983 matches
-
gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta ne-nțelegere, iar cuvinte ne mor născute prematur. Iubito, tu nevăzuta mea piatră, prinde-mă între oasele tale și dă-mi sufletul cuvintelor ca să le sădesc în pietrele vii. . Leonid Iacob Referință Bibliografică: nevăzuta mea piatră / Leonid Iacob
NEVĂZUTA MEA PIATRĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366510_a_367839]
-
gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta ne-nțelegere, iar cuvinte ne mor născute prematur. Iubito, tu nevăzuta mea piatră, prinde-mă între oasele tale și dă-mi sufletul cuvintelor ca să le sădesc în pietrele vii. Leonid Iacob ... Citește mai mult nevăzuta mea piatrăIar pietrele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
pe frunte și fără să vreau, am întrebat-o încet, parcă să nu o trezesc, în șoapte înnăbușite de lacrimi și de durere: ”ce-o să fac eu fără tine”? Doamne, cât am iubit-o! Am rămas în genunchi, lângă pat, împietrită de durere ... nici nu știu cât timp ... m-am trezit ridicată de soțul meu și unchiul Zaharia care pregătiseră lucrurile de îmbrăcat ... Totul a decurs cum și-a dorit, eu fiind ajutată și de alte persoane apropiate, ca să ducem la bun sfârșit
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
nu există. Limitele puterii omului de a trăi liber sunt mai generoase în ce îi privește pe artiști. Lor, creația le dă forța de a-și construi libertatea, ca o sfoară încordată între doi pași: muncă și har. Munca le împietrește voința și le-o fructifică, pe când harul proiectează strălucire pe rodul creației lor artistice. Fără aceste cosubstanțiale părți, libertatea artistului este injustificabilă și vulnerabilă. În ce-i privește pe trei artiști, din trei depărtări de țară și trei apropieri de
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
în van cu morile de vânt? Zile și nopți la rând, scriitorii își încălzesc sufletul la “flacăra “spiritului”, departe de zgomot și alergarea pe treptele relative ale devenirii. *** Forțele creatoare, rod ale imaginației fecunde, erup asemenea unui vulcan... lava cuvintelor împietrindu-se în poeme remarcabile. Accederea spre treapta înaltă a cuvântului scris - această cale voluptoasă și amară în același timp - își pune amprenta asupra poetului, acesta devenind adesea, subjugat de orgoliu, spirit vindicativ, dorința de întâietate. Toate acestea sunt trăiri omenești
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
cât să-ți aprinzi țigara de la ea... ...i-am căutat prin șoproane - i-am căutat prin păduri - am revenit în oraș și - din tufiș în tufiș - din gard viu în gard viu - din bloc în bloc - din cameră în cameră - împietrită în lustru - am sperat să-i aflu și să-i mustru ...e seară - peste tot se simte târziul - bolborosind mânios între pereții formelor lucrurilor - și n-am găsit pe niciunul dintre zeii turbați - din ceata pângăritorilor scriitori cu flăcări - pe
PIROMANII (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366120_a_367449]
-
există. Limitele puterii omului de a trăi liber sunt mai generoase în ce îi privește pe artiști. Lor, creația le extinde limitele puterii de a-și construi libertatea, ca o sfoară încordată între doi pași: muncă și har. Munca le împietrește voința și le-o fructifică, pe când harul proiectează strălucire pe rodul creației lor artistice. Fără aceste cosubstanțiale părți, libertatea artistului este injustificabilă și vulnerabilă. În ce-i privește pe trei artiști, din trei depărtări de țară și trei apropieri de
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
și atingerea tac-ului va fi imposibilă. asta am vrut: să fii neputincios și să nu știi de ce. Aș mai fi sângerat o clipă pe masa tăcerii dar o altă zi m-a împins de la spate să te las să împietrești. Tic-tac-ul e la mine Tu vei fi mereu o furtună ignorată de toți Căci ești invizibil deși mături ciulinii secetelor din pustiuri... Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - tic-tac-ul e la mine / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul
TIC-TAC-UL E LA MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351821_a_353150]
-
meu În vasul acesta rustic pictat cu vechi motive, cenușă patimilor e înțesata de mine explozive. Ai grijă, exploratorule, iubirea e încă o mină activă! Îndemn Tinerețea, daca-ai vrea Ai pastra-n inima ta Ce pare că s-a-mpietrit Dar și piatra-i din iubit! Tot de Dumnezeu, lăsată, Tot un foc e și în piatră! Constatare Azi nimeni nu mă vrea și nu mă cere, Poate doar vraja dulce a unei amintiri Îmi împresoară noaptea cu tristă ei
