346 matches
-
sluțite și plumburii, dar bine legați, echipați cu voci înspăimântătoare și cu unele mijloace foarte primejdioase. "De unde, oare, răsar și încă, așa de căliți, dintr-odată?", se întrebau, în tăcere, fruntașii goldăneștenilor, privind, cu îndoială, la acești necunoscuți, înzorzonați în îmbulzeală de steaguri roșii și gătiți în luxul unor salopete stranii, având gustul coșmarului continuu, neîntrecuți în a preschimba albul în negru și invers, boscari în stare să uimească gloata prin felurile lor de a îmbina aerul matern cu bestialele duioșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să se consolideze. Încolo, nimic! Nicanor, se îndreptă de șale și își șterse, încurcat, cuțitul de pantalonii săi noi, gest de prisos, fiindcă pe lama de oțel, sclipind albastru, între tulburi simțăminte, nu se zărea nici umbră de rouă trandafirie. Îmbulzeala începu să se distanțeze concentric de cele două calote inutile de pe năsălia de răchită, risipindu-se în fanteziste comentarii. Criticile autorităților de partid și de stat, care oricum erau posterioare cazului, au fost fragmentare, scurte și benigne, fiindcă decurgeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Dar, după câtva timp, când aceiași paznici au fost convinși și ei de gravitatea situației, ei au refuzat să-și ia astfel de răspunderi ale căror urmări nu le puteau prevedea. Comunicațiile telefonice interurbane, permise la început, au provocat asemenea îmbulzeală la cabinele publice și pe fire, încât au fost complet suspendate timp de câteva zile, apoi sever limitate la ceea ce se numea cazuri urgente, ca moartea, nașterea și căsătoria. Telegramele au rămas atunci singura noastră soluție. Ființe pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
când în când, vânzătoarele deveneau superputeri. Se băga rația de ulei, de zahăr sau de carne. Ne căutau în catastife lungi, ne studiau buletinele, certificatele de naștere ale copiilor, copii în carne și oase, și, dacă nu se săturau de îmbulzeală, ne dădeau „drepturile”. Cum să fi mers în West cu nonșalanță? Mirarea tâmpă m-a părăsit foarte greu. Acea primă vizită în America a avut și ceva suprarealist în ea. Între 1986 și 1989 am avut două vise obsedante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-ul nostru e o expresivă metaforă de tipul: România, starea de fapt. Chiar la intrare este o vitrină superbă, plină de oglinzi în care se reflectă cățelușii vii: cockeri, caniche, alsacieni, pechinezi. Câini de rasă. În fața vitrinei e o mare îmbulzeală: copii doritori de puppets, părinți care nu au o sută de dolari să așeze sub pomul de Crăciun o jucărie vie, cumpărată pe bani mulți, cât un salariu mediu. La picioarele lor, atingându-le călcâiul, puppets vagabonzi, homeless și hopeless
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se supune. După ce a poftit pe toată lumea să iasă, Abu Taher le face semn străjilor să se apropie. Acestea Își prezintă pe nerăsuflate raportul, răspund la câteva Întrebări, se străduiesc să arate de ce au lăsat să se creeze o asemenea Îmbulzeală pe străzi. După aceea, este rândul omului cu cicatrice să se justifice. El se apleacă spre cadiu, care pare să-l cunoască de multă vreme, și se lansează Într-un monolog Însuflețit. Abu Taher Îl ascultă cu atenție, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
succes fulgerător, Înțepăturile desenatorilor săi luându-i drept ținte preferate pe curtenii veroși, pe agenții țarului și, mai presus de orice, pe falșii cucernici. Șirin jubila: „Vinerea trecută, scria ea mai departe, câțiva tineri mullahi au Încercat să creeze o Îmbulzeală În bazar, prezentând Constituția drept o născocire eretică și vrând să ațâțe mulțimea să mărșăluiască asupra Baharistan-ului, sediul Parlamentului. Fără succes. Zadarnic au țipat cât Îi ținea gura, cetățenii au rămas indiferenți. Din când În când, se oprea câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dori să pot rămâne aici toată ziua. Dar nu îndrăznesc să zăbovesc prea mult, pentru eventualitatea în care Elinor vine să mă caute. Așa că, după ultimul fâs de Eternity, trag de mine să mă ridic și să mă întorc în îmbulzeala unde chelnerii pășesc în vârful picioarelor, murmurând „Masa este servită“. În timp ce toată lumea se îndreaptă spre grandioasele uși duble, mă uit în jur după Elinor, dar nu o văd. Pe un scaun de lângă mine se află o femeie în vârstă, îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la