1,047 matches
-
Noi vrem mai bine/ Că-i normal. / Pentru noi toți. Pentru cei mici/ Dacă tăcem/ Noi suntem lași!/ Ne mulțumim cu cât ieșim/ După o pâine-n alte țări?/ Ca să muncim pe la străini./ Câmpiile s-au pustiit/ Și mărăcinii le-mpânzesc./ Pădurile s-au devastat/ Iar casele se pustiesc./ De ce-au murit acești soldați?/ Cum să nu plângi/ Când vezi că-i scris„Necunoscut”-soldat român/ Suflet curat de Dumnezeu trăiești știut/ Să-ți răsplătească jertfa ta/ Cu viața sfântă
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
Turnul Alb la Turnul Negru, fortificațiile cetății vor fi ocupate cu fotografie, ilustrație, design și, în premieră, pictură. În curtea colegiului Aprily Lajos va fi organizat un cinematograf mai mare ca cel de anul trecut, iar instalații de lumină vor împânzi pădurea. În plus, vor fi și două scene, unde ziua se desfășoară concerte cu muzica live, iar noaptea, petreceri cu muzică electronică. Printre surprizele acestui an se numără Microfeel - un VDJ din Spania (VDJ este un termen pentru DJii care
AMURAL(ii) – festivalul dedicat văzului și artelor viitorului [Corola-blog/BlogPost/92949_a_94241]
-
au luptat alături de zeci și zeci de mii de români pentru dreptul lor de a se exprima în limba română. Comunitățile românești de pe toate meridianele își sărbătoresc graiul lor de suflet, limba maternă. Globalismul și multiculturalismul, Babelul lingvistic ce a împânzit planeta, după înălțarea orgoliosului Turn al lui Babel, semețindu-se să ajungă la Dumnezeu, nu vor putea șterge granițele lăuntrice ale Cuvântului și cuvintelor ce definesc limba pe care ne-au transmis-o părinții și strămoșii. Bogăția culturii este dată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93085_a_94377]
-
și fără inima. Pensionari care se împrumuta la limita posibilului, ca să fie “în rândul lumii” de Crăciun, de Paste. Oameni în vârstă care se umilesc, se împing, se calcă în picioare, în situații de ambulanță, pe la nenumăratele moaște care au împânzit țară și pe la diverse întruniri politice unde sunt atrași cu un blid de mâncare, din cauza sărăciei în care sunt împinși tot mai adânc pe an ce trece. . Știrile astea nude dor. Părinții noștri uită de omenie la vârsta lor, uită
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93098_a_94390]
-
născut din cele mai tenebroase miasme ale iadului. Pentru ei era într-adevăr „cel mai iubitor părinte”. Și mai era pentru unii. Pentru clanul lui de ceaușiști, de copii, frați, cumnați, nepoți, veri și verișoare cu duiumul cu care a împânzit conducerea țării, pe care i-a infiltrat în posturile-cheie ale statului său de fier, în cele ale represiunii sângeroase. Pe care nu s-a dat în lături s-o declanșeze și s-o comande nici chiar în clipa fugii lui
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
crearea de arhive, dar unii dintre artiști încă trăiau... Duchamp a avut puterea asta peste timp de a propune o lucrare inedită pentru acea expoziție: a cerut organizatorilor să prindă între simeze, printre lucrările istorice, sute de metri de sfoară, împânzind spațiul expoziției, si a trimis câțiva copii să se joace cu o minge printre ele. Îți dai seama? La aproape 60 de ani, să facă treaba asta, când tu voiai să-l mumifici! De trei ori s-a reinventat Duchamp
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
ar fi patron de locantă ! Dar și despre oamenii primitori, plini de umor, pe care nu are cine-i pune la treabă. Căci știu să muncească ! După ce au construit România prin toate orașele patriei, în comunism, aproape pe gratis, au împânzit cele patru zări ale Europei. Rezultatele se văd tot mai mult. Vile noi, apusene, răsar prin mai toate satele. Oraș cu o primărie a viitorului, unde Eminescu se simte acasă prin cele trei busturi amplasate pe aici. Un prieten, poet
și cu SERGENTUL, ZECE !…(file de jurnal paranormal) [Corola-blog/BlogPost/93402_a_94694]
-
prin lume, nu este identică în două inimi. Fiecare are inima sa, familia sa, șansa ori nenorocul său... În fiecare din noi e o lume și fiecare aparținem unei lumi lăuntrice. Planeta, de-a lungul și de-a latul e împânzită de conaționalii noștri, unii fericiți, alții triști. Unii au învins, alții au căzut în luptă. Optimist și deopotrivă dezolant, dar nimic mai adevărat! Printre românii învingători pe care azi îi respectă străinătatea, iar mâine, neîndoios, cultura românească o să îi laureze
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
