473 matches
-
pe un moșulică, șef de echipă la CAP și om respectat de toți ceilalți: ia zi, nea Anghele, ce ai Înțeles mata din toată treaba? Moșul s-a ridicat, cu pălăria În mâini, și a vorbit cu glas cuminte și Împăciuitor, ca să nu supere pe nimeni, nici pe secretar, nici pe milițian. Zice: Am Înțeles foarte bine ce ne-a deslușit pe tablă tovarășul profesor și ne-am dat seama de două lucruri: că tare suntem proști și neștiutori și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În ochi. Ăla clipește ca un dobitoc, Își Îngustează privirea și se ferește de șuvoiul luminii cu palma. Îți Îngroși cât poți glasul și-l gonești: „Pleacă, mă, dracului de-aicea!”. Deși beat, dobitocul pricepe ce se Întâmplă și răspunde Împăciuitor: „Gata, vericule, stai liniștit! N-am știut că ești acilea! Am venit și io să mă piș! Vezi-ți acolo de treabă și să vă fie de bine!”. Lanterna se stinge și În curtea copleșită de negreala nopții zgomotele Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la timp. Vrem să ne spuneți motivele de supărare și insatisfacție pe care le-ați ținut ascunse în inimile voastre până acum. Să începem cu omul care a venit aici primul, cel din dreapta. Vorbește, îl îndemnă Kanbei, pe un ton împăciuitor. Când Kanbei le ceru a doua oară să vorbească, unul dintre cei cinci reprezentanți ai muncitorilor rosti: Ei, dacă-i pe-așa, am să vă cred pe cuvânt și-am să grăiesc, da’ să nu vă supărați, bine? Una la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi deschis negocierile. Seniorul Samboshi este un copil nevinovat. Faptul de a sta imobilizat pe genunchii păzitorului său trebuie să fie foarte obositor pentru el. — Se prea poate, răspunse Hideyoshi, pe un ton indiferent. Katsuie credea, probabil, că Hideyoshi devenea împăciuitor și-și luă rapid o atitudine bătăioasă. Toată făptura îi înțepeni într-un amestec de demnitate și antipatie, înfățișând o expresie prin care-și manifesta maxima neplăcere. — Păi cum, Senior Hideyoshi. Nu dumneata ești persoana care a solicitat prezența Seniorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
N-ai vrut să vezi cum e acolo, afară? N-ai mai fost în nici un alt loc în afară de Sagius II? îl bombardă secundul fără să răsufle. - E un interogatoriu cumva? se răsti Angir către secund. Căpitanul interveni pentru prima dată, împăciuitor, făcându-i semn secundului să-și vadă de treaba lui: - Nici pe departe. Este doar curios. Nu ni se întâmplă prea des să avem pasageri, îi explică el. Tu ești o excepție notabilă, la fel ca și curiozitatea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
nu vândă vin până nu se termină vânzarea celui mănăstiresc. --Eu zic să mai schimbăm o vorbă cu armenii, fiindcă tot ne aflăm în Armenime. --Dacă găsești un capăt de vorbă cu armenii, te ascult - îmi răspunde gândul de veghe împăciuitor. --Uite ce scrie “Carabet ficiorul lui Lohan armanul” la 2 martie 1768: --Sunt curios ce spune “armanul”. Te ascult. --Zice că “dimpreună cu frati-meu Ștefan, făcut-am zapisul nostru la sfânta biserică arminească din Iași, ce să prăznuiește Maica
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Știu totul despre tine. La mijlocul drumului vieții, m-am rătăcit într-o pădure întunecată. Dar tu ești prea ignorant ca să știi. Ești unul din omuleții ăia care nu văd pădurea din cauza copacilor. — Ascultă, a spus Tom cu un glas moale, împăciuitor, poate că știi cine sunt, dar nu pot să te ajut în nici un fel. — Nu mă lua pe mine în bășcălie, domnule. Doar pentru că ești de lemn nu înseamnă că ești și tare. Comprendo? Am venit să-l văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
camerei ei de la cămin un aer boem de libertate, ea nu intrase încă în lupta pentru existență. N-are importanță că și până acum, undeva spre jumătatea unei vieți normale, rămăsese studentă, până la urmă important e să-ți placă, zic împăciuitor. Știi că ăsta a fost totdeauna visul meu. Degetele cu unghiile tăiate în carne, nedate cu ojă, îi tremură nervos pe paharul de plastic. Pe Klava a distrus-o capitala, în care a aterizat prin anul II de facultate, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Și, pe măsură ce nu Își recunoaște mașina În șirul nesfârșit de lângă grilajul parcului, iritarea i se transformă În panică și vocea i se ascute. Iar el, deși