POEZIE INTR-O STROFA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351289_a_352618]
-
imaginii, a metaforei care se integrează armonios cu asociațiile lirice. Secvențe admirabile sunt limpezite în sclipirile imaginației, precum nuferii în apa transparentă și albastră a unui acvariu: "Câteodată liliacul înflorește târziu,/ Irupând uluitor de alb de alb, peste durerile noastre,/ Împietrind răsucirea pustiului vânt vinețiu,/ Clătinat besmetic în transparențe rafale albastre". E multă durere profundă în aceste poeme, o durere a timpului trecut, lirismul are o notă personală și autentică: "Mult ne mai place nouă să fugim!/ Ni se târăsc în
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
cu conștiința iluminată, aceasta este menirea omului. (gâtuit) Așa va deveni omul, devenind nemuritor prin creație și luciditate. (rugându-se ) Doamnee, lasă-mi mintea trează în starea aceasta. Înlemnește-mă așa pe vecie ... ( ca și cum Dumnezeu l-ar fi ascultat rămâne împietrit în poziția aceasta, privind în depărtare cu ochii deschiși. Valurile mării se aud tot mai tare lovindu-se de stânci. Țipetele pescărușilor răsună limpezi, sfâșietoare, din ce în ce mai tare, ca și cum s-ar apropia) SFÂRȘIT
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Dan Publicat în: Ediția nr. 1592 din 11 mai 2015 Toate Articolele Autorului Un tărâm al uitării pe umeri purtat azi doar de oamenii locului În viață ținut de limba stramoșilor ancorată în obiceiuri și munci ancestrale Secat de sperantă, împietrit într-o așteptare ce prea mult așteaptă parcă nimic nicicând nu mai vine ceva și pe aceste meleaguri să se întâmple Un praf selenar amestecat în șuvițe de fumuri plutește resemnat deasupra Obcinelor despădurite și această placă de ciment apasă
NORDUL BUCOVINEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350884_a_352213]
-
Publicat în: Ediția nr. 720 din 20 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Suntem oameni de zăpadă, Într-o lume de nebuni, Scoși cu forța la paradă, Ale morții legiuni... Suntem oameni de zăpadă, Un convoi funest, stingher, O fatidică cireadă Împietrind în mers de ger. Suntem oameni de zăpadă Într-un nesfârșit ghetou Strânși pentru apel în stradă Fără șapcă și mantou. Suntem oameni de zăpadă Într-un lagăr ucigaș Așteptând în frig la coadă Rația de arpacaș. Suntem oameni de
ZĂPADĂ DE IMPORT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351557_a_352886]
-
04 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Casa lui Tudor Cristache căpătase un aer pustiu. De cum pătrunzi în incinta acesteia te întâmpină mireasma trandafirilor și sute de petunii. Dacă altădată te simțeai răsfățat, acum aveai senzația că ești într-un tablou împietrit într-o clipă nefastă. Ușa era descuiată, semn că pictorul ieșise în grabă. Maria însoțise echipa de criminaliști aproape mecanic. Avea senzația că a ajuns într-un coșmar de care trebuia să se descotorosească rapid. - Aș dori să-mi explici
PROMISIUNEA DE JOI (III) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351738_a_353067]
-
Toate Articolele Autorului Viața zilnic mai îngustă Oamenii la caracter, mai mici Nici nu mai visează, nici Nu și-o mai doresc augustă A murit în noi iubirea Și-am păstrat pentru stindarde Pofta cărnii care arde Că ni se-mpietrește firea Zadarnic stau copacii în picioare Când rădăcinile refuză Aplecarea lor obtuză Că nu mai au nici rod, nici floare Ne închinăm la cele joase Și alergăm după avere Confortul tot mai multe cere În budoare de mătase Dar ce
SE USUCĂ SUFLETELE NOASTRE de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350989_a_352318]
-
-l sprijini și-mi răscumperi păcatul de început, arată-mi calea de urmat transparentă dincolo de noapte, unde porți fac scut de tăcere în cuvântul spre rai, doar de sfinți deschizător. Cu heraldice litere celeste, blazon în numele Tatălui scrise în ochii împietriți de teamă pe un unghi de lumină iertător unde-i gest de taină în crez, zidește-mă să ai sufletul viu. Referință Bibliografică: Zidește-mă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 831, Anul III, 10 aprilie 2013
ZIDEŞTE-MĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345735_a_347064]
-
sălbatece urmărite cu atenție de pe margine de un crocodil ce așteaptă momentul potrivit să le înhațe. Am așteptat și eu ceva timp sperând că voi face o fotografie demnă de vreun premiu, nu am avut noroc, ați ghicit, crocodilul era împietrit. Nu lipsește nici vasul cu comori, care semnifică viață lungă, bogăție și prosperitate. De jur împrejurul imensei flori de lotus,un al simbol, care redă condiția umană: el crește din noroi (samsara), ajunge la suprafața apei (purificare) și produce o floare minunată
