406 matches
-
aș fi răsucit limba înșirând sunete primitive, n-am reușit să articulez frumosul nume tată; a fost posibil numai mamă. Pe atunci, pe Ilsebill o chema Ava. Și eu mă numeam altfel. Totuși, Ilsebill nu vrea să fi fost Ava. Împănasem spata de berbec cu jumătăți de căței de usturoi și așezasem perele înăbușite în unt printre păstăile de fasole verde fiartă. Chiar și atunci când Ilsebill îmi spunea, cu gura încă plină, că s-ar putea să se prindă, sau să
Günter Grass by Corneliu Papadopol () [Corola-journal/Journalistic/8688_a_10013]
-
om cu puține cunoștințe și cu mai puțin talent de om de stat, profesor slab și orator bombastic, în dealtfel prototipul tuturor acelor nulități din Moldova cari se botează fracțiune liberă și independentă, văzîndu-se pus în capul trebilor, începuse a împăna posturile diplomatice, câte sânt cu feciori de popă cari toată viața lor se ocupaseră cu advocatura de mâna a doua pe la tribunale și judecătorii de pace din provincie și acum, fără știrea lui Dmnnezeu, erau chemați să reprezinte maiestatea poporului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
simțea o nevoie generală să-ți împărtășești impresiile și altora, omul s-a dus repede la Regionala de Partid, pentru a-și găsi un tovarăș de conversație. Fără binoclu, dar cu o memorie vizuală demnă de invidiat, vecinul și-a împănat impresiile cu cifre și evaluări de bijutier: douăzeci de „cocoșei“, cinci monede de-argint scoase din circulație (de-un milion, cu chipul Regelui Mihai, pe care le găsești topite în măselele pensionarilor) și, mai ales, medaliile primite de la nemți. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ar putea fi revendicată de postmoderniști, dar la fel de bine și de romantism, și de suprarealism, și de expresionism, și de modernism. Volumul pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filosofare. Simți, însă, că amalgamul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și de o bună dispoziție contagioasă; prezența lui (alături de Fănuș Neagu, Tudor George, Florin Pucă, Teodor Pâcă ș.a.) în rândurile boemei bucureștene a anilor ’60-’70 a alimentat un întreg „folclor”, în care, fără îndoială, anecdotica reală va fi fost împănată de completări fanteziste. Se poate spune însă că existența dezordonată i-a grăbit sfârșitul: scriitorul s-a stins în condiții absurd-tragice, înghețând în zăpadă, la fel ca (tulburătoare coincidență) personajul Șomerul, al uneia dintre cele mai cunoscute nuvele ale sale
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
Dumnezeu răscumpărând-o pe femeia lui din blăstăm și pe cumnații lui. Zâna apelor, un băiat pescuiește o mreană; o ia În casă și, când vrea s-o spintece, iese din mreană o fată frumoasă (cu ie albă ca laptele, Împănată cu flori galbene, roșii și vinete de mătase, cu cătrință ca fetele noastre, cu pieptăruț mândru, tot pene și cu părul slobozit pe spate), care-l roagă să-i cruțe viața, Întrucât a fost rânduită de Dumnezeu să-i fie
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
În lucrarea intitulată Homosexuality and Civilization, Crompton de Louis povestește cum regele, deși ținea cont extrem de mult de protocolul curții, avea gusturi mai puțin întâlnite la regii acelor timpuri: creștea mazăre pentru a o vinde la târg sau învățase să împăneze carnea de vită. Viața sa capătă o altă conotație în momentul în care îl cunoaște pe Luynes, cel care îi va deveni iubit, consilier și prieten apropiat.„ Când Ludovic al XIII-lea îl întâlnește pe Luynes, avea zece ani. Știm
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
flashbackuri care o străbat nostalgic pe Doina, o Românie flower power, numai tineri plini de voioșie, făcând drumeții, cântând la chitară, mâncând cartofi prăjiți toți dintr- o farfurie, plimbându-se mână în mână pe înserat, sărutându-se de voie, totul împănat cu acorduri lirice pe coloana sonoră. Când, în amintire, Adrian îi spune Doinei „Te iubesc !” pe fundalul unei Românii normale, firești, Alexandru Tatos montează imediat secvențe dintr- o piesă „modernă”, jucată de actori români în Germania, în care tânărul El
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de la muniții. Ostașii capturaseră grenadele în cazarma din Marghita (Margitta) și, în loc să le dezactiveze, le-au încărcat în care, unde din cauza hurducăielii, s-au activat și au explodat. E posibil ca atunci să se fi născut legenda "coșului cu mere împănat cu grenade" (conform căreia un localnic român nutrind sentimente dușmănoase a ascuns printre merele dăruite ostașilor unguri un explozibil care a provocat moartea celor doi). Drept urmare, în ziua de 13 septembrie, batalionul disciplinar al celebrului regiment 32 din Budapesta, sub