În zori, se vor înșira pe serpentinele ce duc spre cea mai împuțită apă din lume, dar vindecătoare a tot felul de boli, mereu mai multe și mai grele. Pentru asta au venit, din tot Regatul; și ei vor mânca, împânzind birturile, pensiunile, micile restaurante. Cheltuind. Oamenii locului ar fi, oarecum, mulțumiți, dacă Magistratul, în virtutea unei legi căreia îi dă o interpretare specială, nu ar stabili o impunere pe venituri greu de suportat. Nu se mai poate face nimic, fiindcă acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un eveniment sportiv pentru o serie de ziare și reviste ce vor să informeze publicul cu cât mai multă obiectivitate posibilă, iar dumneavoastră le trimiteți un pamflet murdar în care lipsește doar să ne învinuiți de faptul că Africa este împânzită de mine antipersonal. — Eu n-am spus asta. — Dar lăsați să se înțeleagă - sau cel puțin insinuați că am fi în combinație cu cei care fabrică aceste mine. — Și este adevărat. Dacă e s-o luăm așa, toate guvernele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
simțea că i-e frică, și de astă dată nu putea să reacționeze cu violența din acea zi, fiindcă acum îi era frică de deșert, de vânt, de nisip, de o îngrozitoare singurătate și de o moarte a cărei duhoare împânzea munții întunecoși. Frica fără martori, acea frică ce nu are nevoie să se grimeze deoarece își interpretează rolul doar pentru un spectator foarte concret și foarte implicat, este singura care-i conferă celui ce o încearcă măsura exactă a capacităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de perete, oferind timp lichidului să pătrundă în tot corpul ca să nu facă bulbuci prea tare când voi începe să merg. Ușa dinspre grădină era în fața mea și panoul de sticlă prezenta o priveliște atrăgătoare a unui zid de cărămidă împânzit de frunze. înapoi la natură, alături de păsările dimineții. Aș fi ieșit afară să comunic cu răsăritul, să-mi reîmprospătez spiritul pe dinăuntru... Dar visul mi-a fost în curând fost ruinat. în grădină fusese făcut un grătar. Din considerente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
așteptau nerăbdătoare la stop în spatele liniei albe neîntrerupte. M-am îndreptat înspre semafor ca și cum așteptam să trec; apoi, în ultimul moment, am pivotat scurt înspre dreapta și m-am întors repede pe trotuar. Era oră de vârf și străzile erau împânzite de oameni; copii care se plimbau după școală, navetiști care își făceau cumpărăturile după muncă, alții se grăbeau să ajungă acasă. La câțiva pași era o sală de jocuri, cu vitrină. Am intrat și m-am ascuns după una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de la gară, un birjar, deci, nu dintre cei mai buni. Calul era prea sfrijit pentru o trăsură atât de înaltă, care mai avea și roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam eu, aripile lăcuite erau împânzite de crăpături, iar balamalele ușilor năpădite de rugină. Iag purta un costum de un cenușiu-deschis, cu niște cute pe mâneci lăsate, probabil, de geamantan. Pe cap avea tuflită o panama albă cu o panglică tricoloră. Fața lui galbenă avea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
veniră cu cîntări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și de mireasma tămîii, toți cîntau Într-un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cîntau Într-o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a decima colecția privată de păpuși a unui magnat Îmbogățit prin tertipuri tulburi pe vremea revoluției industriale, fiica acestuia, o domnișoară din lumea bună pariziană, foarte citită și fină fiind, se Îndrăgostea de hoț. Pe măsură ce avansa Întortocheata poveste de amor, Împînzită de incidente frămîntate și de episoade În semiîntuneric, eroina deslușea misterul ce Îl determina pe enigmaticul protagonist, care nu-și dezvăluia niciodată numele, să orbească păpușile, descoperea o taină Îngrozitoare despre propriul ei tată și despre colecția lui de figurine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