nu Își dă seama de noile motive ale neliniștii ei, Îi răspunde cu vocea Împăciuitoare pe care o folosește ori de câte ori Încearcă să o liniștească: — S-ar putea, ca și În alte dăți, de altfel, să fii tu cea care are dreptate. O parte dintre cei care au apucat să vorbească atunci cu mine, la conferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la colectiva lor - acuma să-mi ieie șî clopu? No, ba io ba! Că clopu nu-l dau, de s-o’ da cu curu de pământ șî io mă cac În forbalu lor!» Alții se arată mai de-Înțeles, mai Împăciuitori, că să vezi, că ce ne cer ei: nu mare lucru, ce-o să fie dacă facem cum ne zic ei, n-o să cadă coroana, că și alții au făcut... - Începuse să-i lucreze frica... Alții: cum adică, s-au ostenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori de amor fetei aceleia de la școala mănăstirească? Bietul fotograf fu așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele. — Nu-i da atenție, spuse împăciuitor domnul Chawla. Știe el cumva lucrurile astea. Dar, te rog, nu-ți face griji, nu mai spun nimănui. Și totuși, în ciuda cuvintelor binevoitoare ale domnului Chawla, fotografului îi trebuiră câteva minute bune să-și revină și să-și adune puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu e cu familia lui. — De unde știi? — Pentru că îl căutați în „pământul pustiu“ din Tikdabra. — Poate că greșim. Și dacă nu-l găsim, într-o bună zi va trebui să se întoarcă la familia lui - glasul i se schimbă, devenind împăciuitor și convingător. Nu vrem să-i facem rău familiei lui. N-avem nimic împotriva nevestei sau copiilor lui. îl vrem doar pe el și o să ne mulțumim să-l așteptăm... Mai devreme sau mai târziu, va trebui să apară. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
privirea Îi pare tânără și vie, aproape scânteietoare. Îl Însoțesc doi dintre fiii săi, care aruncă de jur-Împrejur expresii de ură sau de sfidare. Foarte aproape de sultan stă Omar, pe cât de posomorât, pe atât de copleșit. Înșiră În gând fraze Împăciuitoare, pe care nu va avea, fără Îndoială, niciodată prilejul de a le rosti. — Astăzi e ziua pentru care ni s-a făgăduit un raport amănunțit asupra stării vistieriei noastre, e gata? Întreabă Malik Șah. Hasan se Înclină. — Mi-am ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să plângă, îmi plec privirile la podea, îmi este interzis să văd asemenea lucruri, asta îmi amintește de Yael, dar deodată îmi dau seama, mi se pare sau este chiar Yael, cu părul vopsit în altă culoare, un maro deschis, împăciuitor, de culoarea mierii, în locul acelui roșu țipător, trupul micșorat fără burtă, iar dacă este ea, înseamnă că s-a răzgândit și l-a luat cu ea pe Mikha cel micuț, pentru a-i fi mamă toată viața. Mă apropii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
seama că Bramanti avea nu numai Înfățișarea de tapir, dar și vocea. Cealaltă voce era a unui necunoscut, cu un puternic accent francez și un ton certăreț, aproape isteric. Când și când intervenea În dialog vocea lui Agliè, blândă și Împăciuitoare. „Vă rog, domnilor”, zicea acum Agliè, „domniile voastre ați apelat la verdictul meu, și mă simt onorat, dar În cazul acesta dați-mi ascultare. Dați-mi voie să vă spun, mai Întâi de toate, că dumneata, dragă Pierre, ai fost cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Pe pieptul epilat, imberb, între omoplați și pe la subsori, insul era fleașcă de transpirație. Ăsta sigur are diabet! Burdihan de nesimțit! îl diagnostichează Fratele. Hai, hai, hai, să ne liniștim acuma și să ne vedem fiecare de treabă, bre, intervine împăciuitor Sandu Kojak, troznindu-și bucată cu bucată degetele noduroase, de fost muncitor la forjă, în perioada de avânt socialist al Uzinelor "1 Mai". Ce rost are să ne supărăm unii pe alții și să stăm de pomană aici, în păr, toată nopticica
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Primul lucru de care se îngrijeau oamenii era acela de a posti timp de 6 săptămâni (14nov - 25dec), excepție făcând bătrânii și copiii. În aceasta perioada premergătoare Crăciunului trebuia să se adopte un anumit comportament, trebuia să fie o atmosferă împăciuitoare și liniștită și să se respecte canoanele bisericești. Făcând acum referire la modul în care oamenii se pregăteau din punct de vedere material vorbind,există un intreg ritual. Pregătirile încep cu cel puțin două săptămâni înainte.Gospodinele se aprivizionează cu