Prefață. In: Transilvania reintoarsă [Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
de ce-cum? apare explicit la Vasile Fetescu și pentru forma de activitate care este jocul. Ne spune că omul matur se joacă, el practică jocul într-o anume detașare ontologică, pentru el este un joc secund, doar artă, deseori împănat artificial cu finalitate comercială. Prin joc însă, copilul există deplin, experiază ontologic relația de primeitate, că, iată, ceea ce este este, că el este el, unu cu statut de primul, unicitate, aflat în centrul a tot ce există. Ca subiect al
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
fermecate încă de aristocrație (care, în perioada interbelică, încerca să își găsească un rost economic și politic după abolirea marii proprietăți funciare), pendulînd între moșie și club, între terenurile de tenis și bursă, între bănci și Capsa, sunt într-adevăr împănate cu vile moderne, savant camuflate în verdeață; dar sunt, totodată, deliberat decuplate de la orașul propriu-zis, desprinzând astfel porțiuni disproporționat de ample din spațiul public spre folosință exclusivă. Spațiul public era în suferință - lucru încă nerezolvat nici astăzi - și nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
societatea fetelor din cea mai Înaltă aristocrație basarabeană, Îi dă cu franțuzeasca Întocmai ca franțujii, cîntă la pian, coase, face horbote subțirietc. -Ce contrast! Între candidatul la Însurătoare, care fără să i se mai poată pretinde o conversație de salon Împănată cu vorbe franceze, sau măcar curat rusească, chiar și În moldoveneasca lui țărănească nu găsea alte teme de conversație decît banalitățile și nimicurile vieții de toate zilele, și tînăra pețită, o romantică visînd la eroii literari, de o noblețe și
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
fragmente de ADN, clonare moleculară, celulară sau de organisme. În comunicații se întrebuințează pentru a realiza cópii multiple de software. Oaia clonată de Ian Wilmut, Dolly, a trăit 6 ani, până în 2003 și a murit de o boală respiratorie. Este împănat și expus la Muzeul Regal din Scoția. După moartea lui Doly, Wilmut abandonează tehnica de transfer al nucleului celular somatic și se îndreaptă spre tehnica descrisă de Shinya Yamanaka 124 (transferul de celule stem pluripotente obținute din celule adulte din
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
pe femeia lui din blăstăm și pe cumnații lui". Zâna apelor (Pop-Reteganul, România Press], un băiat pescuiește o mreană; o ia în casă și, când vrea s-o spintece, iese din mreană o fată frumoasă (cu "ie albă ca laptele", "împănată cu flori galbene, roșii și vinete de mătase, cu cătrință ca fetele noastre, cu pieptăruț mândru, tot pene și cu părul slobozit pe spate"), care-l roagă să-i cruțe viața, întrucât a fost "rânduită de Dumnezeu să-i fie
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mediului muncitoresc. (Ó Ceallaigh a lucrat, pentru o scurtă vreme, pe un șantier din Ro). Tot în Ro a scris și cele 19 povestiri pe care le veți citi, premiate și lăudate de către criticii britanici și americani, dar mai ales împănate cu acel „exotism“ de marcă românească pentru export: frânturi de viață în postcomunism, blocuri cenușii și cartiere fragile, vecini fără vise ori numai cu vise, instalatori care fac treaba de mântuială etc. Observatorul distant, calculat și, în același timp, expresiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
basarabeană“ (1, 17), „îi dă cu franțuzeasca întocmai ca franțujii, cîntă la pian, coase, face horbote subțiri“ (1, 16) etc. „Ce contrast!“ (1, 17), între candidatul la însurătoare, care, „fără să i se mai poată pretinde o conversație de salon împănată cu vorbe franceze, sau măcar curat rusească, chiar și în moldoveneasca lui țărănească nu găsea alte teme de conversație decît banalitățile și nimicurile vieții de toate zilele“ (1, 18 - 19), și tînăra pețită, o romantică visînd la eroii literari, „de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
