4,962 matches
-
cu care am fost binecuvântată de sărbători. Toată familia mea, toată, s-a întâlnit la noi în casă. De multă vreme n-am mai trăit un sentiment așa frumos. Toți au venit voioși și cu bună voire, a fost o împăcare generală tacită, frumoasă, luminoasă. Ne au ajutat toți: Domnul, Măicuța, Vasile, Andrei și ceilalți Luminoși. A fost un du-te-vino așa de plăcut în casă, era așa multă Lumină și Iubire. A fost extraordinar. A fost CRĂCIUNUL și Anul Nou (Sf.
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
putere. Este acea artă a cărei perfecțiune ne împiedică să murim de adevărul comun, pentru că veritabila artă este "un monolog sau un dialog cu Dumnezeu". Între arte, muzica induce o eflorescență de stări inefabile al căror ecou este misticismul. Este "împăcarea dintre antinomiile interne la interiorul unei sinteze noi, nașterea unei a treia realități". Muzica este devenirea, este marea eliberatoare, principiul ei se află dincolo de orice individuație. "Muzica mă face să cad în sus". În ce privește arta dansului, Nietzsche nu crede decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care alunecau, pentru că, supunându se aceluiași principiu de fizică, cele două scaune, valiza și alte câteva nimicuri se legănau haotic prin cameră. Ca orice cetățean al României pus într-o situație similară, gunoierul Vasile simți cum îl cuprinde furia. Apoi, împăcarea. Mioritică. Șoferul mașinii de gunoi, șoferul George, George Pașcanu, alintat Georgică atunci când plătea consumația, vechi amic încă din anii studenției și bună companie la berărie când, într-un acces beletristic, recita versuri din Nichita, cla xona insistent în capul aleii
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu o împiedică să ascundă totuși, ca măsură extraordinară, obiectele contondente de prin casă într-o ladă bine pitită în debara. Totul culmină cu șiragul de scoici, dragul de el, pe care i-l cadorisi, ca un gest de supremă împăcare cu moartea, barmanului Florin. Șiragul ei de scoici, împletit de Viorel, tipul ăla mișto din Vama Veche, care purta mereu la el un zâmbet șăgalnic și o piele bronzată ca de drac și care, în timp ce râdea că al naibii romantism
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
terminăm; eu, de asemenea. Trebuie însă să ținem cont de amorul-propriu al amândorura. Ceea ce ieri era imposibil, ceea ce astăzi pare dificil, mâine va fi primit cu ușurare". Dar, vai! Ușurarea" pe care o presimțea dl. de Kiderlen a fost trecătoare. Împăcarea nu a echivalat cu pacea, dar, oricât de "precară" a fost ea, a reprezentat totuși, un bun câștigat. În sfârșit, negociatorul trebuie să fie discret (s.tr.). Pentru el, aceasta este o obligație fundamentală impusă atât de precauția față de ministru
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
erau: “Art.199 Seducția (1) Fapta aceluia care, prin promisiuni de căsătorie, determina o persoana de sex feminin mai mica de 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. (2) Împăcarea părților înlătura răspunderea penală. Art. 200 Relațiile sexuale între persoane de același sex (1) Relațiile sexuale între persoane de același sex se pedepsesc cu închisoare de la unu la 5 ani. (2) Fapta prevăzută în alin. 1, săvîrșită asupra unui minor
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
este cu pământ.Pământ încă nu face nimeni”. Un fost brigadier i-a întrebat pe certăreți în limbaj popular:"Nu ați ieșit cu toții pe aceiași ... gaură ?!".Străinii se ceartă mai puțin,dar o fac cu nădejde. Țăranii știu că o împăcare strâmbă este mai bună decât o judecată dreaptă,dar continuă să creadă în justiție.Circulă și o anecdotă pe această temă.Proaspăt avocat,un tânăr îl anunță pe tatăl său:"Știi,tată. Azi am câștigat procesul cu trecerea de servitute
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
avea nevoie ca aceștia să-l păstreze. Imaginați-vă un om care poate vorbi dar n-are cu cine! Nu mă mai puteam suporta așa! Începusem să mă văd cum mă vedeau și ceilalți, adică prin intermediul ocupațiilor mele. Exista riscul împăcării cu această situație, riscul închiderii într-o imagine, într-un șablon. Riscam identificarea cu eticheta pe care o aveam. Odată cu acestea, simțeam că încep să mor încet, încet. Probabil că așa arată moartea esențială: devii imobil, fix, poți fi definit