Buzău. Îl duceau la București, să-l îngroape la Filaet, la Parcul Carol, de-i zice acum Libertății. Am ieșit cu școala și am cântat. Era fanfară, armata, popor peste popor. Te sfârșea la inimă patriotismul când vedeai ce îmbulzeală era acolo. Noi stăteam aliniați, pe trei rânduri, chiar în capul peronului, cum vine garnitura dinspre Râmnicu Sărat. În capul ălalat era normalistele. A fost și Prea Sfințitul, de-a făcut Tedeum. - Păi vezi? Deci a trecut eroul prin gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să puneți unul mai tânăr, mai cu plămâni. Nu vedeți, acuma, la evenimente, trebuie să țipi, să ai plămâni de măgar, să urli la haut-parleur, că altfel nu te crede nimeni. Te mai și huiduie, aruncă cu bolovani, cu petarde. Îmbulzeală și agitație mare la revoluția asta, ce mai! Zău, nu e pentru mine. Stau prost și cu inima. Eu credeam că faceți Revoluția asta de la Județeană așa, ca o plenară populară, mai lărgită, cu invitați de la sindicate, de la pensionari, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din umeri. Aruncă formularul și se îndreptă spre cel de la calorifer. Acela reușise să vâre femeia în sac. Acum îl cosea la gură cu un ac mare de cojocărie, cu fir roșu, strălucitor. Bărbat de trecere A zărit-o în îmbulzeala de sus, de la laborator. Își ținea borcănelul cu „coprocultură“ învelit într-un șervețel roz. Când dădu șervețelul deoparte, își puse mănușile de ațică. Îl intrigă ce zări în borcănel: câteva bobițe intens negre, ca măslinele de 105, fără sâmburi. Dietetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am avut așa, amândoi, ca o ezitare și ne-am spus să mai așteptăm, să vedem ce și cum. Și ați văzut ce-a ieșit acuma.“ Celălalt clătină abătut capul. „Am văzut. La Albița, mai să se rupă podul, așa îmbulzeală a fost. Totuși, eu unul m-am dus pe la Oancea. Am ajuns la Cahul. Am luat un televizor atunci și trei râșnițe de cafea. De-alea cu păsărele pe capac, marca Minsk. Mai am una și-acuma. În fine, destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zisei eu înainte de a apuca el să deschidă gura. Depozitul e în partea cealaltă a dealului, tot înainte pe unde ați venit. Nu, nu cred că am greșit adresa. Cel mai înalt deal din Ieșiron, o școală mare într-o îmbulzeală de blocuri și o grădină imensă în spatele ei. Am nimerit perfect, zise el ca pentru sine, uitându-se după blocuri și după grădina ce nu se vedea. Îl caut pe Corvium! Am un pachet pentru el. Din partea cui? întrebai curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care sărbătoarea sf. apostol Iacob este în zi de duminică, în acei ani numărul pelerinilor nu crește. Explicația ei este că în acei ani mulți nu pornesc în pelerinaj, temându-se că vor fi prea multe persoane, că va fi îmbulzeală, dezordine, că nu vor găsi locuri pentru cazare, ceea ce însă nu se verifică, ci, dimpotrivă, spaniolii pregătindu-se mai bine pentru a primi un număr crescând de pelerini. A doua zi, la micul dejun pe care ea l-a pregatit
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
monitorizare, Mihailovici ținea degetul deasupra butonului de control. Când viteza bilei scăzuse suficient, apăsă lung și așteptă să vadă ce se întâmplă. Boris înjura ca la ușa cortului în timp ce șeful său rămăsese consternat privind fără să-i vină creadă la îmbulzeala din jurul mesei numărul trei. Aplauzele oamenilor nu mai conteneau fiecare bătându-l pe umăr pe bărbatul care spărsese casa din nou. Ce, mama dracului? repeta într-una Vlad Mihailovici, care nu mai reușea să-și vină în fire. Articulațiile degetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ferma de curci, cochețică și parfumată cu spray-uri de la shop, el târând vioara după el și o geantă cu partituri. Urca din același loc, zilnic, presupunea că stă la blocurile verzi, tot în cartier și, de multe ori, în îmbulzeala de dimineață, îl zărea luptându-se cu vioara să ajungă în autobuz. Într-o zi, el n-a mai putut să urce, iar ea, fără să se controleze, i-a aruncat gestul acela al lui Agnes, fluturând degetele lin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
seama, n-o duce strălucit. Totuși, nu se plânge. Ceea ce, la drept vorbind, mă miră. Nu e în "stilul" nostru, ca să zic așa. "Stilul" nostru e să ne văicărim ori să ne lăudăm. Pe calea de mijloc, nu e deloc îmbulzeală. Nici în alte privințe, Dan nu e un român "tipic". Are o detașare pe care n-am mai întîlnit-o la alți exilați. Românii pe care i-am cunoscut, până acum, în America mi s-au părut marcați, cumva, de situația
