470 matches
-
dorise să audă că nu voi veni mâine, prefera să facă presiuni asupra Galiei, fără ca eu să știu, să o facă să semneze, fără intervenția mea, formularele de renunțare la drepturile materne asupra copilului. Spre norocul meu, el dormea, eram îmbujorată, de parcă m-aș fi întors de la un amant, de-a lungul anilor, se pare, dobândisem o resemnare furioasă față de sentimentele lui, că tot ceea ce făceam eu și n-avea legătură directă cu el era o trădare, de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fugit până la serviciu sau să îi spun că am dormit pe mine jos la bufet, fapt care l-ar enerva mai puțin, dar când ajung în cortul lui, văd că doarme, iar Tanahul tocit îi acoperă fața, este mult mai îmbujorat decât mine, arăta ca și când i-ar fi tăiat capul, iar în locul său ar fi fost pusă o carte, oftez adânc și dau să ies din salon, de data aceasta ca să mă duc, într-adevăr, la bufet, dar o voce slăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
te vadă, a cerut ca doar eu să merg. Bun, își privește ea satisfăcută ceasul din aur strălucitor, sunt deja în întârziere, așteaptă-mă aici, mai am să îți spun câteva lucruri, apoi iese pe poartă, lăsându-mă cu fața îmbujorată, privesc în urma ei cu ostilitate, pentru asta se gătise în felul acesta? Pășește ca o gâscă pe tocurile înalte, cu grăsimile sugrumate în rochia de seară, cu decolteul zâmbitor, pentru a o vedea pe Yael făcând greșeala vieții ei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fac să râdeți și iată că l-am atins! —Nemaipomenit! exclamă Ben, trecându-și mâna prin păr. În timpul jocului nostru de înveselit oamenii și-a scos haina și și-a suflecat mânecile cămășii, așa că arată mult mai normal. Suntem toți îmbujorați și continuăm să chicotim, în afară de Jim, care pare destul de bulversat. Cred că nici măcar n-a zâmbit. Am crezut că râde doar din cauza balansului pe care l-a suportat cât a stat pe burta mea. —Daisy, ai avut o idee genială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Abia aștept să afle Patrick despre prietenul meu minune. Trag cu privirea la oglinda din spatele mesei. Arăt destul de bine, mi-am pus un trandafir în păr și m-am străduit să mă machiez la marea artă. Am pielea fină, obrajii îmbujorați, ochii mari, negri, sau cel puțin așa ar trebui să pară - am folosit câte o jumătate de creion dermatograf pentru fiecare. Am descoperit de curând un ruj de culoare roz închis care durează incredibil de mult. E nevoie doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ca și când glasul lui i-ar fi alinat suferința. Răspunse cu un început de zîmbet: ― Nu mă doare, numai... Aoleu, aoleu! Se zvârcolea ca o râmă zdrobită. Peste câteva clipe dădu buzna pe ușă înlăuntru o fetiță de vreo cinci ani, îmbujorată și bosumflată. Începu din prag să pârască. ― Tată, Păvăluc mi-a zis că... și eu am zis că... și el a zis... ― Du-te și te joacă pe-afară cu copiii, Lenuțo, du-te, că maică-ta e bolnavă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată de câteva săli înguste cu vitrine și diorame reprezentând maimuțe, de la prichindeii macaci și cercopiteci, umblând cu cozile îmbîrligate după portocale, fețe omenești pe corpuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce s-a petrecut la Buchenwald, chiar dacă nu știm, și nu vom ști niciodată, eroismul sau sfințenia anumitor victime. Dar cum o să arătați mijloacele prin care a fost cucerită libertatea interioară? Toți începură să aplaude, entuziasmați. Fericit, emoționat, cu obrajii îmbujorați, Ieronim se întoarse către ei: - Să-i spunem? exclamă. Nu, nu putem să-i spunem!... - Nu avem dreptul, vorbi, cu o senină gravitate, tânărul înalt și slab. Numele meu este Petru Petrovan, adăugă adre-sîndu-se Marinei. Sunt poet. Dar din deznădejde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înnegrească pentru ca să nu o mai recunosc, cu aceeași sfâșietoare strângere de inimă ? înfig cu aplicație coupe-papier-ul în anvelopă și surâd tot mai înghețat - ce milă străină trezește unui om matur ima ginea lui din tinerețe ! Un băiețandru cu obrajii încă îmbujorați copilărește deasupra fumului de tuleie, cu trupul