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să mă căiesc pentru toată existența mea. Dar sâmburele existenței mele, cel care a făcut posibilă evitarea tuturor tentativelor de suicid ce mi-au bântuit existența, cel care m-a ajutat să suport povara existenței, îl constituie tocmai această relativă împăcare a mea cu mine însumi, cu străinul care îmi sunt, faptul că mă accept în cele din urmă așa cum mă văd, încercând chiar, la nevoie, să modific proiecția pe care lumea o are în conștiința mea, să-i rearanjez sistemul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cu Alex Velea. Apropiații familiei cântăreței au fost extrem de surprinși când au aflat despre mostră de adevăr pe care artista i-a oferit-o lui Ciro, mai ales că toți așteptau un altfel de deznodământ după aceasta întrevedere: eventual, o împăcare între ea și Vincenzo! Ciro este cel despre care se spune că ar fi tras din greu să păstreze familia unită, însă, se pare, eforturile lui au fost în van. Antonia ar fi fost prinsă în pat cu Alex Velea
Antonia a recunoscut că are o relație cu Velea by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72058_a_73383]
-
dintre cele mai bune, încă din vremea războiului, când, părăsindu-și unitatea de pe front, încălcând Constituția și Codul princiar acesta s-a căsătorit în secret, la Odesa, cu Zizi Lambrino și a renunțat la tron. A urmat un zigzag al împăcărilor cu familia și al renunțărilor, primul matrimoniu fiind anulat, prințul moștenitor căsătorindu-se cu Elena de Grecia (mama viitorului Rege Mihai), însă divorțând curând și alegând-o pentru restul vieții pe aventuriera Elena Lupescu, un adevărat geniu al răului. Spre
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
alte recipiente, mai mult sau mai puțin identificabile, se adună toată tandrețea, ironia, patetismul, bogăția și disperarea mocnită a unei conștiințe neobosite și profunde. Neobosite prin puterea de a lupta cu neantul și profunde prin inocență, prin bucurie și prin împăcarea subînțeleasă cu ideea zădărniciei.
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
cu mâinile-n buzunare?" Manifestările de prietenie din partea bulgarilor încep să devină numeroase. Ajutorul de nacialnic de la Melnik, auzind că printre prizonieri este și un pisateli, îl îmbrățișează cu voioșie și ciocnește cu el un pahar de vin pentru viitoarea împăcare dintre România și Bulgaria. Oameni de inimă și de viață se arată cantonierul Stan Ion Boldișcu și Dimităr, cu acesta aflându-se într-o adevărată aventură, prădând cașul și rachiul unui țăran macedonean și apoi aducând la chef două tinere
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
faptul că ele sunt topite într-un romanesc al trăirii, articulat în teribile scenarii ale iluziei, care ne-ar îndreptăți să-l socotim pe omul pierdut un fel de picaró al lumii dezvrăjite, un Don Quijote care nu mai crede posibilă împăcarea dintre Lume și Ficțiune. Despre traducerea domnului Radu Niciporuc, numai de bine, cu atât mai mult cu cât s-a confruntat cu un text deloc facil, fiind obligat nu de puține ori - așa cum mărturisește în Postfața traducătorului - să caute echivalentul
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
totul a fost o minciună, că științele sînt feste jucate de agitatori academici și că adevărurile tradiției nu pot fi clintite din loc. Din păcate, răsturnarea nu se ivește, și atunci, din nevoia de a nu deznădăjdui, inventăm soluții de împăcare a stihiilor. Cartea lui Basarab Nicolescu chiar asta este: o încercare de a împăca gîndirea tradițională cu cea de tip științific. Exemplele prin care autorul ilustrează cele două tabere căzute în vrajbă sînt Jakob Böhme și mecanica cuantică. La prima
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
lecturii, lucrurile acestea trebuie să rămână între noi? De la acești naratori fără simbrie și fără partener știm cam tot ce merită a fi știut din romanul lui Bogdan Popescu. Reunirea mărturiilor lor între coperte creează o arhitectură dificil de clătinat. Împăcarea lor din final ca soluție narativă, în schimb, nu e la fel de inspirată. Cu atât mai mult cu cât scena e învăluită într-un aer magic și parabolic, optând pentru calea ușoară a unei anume tradiții de succes autohton - remarcate de
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
