acum din guler. Fața i se Îmbujoră și, când deschise ochii, avea În ei o limpezime care le lipsise Înainte. Se uită lung la mine. Și apoi țipă: ― Calliope! Își duse mâna la gură. ― Mana! Ce-ai pățit? ― Am crescut. A fost tot ce am spus. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu mai mâncam cu poftă. Ne grăbim? Nu chiar. Ieșind din cantină, a salutat pe François, care tocmai intra. Era urmat de Marcela Plumbariu și de prietena sa niponă. Se uită lung la mine și un zâmbet începuse să-i îmbujoreze fața, dar fu înghiontită pe ascuns de Marcela, care îmi adresase o privire înveninată, și redeveni serioasă. Întorcându-se, îi aruncă lui Maritsu doar reproș din ochii săi. Aceasta din urmă, își coborî capul, dar și-l înălță imediat zicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ce ți-aș recomanda eu ție este să lași umilința deoparte și să-ți ascunzi intențiile sub mantaua șireteniei. Hohotește scurt. — Ești de zece ori mai deștept decât toți ceilalți la un loc, așa că-i poți juca pe degete. Ușor îmbujorat la față, dar încă nedumerit, secretarul își hâr șâie zgomotos sandalele de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea. Atitudinea lui sporește buna dispoziție a prin cipelui. Pe senatori trebuie să-i liniștim că ei, și numai ei, sunt însărcinați
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fildeș. Domitia întreabă curioasă: — Pregătesc masa ca Vesta să vină și ea la cină? — Bravo, drăguță! o laudă. Îl ia pe rex drept martor: — Vezi ce elevă deșteaptă vei avea de acum încolo? Regele zâmbește la rândul său. Micuța se îmbujorează de plăcere și rostește fără să se mai fâs tâcească: — Și acasă le oferim de mâncare larilor. — Desigur, răspunde Occia. Numai că noi - în calitate de slu jitoare ale Vestei - facem legătura între viața religioasă a fiecărei familii și comunitatea în ansamblul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Paterculus se învăpăiază în obraji. Derutat de atac, Vinicius caută sprijin pe lângă Vipsania și Agrippina. — Unchiul lui, senatorul Capiton, a stat alături de tatăl vos tru, Marcus Agrippa, când s-a votat moartea lui Cassius. Agrippina tace nepăsătoare, însă Vipsania se îmbujorează de plăcere. Observă că tânărul nu îndrăznește să stea jos și o împinge un pic pe soră-sa ca să-i facă loc lângă ele. Consideră apoi că atât prezentările, cât și împunsăturile s-au terminat, așa că-l îndeamnă pe Titus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nagasaki biserici cu autonomie atât administrativă, cât și juridică, semănând astfel în mintea autorităților japoneze grăuntele îngrijorării și al îndoielii. „Dacă aș fi fost eu episcop, n-aș fi îngăduit o asemenea nesăbuință. Să fi fost eu episcopul Japoniei...” Se îmbujora ca o fetișcană de cum i se înfiripau în gând aceste cuvinte, fiindcă își dădea seama că în sufletul său încă mai sălășluiau, într-o formă schimbată, invidia și mândria lumească. În această dorință a lui de a deveni episcop delegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sârguincios la fiecare templu în parte. Samuraiul înțelegea bine ce era în sufletul lui. Cumpără cai de jucărie pentru copii și un pieptene pentru Riku. În timp ce cumpăra pieptenele, chipul ei îi apăru fulgerător și limpede înaintea ochilor și samuraiul se îmbujoră în fața lui Yozō fără să vrea. Pe măsură ce zilele treceau una câte una, sufletul samuraiului devenea tot mai greu, ca împovărat de o piatră. Gândul că avea să pornească într-o călătorie lungă și să traverseze oceanul către un ținut străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu veniți și dumneavoastră? Senior Velasco, tălmaciul, îi învață limba țării sale pe negustori. — Nishi, dacă noi, solii, ne amestecăm cu negustorii, o dată și o dată tot o să ne atragem disprețul spaniolilor, mormăi amar Tanaka. Dojenit în acest fel, Nishi se îmbujoră. — Dar dacă n-o să fim în stare să înțelegem nici un cuvânt când o să ajungem în țara aceea... — Avem