amintesc de unde am copiat-o sau de unde mi-a venit, Însă adevărul e că niciodată n-am mai avut o asemenea idee. Totuși, Încercările mele de a o transpune În pagină s-au dovedit dezastruoase. O anemie de invenție Îmi Împînzea sintaxa, iar zborurile mele metaforice Îmi aminteau de anunțurile băilor efervescente pentru picioare pe care obișnuiam să le citesc prin stațiile de tramvai. Eu Învinovățeam creionul și rîvneam la stiloul care avea să mă preschimbe Într-un maestru. Tata Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sine. Consecința este că acelora care n‑au nimic li se încredințează acest nimic. Acelora care au deja li se mai dă pe deasupra și, astfel, poate avea loc o monopolizare modernă. Din Occident, capitalul își întinde îndatoritor mâinile și ne împânzește țara cu elemente străine, legându‑se cu mâinile autohtone într‑un lanț trainic ca șenila unui tanc. Domnul Witkowski ia partea capitalului pe care nu‑l are și poate, astfel, privi mândru din trecut înspre viitor. Mândru, fiindcă mai demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu se repede ca vântul, ci alunecă precum lama patinei pe o gheață ca oglinda. Terenul ei e proprietate personală și Sophie n‑are nevoie de vreun motiv anume ca să circule pe el; terenul e acoperit cu un gazon englezesc, împânzit de instalații de irigat și flori de cultură. O nălucă albă răsare de nicăieri, se dovedește a fi însăși Sophie și să sperăm că nu va dispărea prea repede la loc în acest nicăieri, trage nădejde Rainer, care are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sferica, telurica, febrila, neliniștita, umblătoare pe apele cosmosului, cutreierătoare a timpului și spațiului, cu o minusculă pasagera inteligență la bord: ființă umană! Omul îl taie, îl împarte, îl ridică, îl sapă, îl întoarce, îl seamănă, îl rodește, îl culege, îl împânzește cu puzderie de contrucții, îl zguduie cu iminențe surpări, răscoliri, scotociri, îl încununează și îl întretaie cu răni, îi anina cercei de diamant și îi smulge rărunchii vii...! Pământul a fost dat umanității că dar, la început, însă a devenit
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
pe bulevard spre hotel Intercontinental, la prima intersecție dădeai de restaurantul „Grădinița” și cofetăria „Casata”... două localuri foarte la modă pentru studenții care stăteau cu orelele pe acolo, discutând proiecte sau scriindu-și lucrările la mesele de pe terasa. Zona era împânzită și de bișnițarii de valută, precum Asadur, Fluturaș și Neamțu din Romană, sau de străini dornici să „agațe" vreo fripturistă cu studii superioare pentru a scăpa de... singurătate. Vis-a-vis, pe Magheru colț cu strada Tache Ionescu, era o cârciumă „valabilă
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
autoservirea lui! Vara, pe domnul Chira îl găseai șef de unitate la restaurantele „Perla” sau „Neon” din Eforie Nord. Continuând peripluul, imediat după hotelul Lido, dădeai de cafeneaua Katanga, loc nu prea popular pentru „poporul muncitor", mai ales că era împânzit de străini, studenți de culoare, bișnițari, „parașute" și trăgători cu urechea de pe la secu'. Popular și plăcut era însă bărulețul din gang de la „Unic”, numit și „La chinezu" deoarece unul dintre primii barmani de acolo, nea Ionel parcă-l chema, semăna
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
miezul zilei. O fi uitat preoteasa să stingă lumina de atâtea treburi avute în Ajun. Păși prin poarta larg deschisă, cu ochii după Vasilică sau mama lui. - E cineva acasă? Stratul de zăpadă se așternea curat peste mărăcinii uscați care împânzeau curtea. Dădu din cap. Preotul nu era prea gospodar, iar ei nu-i plăcea lucrul acesta. Căsuța ei mică strălucea de curățenie, ca o bijuterie, oricât de bătrână și bolnavă ar fi fost. Țâțâi ușor, nemulțumită, și urcă scările crăpate
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
aceea de arici vegetal... Un miros ciudat, de canal, ciorapi murdari, ceapă stricată... învăluia atmosfera înconjurătoare. Am vrut să fug, dar nu am rezistat tentației de a fi în ton cu ceilalți! Eram curios să știu de ce oare, acești „mâncăcioși” împânzeau locul. Majoritatea bine îmbrăcați, însoțiți de familii numeroase, cu copii... Trebuie să fie ceva miraculos aici, mi-am zis și am rezistat cu stoicism așteptarea la rând. În sfârșit ajung în fața băietului cu paloș... Îl întreb în engleză ce fruct
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
desfac în inverse moralități Simbolizând virtuți intoxicate de delicatesele unor imoralități. Viciile de la o vârstă la alta, variază în intensitate Și se deplasează spre maturitate, dospind în imensitate. Vectorul ființial înaintează-apoi spre bătrânețea grea Iar nostalgiile amintirilor cumulate în ani împânzesc memoria. -IRIS, zugrăvește-mi lumea în culori frumoase.. -Nu pot! Pânzele luminii sunt zdrențuite, roase. -SUFLET, fă-mă să mă simt zi de primăvară... -Nu pot! Noaptea din adâncul meu zâmbetu-l-omoară. -BUZE, murmurați cuvinte dulci, auzul să-l încânte... -Nu
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]