costeliv, dar cu vocea foarte groasă, care își compune cu atâta stângăcie un aer plictisit când trece prin fața portăresei... în schimb, abia intrat în cameră, se repede la oglinda înnegrită a garderobului, nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neclar, de radiografie. Dacă cineva se uită la noi, are senzația că vede dublu, că trebuie să-și șteargă ochelarii. Csabi e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu poate să spună cu siguranță dacă Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sînteți obișnuiți și pentru care Îi mulțumiți În fiecare zi Luminatului. Sticlele n-au avut pace și, de sub bocetele femeilor adunate În prispa casei, a Început să se audă un zumzet de voci, ieșind din niște chipuri un pic cam Îmbujorate. Un pic cam prea. Te-ai nimerit la masă Între Mona, care a ținut să-ți arate că sarafanul ei școlar scurtat și strîmtat, atunci cînd se așază, se ridică și aproape că dispare, și un bătrîn al satului, probabil
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
una din aleile principale spre locul unde se consumă evenimentul. Trag după ei sacoșe Încărcate cu diverse feluri de mîncare - obținute prin sacrificii grele. Cei mai mulți au venit cu Întreaga familie. O văd pe maică-mea prinsă undeva Între cîteva cucoane Îmbujorate, zîmbind emoționată, și Încep să simt enervarea. Sentimentalismul ei mă irită (de ce dracu’ să ne pierdem așa cu firea dintr-un lucru atît de scîrbos ?!), dar Îmi dau seama că se diluează În masa de batiste fluturate și de lacrimi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din fibra acestei realități, care are aspectul unui experiment psihologic condus de un doctor dement. După ore bune de tortură muzicală ajung să-mi imaginez că acești rapsozi populari sînt un fel de roboți pe ale căror chipuri de plastic Îmbujorate veselia tîmpă are ceva Înfricoșător, clămpănind din gurile lor infernale, ținîndu-se de brăcinari sau stînd cu mîinile proptite În șolduri, rotindu-se minimal din mecanismul genunchilor - armata de roboți pe care o cunoaștem foarte bine, gata oricînd să umple cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sprijinite de perete, sub o streașină, fumînd și dezbătînd niște lucruri extraordinar de interesante. Ne lumi nează pe rînd cu o lanternă terminată, lumina ei e atît de bleagă, Încît pare curbă, pare că atîrnă, și vede trei chipuri zîmbind Îmbujorate. Se uită la noi mijind ochii: — Bă, văd că vă place În armată. Mai aveați un pic și trezeați dormitoarele. Marș În pula mea În formație. Și apoi e iar zi, deși clima tot nu ține cu noi, așa că nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
muzică. Nine Inch Nails sînt promisiunea unui viitor care ar trebui să fie ceva ce nu s-a mai văzut, adrenalina noastră dă În clocot, sub supravegherea lui Stancu; fiind și el om, stă să-și desăvîrșească cultura electro-muzicală, căscînd, Îmbujorat, ochii și urechile la discuțiile noastre mai mult decît animate. Your head like a hole/ Black as your soul/ I’d rather die/ Than give you control, zbiară Cristian, care a reușit să prindă versurile - și se pare că nimeni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zadarnic să desprindă mâna lui Tom. Înghit apă. Lasă-mă, mă împingi la fund. Tom îi eliberă breteaua, dar îi bară calea, bătând apa cu picioarele și atingându-i brațul cu vârfurile degetelor. Privită de aproape, fața Dianei arăta copilărească, îmbujorată, cu fardul cam întins. Ce face George? o întrebă Tom. Nu l-am mai văzut. Pot să vin la tine să stăm de vorbă, doar să stăm de vorbă, înțelegi? Țin mult! George n-ar avea nimic împotrivă, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca să te păstrez așa cum ești acum. Își împinse cu violență fotoliul în spate, dar nu se ridică. Hattie stătea nemișcată, sprijinindu-și ambele palme pe masă, așa cum stătuse și mai înainte când el îi dezvăluise secretul. Fața îi era puternic îmbujorată, ochii îi scânteiau, dar John Robert nu-și putea da seama dacă de emoție sau de lacrimi. Un moment, rămaseră amândoi tăcuți. După un timp, Hattie se relaxă, își frecă ochii și își arcui spinarea, părând doborâtă. Rosti pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ședea cuminte la locul ei și nu-și ridica ochii din farfurie. Dragoș căută în ea simțirea femeilor, de care vorbise adineauri unchiul Artemie. Unde s-o caute? Roșeața ei îi dogorea și lui în obraji. Și totuși obrazul ei îmbujorat trebuie să fi fost mai fierbinte. Cotul ei gol nu arăta asta. Dar încrețitura din talie a sarafanului? Și cealaltă încrețitură, de mai jos, din dreptul șoldului? Și încă și mai jos, poala sarafanului bleumarin întins peste coapse? Dragoș privi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în regulă. În momentul în care a sosit tortul, înainte de a sufla în lumânărele, Dumitrel îi spuse mamei:Mamă, chiar dacă azi e ziua mea și eu primesc daruri, aș vrea ca eu să îți ofer ceva... și băiețașul pistruiat și îmbujorat îi oferi mamei o cutiuță roșie legată cu fundiță albă... Mama lăsă tortulețul pe masă, luă cadoul și rămase câteva clipe cu el în mână. Dumitrel o rugă să-l deschidă. Cu emoție, mama desfăcu fundița albă, apoi deschise cutia
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
cu ochii ascunși În spatele lentilelor uriașe ale ochelarilor de soare, pe nesfîrșite terenuri de golf și peste tot, pînă la capătul pămîntului, dacă ar fi fost nevoie. Îi venise sîngele la cap și Julius o ajută să se ridice, era Îmbujorată și să se Întindă cu fața În sus alături de el. Susan Își așeză amîndouă mîinile sub cap, se Întinse Îndoindu-se din mijloc, căscă pentru ultima dată În dimineața aceea și se juca de-a lenevitul În pat alături de Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se lăsau șo setele cu model de purceluși. „Haide“, îi spusese, „of, ce greu te lași!“ Ținut al umbrelor și al nebuniei! Luminatoarele din acoperiș puneau dâre lungi de lumină peste palie rul singuratic. Liniștea țiuia în urechi. Ingrid râdea îmbujorată. „Acum o să ne jucăm de-a doctorul, dar nu trebuie să spui nimănui“, îi zise băiatului, care privea imensele uși ale celor care locuiau acolo și contorul de gaze cu cadranul lui de neînțeles. Și fetița-și dăduse jos chiloțeii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
El se întoarse pe umărul suferind și o privi, alarmat. —Zău? Pe atunci făceam sex prea des? Hohotele de râs țâșniră din ea ca niște mașini peste niște praguri de limitare a vitezei. Își înfundă fața în pernă, încântată și îmbujorată. S-ar putea să fie prima oară în istoria umanității când cineva pune întrebarea asta pe un ton anxios. Îl văzu pe fața ei, gândul care o străbătuse înainte ca el să-l pronunțe cu voce tare. — Caracterul implacabil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sprâncenele ridicate cu un nanometru mai sus decât era cazul. Asta de acum, care stătea la opt rânduri de el, chiar în retina lui, îmbrăcată cu un pulover pe gât, mulat, de culoarea piersicii, îi zâmbea, cu fața ei rotundă îmbujorată, așteptând cu înfrigurare orice cuvânt de-al lui. Sora, Karin, spusese ceva prima oară când luaseră prânzul împreună. O acuză. Nu-mi vine să cred. Și dumneavoastră faceți la fel. Credeam că o persoană realizată ca dumneavoastră... Avusese senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
strigă iarăși, cît Îl țin puterile. Aici, un bărbat care a vorbit pe șoptite cu o femeie, cutremurat de hohote de rîs Înăbușite, se Întoarce zîmbitor să-i spună ceva prietenului care pleacă, dar este oprit de femeia cu obraji Îmbujorați, care-l prinde de braț sufocată de un rîs isteric. Nu! Nu! Dar bărbatul continuă să zîmbească și-și face palmele pîlnie În jurul gurii și strigă: — Spune-i unchiului Walter că trebuie să-și pună... — Ce spui? N-aud! mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spune, Jim, nu cumva ai auzit de vreun tip care are o pricină chioară și caută un catîr sănătos? Jim știe că s-a „asigurat“ de asemenea glume, dar ia și el parte la veselia tuturor cu voioșie, deși chipul Îmbujorat Îi arde mai tare și așteaptă ca discuția să se reia cu mai multă Îndîrjire și hotărîre. — Bine, bine, să zicem că-i așa, rostește el, atunci cînd se poate face auzit din nou. Ce mai la deal - la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]