tălmaci, nu? Uitându-se la Nishi cum primea mustrările lui Tanaka, în adâncul sufletului său, samuraiul îl invidia pe acest tânăr care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de piatră să-ți fie inima și tot nu te poți opri să nu-i admiri frumusețea. Muntele proaspăt surpat își înalță către nord vârfu-i ascuțit. Pieptul lui e numai o rană. Bătut de soare, în apus, marmura albă se îmbujorează, iar cei câțiva molizi, ce au crescut pe năruituri, se profilează ca dungi întunecate. Muntele pare un monument măreț, răsărit din desișul pădurii de brad ce-l înconjoară. Păreții de piatră de var, năruiți, proaspăt ciopliți, dispar. Coastele văii se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
a profitat de asta transformând emisiunea aceasta În direct În propagandă pentru Încurajarea turismului. Și apropo, nu au existat martori care să-i fi văzut pe prietenii dumneavoastră În Bagan, Mandalay sau Rangoon. Știați asta, nu-i așa? Harry se Îmbujoră, confruntat cu adevărul evident care abia recent i se arătase și lui ca atare. Desigur, susținu el ideea, drept cine mă luați? M-am prefăcut tot timpul. Saskia ridică dintr-o sprânceană aruncându-i aceeași privire Întrebătoare pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
suntem la școală! Poftiți! Asta știam și noi și tocmai de aia încercarea de măgulire nu ne-a prea impresionat, așa că nimeni nu a îndrăznit să tulbure liniștea, cu atât mai mult cu cât fața tovarășului prim începuse să se îmbujoreze din ce în ce mai mult, dovadă că liniștea îl făcea să se simtă bine. Dar cum în virtutea unor legități pe care nimeni dintre noi nu le poate controla, starea de bine neputând dura la infinit, după o scurtă privire inspirativă pe geam, parcă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
admirație, cum poate el să reziste eroic aerului tare și veninos ale înjurăturilor, ba încă să dea și replica. Este înduioșător în asemenea momente să-i observi fața, care de obicei este de culoarea care-i place popii, cum se îmbujorează ca la fata mare, privită prea intens la șezătoare, fiindcă în asemenea momente individul este excitat parosistic de sentimentul plenar al libertății curat democratice de extracție original-băsesciană. Și explică el ca să înțeleagă tot neștiutorul de român, că orice rău, de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
bărbatul ei o reținu, oferindu-i explicația necesară. „Sunt nevoit să te mai rețin numai câteva secunde, draga mea. Urmează să Încheiem o afacere...! Privind la Doctor cu subânțeles. I se adresă. „Cât socotești valoarea, aceastei bijuterii, Doctore...!?” Gironda se Îmbujoră vizibil dar, nu reproșă nimic bărbatului ei. În schimb Doctorul...? Acesta intuia ce avea să urmeze, de aceea, răspunse făcând pe filozoful, Încercând să-l nevrozeze la maximum. „Este bine cunoscut un foarte mare adevăr.Omul nu poate fi comparat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
răspund printr’o Întrebare. Tu, dacă ai fi În locul meu, cum ai proceda...? Chestiunea este suficient de delicată...! De când am rămas singură, am suportat atâtea propuneri Încât, ce se alegea de mine daca dădeam curs la toate ofertele...?” Atena se Îmbujoră, articulînd. „Nu am idee ce se poate Întâmpla, Însă - trebue să ști-i, sunt virgină - și totuși nu mie teamă. Tu ești un om deosebit și am pretenție la tine...!!” „Atunci...?” „Promiți, nu mă vei părăsi curând...!?” Mai Încape discuție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