închise ochii. Auzi vocea veselă a lui Foiște, contrastând cu lacrimile și cu chipul înnobilat de apropierea morții. - Mai ții tu minte când erai mic și făceai întreceri de somn? Oftă din greu, părând că șovăie între veselia prefăcută și împăcare. Hai, Repetentule, cine adoarme ultimul..." Citită ca întrebare, fraza finală contează mai puțin. La fel ca și titlul cronicii mele. Pentru o mai bună înțelegere a prozei lui Bogdan Popescu și pentru binele următoarelor sale cărți, ar fi mai indicată
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
simfonie a satului bănățean. Întreaga dramă a lipsei de comunicare, a afectivității refulate, a neputinței de a schimba cursul unei vieți în care fiecare zi este o copie la indigo a celei precedente și a celei ce va urma, a împăcării omului cu propria sa soartă din care a dispărut orice ideal, clocotește dincolo de cuvintele care compun acest poem. Încă o dată semnificația este dată de ceea ce nu spune poetul, de spațiul de meditație pe care fiecare cititor este liber să îl
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
adevărat imn toleranței și neseriozității ei. Dintre temnițe comuniste, ură de clasă și intransigențe ideologice, " Să mă ierți și să mă iubești" din finalul Scrisorii pierdute, ca și "Pupat Piața Independenți" din finalul Telegramelor apar transformate într-o apoteoză a împăcării și bunăvoinței. Virtuți creștine în fața cărora adulterul și minciuna, corupția și șantajul se estompează și își pierd din virulență. De fapt, fascinanta și înflăcărata pledoarie nu e decât o demonstrație prin absurd în care este exaltată lumea lui Caragiale împotriva
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
putut avea România o altă istorie? Greu de spus. Societatea românească poartă încă urmele bolii morale contactate în cei 50 de ani de umilință cotidiană, la care a fost supusă de către regimul comunist. Însănătoșirea nu se poate face fără o "împăcare cu trecutul", fără recunoașterea și asumarea senină a vinilor mai mici sau mai mari pe care le purtăm în suflete, noi toți, cei care ne-am trăit o parte din viață sub cizma comunistă. Scrie Nicolae Breban și nu avem
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
unei solide pietre de fundație pentru o Românie viitoare care să nu poarte în sânul ei conflicte mocnite, prost rezolvate sau false probleme, de care am avut parte cu duiumul în secolul care a trecut. Acest proces, de altfel, al împăcării cu trecutul, nu a decurs prea armonios nici în țări precum Franța, care se bucură de un mult mai solid postament al răspunderii civile și care beneficiază de o tradiție bogată de luptă pentru acel spirit republican ce face mândria
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
și cartea pe care Hannah Arendt o va scrie cu acest prilej, ostracizarea lui Heidegger din considerente politice, întîlnirile ulterioare ale lui Martin cu Hannah și, în fine, revederea la bătrînețe, în triunghi clasic - el, ea și nevasta - pentru o împăcare serenă sub cupola ostenită a spiritului senectuții. Cartea are tot atîta atmosferă pe cîtă intrigă e de găsit în paginile ei, adică nici urmă de așa ceva, iar punctul culminant al cărții e chiar faptul că rivalele se enervează reciproc pe
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
așa ceva, iar punctul culminant al cărții e chiar faptul că rivalele se enervează reciproc pe măsură ce-și deapănă amintirile. Deznodămîntul cărții, venit ca o eliberare pentru cititor și ca o scăpare pentru autor, este unul pe măsura frivolității epice: împăcarea tuturor pe toate planurile, cu puțin timp înainte ca Hannah și Martin să plece dintre cei vii. Și astfel se pune capăt unei cărți al cărei conținut ilustrează foarte bine ce va să zică rețeta facilă a succesului trecător. O carte frivolă
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
B. Scena însăși, panta despre care vorbeam, este acoperită cu un fel de manuscris. Un fragment. Parte din poveste pentru întregul ei. De acolo iese Corul, fiecare personaj, monologurile topite sau nu unul în celălalt, durerea, strădania, eșecul, împlinirea, ludicul, împăcarea. Manuscrisul este martorul, întîiul, al spovedaniei creatorului. El conține povestea și lasă să se arate ce, cît și cum vrea autorul. Muzica lui Bach ia locul lamentației evreiești. Rugăciunea poate să aibă loc pentru că B., chiar stîngaci și neadaptat, a
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se revarsă infinit mai multă contemplație ednică, fie ea și abstractă prin gradul
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]