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cascadei de la "Miraj" ne urmărește multă vreme. Reclama nu-și poate permite aici să fie subtilă, rafinată. Trebuie să fie vehementă, șocantă, ieșită din comun, să nu poți s-o ignori. Ne strecurăm spre sala unde trebuie să intrăm prin îmbulzeala de la un alt spectacol. Merită să spun câteva vorbe despre această "superproducție" de pe "insula piraților". Cazinoul, The Treasure Island, e așezat pe o imitație de stâncă înconjurată de mare. În apropiere, se află două corăbii. Una a "piraților". Alta a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ieșirea palanchinului unui aristocrat. Nu peste mult, câțiva samurai aduseră doi-trei cai murgi și rotați, în urma unei mici procesiuni de palanchinuri și lectici. Când îl recunoscură pe Nagato, samuraii se înclinară din mers, ținând cu o mână hățurile cailor. De îndată ce îmbulzeala se risipi, Nagato intră pe poartă. Iar când cei doi negustori se asigurară că ajunsese înăuntru, își îndreptară pașii în aceeași direcție. Evident, paznicii de la poarta din față erau deosebit de severi. Oamenii care intrau și ieșeau nu erau obișnuiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe Geta, întâmplător, într-o cofetărie de pe bulevardul Magheru, peste drum de Universitate chiar lângă Circul de Stat, unde se servea la tejghea. Cofetăria, deși modestă, avea dever mare așa că se putea întâmpla oricând să nu recunoști înăuntru, în veșnica îmbulzeală de acolo, pe cineva cunoscut. Și totuși pe Geta a recunoscut-o imediat, cu o tresărire de surpriză, tocmai în clipa când ea, după ce își căpătase peste tejghea farfurioara cu prăjitură, se întorcea să-și caute din privire un loc
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ai întors brusc spre mine și m-ai certat. Erai iritată. Nu, n-am fost iritată... Nu cred c-am fost. Mi-aduc aminte de tine chiar din ziua când s-au afișat rezultatele la admitere. După ce ai ieșit din îmbulzeala din jurul avizierului ai stat de vorbă c-un băiat ceva mai în vârstă. Ați avut o discuție lungă și foarte serioasă. El e cel care trebuia să nu mă vadă în poză cu mâna pe umărul tău? Elena își schimba
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am mai dus după el, fiindcă eram destul de speriat, mi-am adus aminte ce-mi povestise Jancsi, că odată, pe un stadion, un om fusese strivit de mulțime. Cu chiu, cu vai m-am ridicat, încercând să mă strecor din îmbulzeală și s-o iau spre mijlocul străzii, în direcția în care se rostogolise șurubul, am mai fost lovit o dată în coapse, cu genunchii, dar atât de puternic de era să cad din nou, apoi am reușit să scap cumva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-și ia calul. Dar Bayard, care între timp scăpase din pripon, o luase și el la fugă,Rinaldo încercând să-l prindă a ajuns într-o pădure deasă, depărtându-se asatfel de Rogero. Rogero, căutându-și și el calul în îmbulzeală, a ajunas într-un loc unde doi tineri erau încleștați într-oluptă pe viață și pe moarte. Deși nu-i cunoștea, el a observat totuși că unul dintre ei era păgân, iar celălalt creștin; împins de spiritul cavalerismului s-a apropiat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să Își dedice Întreaga lumină a minții faptei rele a unui singur individ, neglijând călăuzirea unui Întreg popor? Treptele ce duceau la camerele de oaspeți de la San Marco dădeau către o străduță laterală față de piața din fața bisericii. De jur Împrejur, Îmbulzeala celor lipsiți de orice ocupație părea să sporească, Într-o gălăgie confuză care Îl asurzea. Ar fi vrut să se Întoarcă de Îndată la Palatul Prioriei ca să afle vești despre executarea exilului, dar reușea să Înainteze foarte Încet, Împiedicat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vedea cum pelerinii și penitenții se îngrămădeau, de-a valma, în jurul raclei, înaintând, în zgomot de pocnitori și cu urlete de bucurie, de-a lungul străzii înguste. În câteva clipe o umplură cu totul, revărsându-se către primărie într-o îmbulzeală de nedescris. Vârstele, rasele, costumele, se pierdeau într-un puhoi pestriț semănat cu ochi și cu guri ce strigau, din care se iveau, ca niște lăncii, puzderie de lumânări, a căror flacără abia de se ghicea în lumina arzătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]