al țării sunteți, domnule inginer? Presupun totuși, sunteți tare Înfometat, cu mâncarea asta de proastă calitate și pe deasupra Înghețată...! Iar cu Îmbrăcămintea asta mizerabilă, vă puteți Înbolnăvi iar la infirmeria Închisorii În mod sigur, medicamentele sunt inexistente...!!” Tony Pavone se Îmbujoră, Întrezărind o speranță. Oftă prelung. „Sunt născut și trăiesc În acest minunat oraș, domnule maistru. Bucureștiul e leagănul copilăriei mele...! „Ave-ți familie...?” „Da și nu...! Am rămas fără părinți din fragedă tinerețe iar mai tărziu familia mea a fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sângele colectat dela diferiți donatori care fiind păstrat În frigidere cine știe cât timp, În mod sigur nu poate avea efectul curativ ca atunci când bolnavul Îl primește direct dela donator...!! Am dreptate...?” Directorul o privi contrariat. „Ce vrei să spui...?” Atena se Îmbujoră la față simțind reușita tentativei de salvare a lui Tony Pavone. „Socotesc, simplu, foarte simplu! Pompați afară apsolut tot sângele afectat, spălați sistemul vascular cu ser fiziologic ori apă distilată, iar eu mă ofer să donez din sângele meu cantitatea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acea cărăruie pe care o văzuse mai devreme, dar, în întuneric, i-a fost imposibil. A luat-o de-a dreptul, peste pajiște, dar mișcările îi erau șovăitoare. A tot căzut, alunecând pe spate. Când cerul a prins să se îmbujoreze, Jina era la mai puțin de cincizeci de metri de râu. O cioară a zburat pe deasupra, iar de undeva, din depărtare, s-a auzit zgomotul unui avion. Pereții canionului bordau pajiștea - acum erau mai puțin verticali, dar la fel de înfricoșători. Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înțelegere pe care le păstrez bine mersi, au devenit structuri internalizate. Cătălin m-a învățat sociologie americană, tot ca structură de analiză, și mi-a dat apă la moară la tot ce inițiam drept cercetare empirică. Îl țin minte urcând îmbujorat de bucurie scările căminului din Grozăvești cu lucrări americane in print. Mi le aducea de îndată ce le primea. Ce, e puțin lucru să ai bibliografie ceea ce încă nu era publicat în SUA? Inserție. După ce am fost aruncați din facultatea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
grozavă. Absolut grozavă. Mami e foarte fericită. Capitolul 43tc Capitolul 43" —Hei, Nicholas, am strigat din capătul holului. Mulțumesc pentru sfatul tău năstrușnic budist cu gâsca. M-a ajutat să obțin campania. M-am apropiat îndeajuns cât să-l văd îmbujorându-se de mândrie. — Chiar n-ai făcut nimic? — Nu chiar. Dar am făcut o mare chestie din a face aproape nimic. Oh, oau! Asta e super tare. Povestește-mi. —OK. Dar atenția mi-a fost distrasă de tricoul lui. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în toate lunile în care ne-am văzut. —Nu vorbeam? Nu. — Dar eu ador să vorbesc. Fata s-a întors. —V-am găsit un separeu. —Serios? Mulțumim, a zis Mitch, cu o voce sinceră. Mulțumim foarte mult. Ea s-a îmbujorat. —Cu plăcere. Așadar adevăratul Mitch era un seducător. Cine-ar fi zis? Procesul meu de reevaluare a continuat rapid. După ce am comandat am zis: —Trebuie să te întreb ceva. — Dă-i drumul. Când ai vorbit cu Neris Hemming ai crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Jyotsna fusese convocată în biroul lui D.P.S., Sampath avusese ocazia să examineze conținutul poșetei sale: rujul și pieptenele, batista brodată, chitanțele și acele de siguranță, caramelele și tabletele de medicamente homeopate... Domnișoara Jyotsna duse mâna tremurândă la gură. Sângele îi îmbujoră fața. Păstrase strict secretă datoria ei de la magazinul de sariuri. Ce mai știa Sampath despre ea? Auzise că îi uimise pe adepții templului lui Krishna cu clarviziunea sa; acum își folosise puterile ca să o examineze pe ea. Îl înghionti cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
observară cât de atenți îl ascultau oamenii pe Sampath. — Ai auzit? o întrebă domnul Chawla pe Pinky. — Un șoarece mort și împuțit? spuse Pinky incredulă. — Dacă nu plivești buruienile, spuse Sampath, roșia ta nu va da roade. Ammaji și Kulfi, îmbujorate de mândrie, făceau deja parte din mulțime. Ascultau fiecare cuvânt rostit, aplecându-se înainte ca să audă un bărbat cu fața rotundă întreabând: — Sunt depășit de lucrurile spirituale. Cum pot să mă concentrez la responsabilitățile mele? Dacă vorbești cu o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]