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 6 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352055_a_353384]
-
după patru zile de la moartea lui. Iudeilor le-a fost dată această minunată dovadă a divinității Domnului Iisus Hristos, dar ei au respins-o. Lazăr s-a sculat din morți și a dat mărturie în mijlocul lor, dar ei și-au împietrit inima față de toate aceste dovezi, și chiar au căutat să-i ia viața. Ioan 12, 9-l1. Legea și profeții sunt mijloacele folosite de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Domnul Iisus Hristos a spus ca să ia seama la aceste semne. Dacă nu
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
ocaziile ce le sunt oferite, unii ca aceștia nu vor auzi, chiar dacă cineva dintre morți ar veni la ei cu o soluție. Ei nu vor fi convinși nici chiar de această dovadă; căci aceia care leapădă Legea și profeții își împietresc în așa măsură inima, încât vor ajunge să respingă orice lumină. Convorbirea dintre Avraam și cel care fusese cândva bogat este figurativă. Lecția ce trebuie învățată din ea este aceea că fiecărui om îi este dată suficientă lumină pentru îndeplinirea
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
care încetase să-și mai ia notițe despre propria viață. Devenea, așadar, un personaj important în cartea sa, un personaj care nu-și cunoștea rolul dar pe care, vrând-nevrând, trebuia să-l joace ca un adevărat profesionist. Șapte chipuri rămăseseră împietrite pe brazda unui nor. Gânduri friguroase tronau în jocuri de scântei. Dincolo de gard, Ursache, trântit pe iarbă, contempla cerul. Ce-i păsa lui că niște oameni umblau bezmetici prin hățișurile vieții, îndepărtând lianele cu brațe de oțel?! Mâncase în grabă
PROMISIUNEA DE JOI (X) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354842_a_356171]
-
departe. dansează frunza, o știm, pe-o placă uitată, tangoul, în sufletul nostru intim își prelungește ecoul. cerul e negru, de scum, parcă am pictat numai vânt, nostalgia noastră de-acum, a rămas doar în cuvânt. aceeași ești numai tu, împietrită în amintire, ca o rază de soare ce nu a-nceput luminoasa rotire. plutește în ceață prin vis, zâmbetul de pe buzele tale, cărările ce ne-au deschis, covoare pe roșii petale. azi te revăd ca prin fum, atunci o pasăre
A VENIT TOAMNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355306_a_356635]
-
au împrăștiat printre morminte Nimic nu se întâmplă...ce mai trece? Când el , minutul peste clipe minte? Revoltă mare-i în tot Universul Un hău se va deschide fără timp... Îl mai păstrează-n amintire Versul Magiei fiecărui anotimp... Au împietrit și ură și iubire În iposteze stranii și cochete Le-a prins înghețul într-o-nlânțuire În pași de dans , astrale menuete... S-a scurs lacrima vremii lângă noi Acum, ceva abstract, atemporal Au înghețat fără de timp atâtea ploi Într-un repaos
CĂLĂTOR ÎN TIMP de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355382_a_356711]
-
scoase un geamăt și-l prinse de mână. Rosti cu greu numele pe care-l murmurase mai devreme, bănuitor, băiatul: - Zaaanet!...M-au împușcat ai lui ... Și sub privirile nedumirite ale lui Ion, se zbătu o dată, de două ori, apoi împietri cu ochii ațintiți asupra fiului ... Băiatul înghiți în sec de câteva ori. Încerca să-și înghită nodul care-l oprea să respire. Ieși afară și dădu drumul unui strigăt, izbucnit fără voia lui: - Maaamăăă! L-au împușcat pe taaataaa!... Ecoul
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
un colț de masă speranța unui mugure aceasta este clipa fără de-nceput plec sau nu cine definește hotărârea și umple paharul? Eu n-am chip privesc ploaia de afară peste veșminte fără trup vii într-un alt început sting lacrima împietrită în veșmânt sărutul tău lasă-mi-l fereastră spre cer Referință Bibliografică: Lumini și umbre / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile
LUMINI ŞI UMBRE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355399_a_356728]
-
în pământ viul părăsești verdele din ramuri golul împresoară frunza ce ți-a crescut în palmă simplu ca o îndrăgostire mâine poate voi fi doar puțin din fiecare scoarță strop oarecare uitat dintr-o viață nenăscută pădurea mea ți-a împietrit în umăr cu mâini rătăcite își caută sărutul din nemărginirea înmugurită a unei păsări pierdută-n îngustimea ochiului ... Citește mai mult respiri ca un arbore cu rădăcini crescute-n aertăcerea nu se sparge când privirea și-a încheiat uceniciamângâie roșul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]