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
va continua, va trebui să continue sistemul. Schimbarea adevărată nu va fi decât atunci când vor dispărea toți și când pământul va fi stăpânit de cei care-l muncesc! Simțind în glasul învățătorului un fel de amenințare ascunsă, Titu Herdelea observă împăciuitor: ― Da, dar asemenea schimbări nu se pot face de azi pe mîine! ― Nu, firește! rosti Dragoș mai întunecat. Ar trebui să se zguduie lumea din temelii, iar asta n-o doresc nici eu și nici nimeni... Numai vreo minune dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar bătut așa de rău, că a zăcut două săptămâni și a rămas cam beteag pentru toată viața. Ca să șteargă mai bine urmele mâniei lui Toader, Leonte Orbișor, mic, cu glas ascuțit, cu fața vioaie, găsi cu cale să observe împăciuitor: ― Am pătimit și eu cu Serafim și cu ceilalți laolaltă, dar mă întorc și zic: stăpânirea ce să facă dacă e furt? Și de ce să fure munca altuia hoții? ― Așa e, vezi bine!... Să nu fure! ziseră câțiva, dând din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la cap! Iuga se ofuscă, tocmai fiindcă moșneagul îi citise în suflet. Zise răstit: ― Ești cărunt, Lupule, și ai minte de vrabie!... Doar n-ați vrea să vă vând eu o moșie care nu-i a mea? Luca sări îndată împăciuitor și cu glas supus: ― Acu nu vă mai supărați, conașule, și iertați-ne, că noi suntem proști și nu știm bine rânduielile. Ne-om duce și la cuconița când va aduce-o Dumnezeu și om stărui și ne-om ruga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
măi oameni, să trec și să-mi răspundă, că doar n-oi răbda să mă rușineze dânsul pe mine în fata satului, parc-aș fi cârpa lui... ― Apoi gură mare ca a ta mai rar, măi Petrică! zise Cârciumarul mai împăciuitor, văzând zvârcolirile flăcăului pe care țăranii îl ostoiau. Și țâfnă, și semeție! Lasă, că te-am păscut de când te-ai întors de la oaste! Parcă numai tu ești om în sat!... Stai, băiete, că ești tinerel! Lasă-ne și pe noi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndemnul lui Melinte. Mulțimea de țărani cuprindea și bătătura pentru horă, și ulița din șanț în șanț, fără să se miște și închizînd drumul, parcă ar fi vrut să oprească trecerea. Totuși când se arătă în zare mașina, cineva strigă împăciuitor: ― Feriți, măi oameni, feriți, că vine! Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. Mașina repeta, stăruitor și poruncitor, același avertisment ascuțit ca un țipăt mânios. Uruitul motorului și pocniturile eșapamentului se înăspreau cu cât se apropia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dădu din umeri, fără a răspunde. În locul lui glăsui Trifon Guju: ― Datoria matale lasă c-o știm noi... E ușor să bați oamenii când ai puterea în mână, să-i chinuiești! ― De, dacă așa e slujba, Trifoane? făcu Boiangiu tot împăciuitor, mai ales înțelegînd că țăranii umblă să-l întărîte. ― Dar tu ai gustat din papara asta, ori nu? bufni deodată Serafim Mogoș. Ca să-ți arăt eu cum e, soarele, și anafura, și... Îi cârpi, una după alta, fulgerător, două palme
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu nu înțeleg starea ta, iubitule! Am vrut numai să spun că în mod oficial!... ― Dacă oficialitatea n-a fost în stare să oprească nenorocirea, măcar piedici să nu-mi puie! zise Grigore cu imputare. ― Evident, dar evident! făcu Baloleanu împăciuitor și, căutând să schimbe vorba, urmă mai volubil: De altfel, să vezi, am dat ordine foarte severe ca... 5 Duminică dimineața se răspândi vestea în Amara că vine armata. Niște cărăuși din alte sate, mai devale, întorcîndu-se spre Pitești, au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să pescuiască din adâncul sufletului său tulburat, decât sub forma unor întrebări convenționale. — ...sau dacă, totuși, nu cumva acești oameni care se luptă între ei pentru a ne conduce (și ne conduc pe rând, așa cum în rând îi aduce mâna împăciuitoare a regelui), acești oameni au calitățile necesare, deci o anumită șansă de a ghici ceea ce are să iasă din amestecul permanent de calcul și întâmplare care alcă tuiește viața istoriei și a politicii... Ne ocrotește, așadar, o inexorabilă lege a progresului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]