zicem, sau În ideea spengleriană a ciclurilor istorice mari, aceleași care pardosesc, de fapt, aparenta evoluție a structurilor sociale și politice ale omenirii. Nu ne vom afunda acum În aceasta (de altfel, mi s-a făcut deja reproșul de a Împăna cu prea multe și ample digresiuni aceste memoriiă; dar, dintr-un spirit de modestie și pentru că așa Îmi stă În fire, interesante pentru lector mi se par nu atât fragmentele mele de existență, fragmentele biografice ale unui autor român care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a închis în niciun canon poetic (nici chiar în propria formulă lirozofică)", p. 257) sau "Volumul (Ninge la o margine de existență) pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filozofare. Simți însă că amalgamul acesta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de interes se aflau în chestionare remise șefilor de echipe, iar pentru a nu fi induși în eroare aceștia au fost informați despre organizarea armatei române și dislocarea unităților și marilor unități. Conform analizei D.P.S.G., serviciul de spionaj bolșevic „a împănat țara și lucrează în toată siguranța”, dar datele obținute au permis monitorizarea acestor activități și descoperirea celor recrutați, inclusiv din rândurile militarilor. Rezultatele informative obținute de U.R.S.S. au fost dublate de o activitate diplomatică foarte bine articulată. În scopul
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
proteină, grăsime, adică În substanța de rezervă pe care o tezaurizează În sine sau În trăistuța cu de-ale gurii cu care-și Înzestrează succesorii: semințele... sau În substanța reducătoare, de la cărbuni și petrol până la insidioasele substanțe alelopatice cu care Împănează solul. Să vedem acum cine e cel ce Împrumută. Evident, acela care n’are. Nici bancă, la care Soarele să depună „bani“, albi sau negri, dar nici măcar un „ban“. Adică e animalul. Trebuie să trăiască și el, că așa a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru noi, pisici și oameni. Căci, Împreună cu hidrocarburile ce scapă din motor, deh! Benzina se mai și evaporă, dau peroxiacetilnitratul, un soi de smog ce face ravagii pe la Los Angeles... S’or rezolva toate acestea prin catalizatorii ce Încep să Împăneze eșapamentul, dar problema esențială rămâne: Noi nu suntem bacterii anaerobe, ca acum trei miliarde de ani, ca să ne simțim În hidrocarburi ca peștele În apă. Însăși existența noastră a fost condiționată de faptul că Natura a dosit hidrocarburile În adâncuri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care obișnuiți să mă comparați, vorbindu-mă de rău: cică aș fi năzuros. Dar acela produce amilază, c’așa l’a lăsat mama Natură. Pe legea mea, personal mă dau În vânt după balmuș, mulțumită amilazei de la vrăbii. Deci, gata Împănate cu amilază, grăunțele din gușa vrăbiei Îmi sunt pe plac. Dar să știți că eu nu mănânc orice, fiind - cum spuneți voi - fandosit și din alte motive, pe care ar fi bine să vi le Însușiți. Dar, răbdare o săptămână
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
controlul vulpii, rămasă În Europa, ori gândacul din Colorado, ținut la respect de Natura Americii, dar flagel În Europa. Ocean și pământ? Pe zeul Okeanos Îl văduviți de balene și pești, răsplătindu-l cu gunoaie, inclusiv radioactive. Zeița Geea e Împănată cu sticle și anvelope; tot ea geme sub greutatea blocurilor; tot ea se Înnăbușă sub șosele; tot ea e otrăvită de pesticide și Îngrășăminte, dar și de mercurul bateriilor ori cianura care vă ajută să adunați aur. Iarăși rămân dator
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar În domenii care n’ar avea nimic comun cu biologia, dar Îl au cu omul. Dar ce produs al omului, el Însuși parte a biosului, poate părăsi biologia fără a păstra ceva din ea, precum În simbolul Dao care Împănează cu și fără rost afișele, pe acel disc jumătate alb, jumătate negru, o picătură de alb pe câmpul negru și reciproc? Poate că exemplul ce l voi da În acest sens seamănă a utopie. N’aș fi primul, a căzut
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de spume, s-a întors acasă singur și a început a necheza la poarta castelului, să-i dea drumul în grajd. Bătrânul Eminovici, tatăl poetului, cum îl văzu, își închipui că a trântit pe jos pe stăpâna lui și îndată împănă în toate părțile oamenii curții ca să o caute. El însuși apucă spre Verești; dar acolo îl întâmpină un țăran, care îi zise, să n-o mai caute degeaba, pentrucă nemțoaica a trecut cordonul (granița) cu feciorul lui Hodoroabă. Poetul auzind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]