943 matches
-
fără noimă a cuvintelor. frazele curg pe fila din cartea în care corbul a smuls ochiul cuvântului, plimbându-l răbdător printre lumi. cald îl sărută și-l înghite hulpav, în clipa desprinderii de drumul cu tălpile uitate goale printre trupurile împietrite și rădăcinile copacilor a căror memorie a fost retezată când iarba i-a împletit pământului velința de verde. între pământ și cer, corbul... ruga de alb, într-o orgă de crini pe maluri se zbat arterele firii. complicate zvâcniri readuc
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
lipsite aici de rigiditatea tradițională, capătă o consistență greu de definit, între soliditate și fluiditate. Discursul este curgere dialectică seducătoare; îi este străin pozitivismului separațiilor extreme, al dihotomiilor stabile, apodictice (de tipul bine - rău, virtute - viciu). Volumul evită atât structura împietrită a tratatului, cât și organizarea aleatorie a reflecțiilor eseistice fragmentate. Minima moralia se definește ca o carte în căutarea sophiei (înțelepciunii), ca o maieutică pe care autorul o exercită asupra sieși și asupra cititorului. Pas cu pas, conform unei detectivistici
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
capelă și primul gest a fost să mă închin creștinește. Încă de la primul pas într-una din încăperile memoriale m-a frapat o mică sculptură a fratelui acestuia, Emil Florea, înfățișând o mână anchilozată, cu degetele strânse într-un spasm împietrit, dar care țintea în sus și nu înspre pământ. Cu această mână (stânga) artistul pictase opere nemuritoare care-i supraviețuiesc, cu pensula legată de degetele inerte, surprinse într-un efort aproape supraomenesc de a-și exprima stările sufletești și preaplinul
PORŢI SPRE ETERNITATE. COMEMORAREA ARTISTULUI PLASTIC IONUŢ-CĂTĂLIN FLOREA ÎN LOCALITATEA NATALĂ I.C.BRĂTIANU (ARTICOL DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 201 [Corola-blog/BlogPost/356908_a_358237]
-
goale, ca și când formele, culorile sau dimensiunile nu aveau importanță pentru cei doi oameni. Din când în când, fixau cu insistență telefonul al cărui fir îl întinsese Tudor până aici, în bucătărie, unde rămâneau amândoi aproape toată ziua, așteptând cu sufletele împietrite. Vorbeau rar. Comunicau doar din priviri, atunci când nu foloseau batistele pentru a șterge lacrimile ce curgeau adesea din ochii lor uscați, secătuiți de atâta plâns. Când soneria telefonului a spart liniștea din încăpere, au sărit amândoi odată în picioare și
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
care cu veșnicie se adapă Fluturii striviți de lumina din lampă ZAPĂ DA ZILEI M-a troienit zăpada M-au nins atîția ani Pe mine cine mai poate Să mă dezăpezească ? M-au copleșit pădurile Stejarii cei falnici A u împietrit în sufletul meu M ă mai bucură doar păpădia Cea binecuv întată cu delicatețe De Zeu! Oceanele și mările m-au atras Î n adîncurile lor prăpăstioase M-au părăsit și cîmpiile Cu parfumurile lor simandicoase, Ș i totutși eu
DEFINITII de CRISTINA LILA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356748_a_358077]
-
Acasa > Stihuri > Momente > DOR DE MIRESE Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 608 din 30 august 2012 Toate Articolele Autorului Dor de mirese A început un anotimp demult abandonat, Mirese nenuntite și fragede, au plecat; Atât de împietrită este tăcerea noastră C-a plesnit adânc icoana cerului albastră... Nicicând un bun creștin nu plânge în miezul nopții, Nici în rugăciuni nu strigă să ne ierte morții, Că pendulăm penibili prin iarna grea a minții, Iar ștreangul greu din
DOR DE MIRESE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355230_a_356559]
-
e dor, de-adevăr și dreptate,// De frați prigoniți peste tot de destin,/ De-oleacă de bine, de frunți luminate,/ Mi-e dor de Coșbuc și mi-e dor de Emin.// Azi, plânsul mă doare, toți ducem povară/ Când muți, împietriți, asistăm la declin/ Doamne, mi-e dor de o altfel de țară/ Și în dar îi aduc azi un ram de măslin!” -------------------------------------- Georgeta Minodora Resteman este născută pe 24 august 1960 „în sublime miresme de fân cosit și-n murmur
ANOTIMPURILE RĂTĂCITE ALE GEORGETEI RESTEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355236_a_356565]
-
Acasă > Poeme > Meditație > COPACUL INIMII TALE Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Copacul inimii tale,e-o împletire de frunze nedeslușite culori de vară și toamnă ,înghețate sau împietrite cad de nicăieri sentimente,ploi reci și învechite cad lacrimi de iubire,petale de flori risipite. La poala sunt spinii vieții și ierburi demult încâlcite cerul e o imensitate de stele zugrăvite raze de viață de nicăieri venite susțin o
COPACUL INIMII TALE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368815_a_370144]
-
curcubeu în ape tulburi ,pe mari nesfârșite în ceață de toamnă,pe câmpuri negăsite îți cauți eternitatea în planuri pripite vorbim o limbă de vânturi amăgite... Minciună istoriei într-o zi ne va înghite Iubita ai fost...copacul inimii tale împietrite Destinul împarte,pe cai infinite! Lucian Tătar Referință Bibliografica: COPACUL INIMII TALE / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2292, Anul VII, 10 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
COPACUL INIMII TALE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368815_a_370144]
-
Acasa > Poezie > Amprente > IARNĂ ÎN NOI Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ne-ngheață iarna sufletele deja împietrite, Și ninge peste noi cu grijile lumii întregi, Pe geamurile inimii deseneaza flori aurite Iar fulgii sărută mâinile cu care-i culegi. Ne spulberă crivățul iubirii de multe, Ne îndoim ca și nucii când i-acoperă neaua, Și-n vise
IARNĂ ÎN NOI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368837_a_370166]
-
va pătrunde Numai în inima ta. Acesta este locașul Către care să privești, Mic sau mare cât orașul, Doar de-aici să Mă iubești. Eu știu că este-o ispită Ce-ați creat sub al Meu semn, Doar o inimă-mpietrită Și limba sunând a lemn Poate spune că alege Un loc mare sau mai mic, Însă la final culege Fiecare ce-a iubit. Eu n-am declarat vreodată Că-l iubesc doar pe cel bun; Toți aveți același Tată, Lemn
LEMN SI SPATIILE MICI de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368942_a_370271]
-
mele depășesc cu mult pe cele ale fraților mei și de aceia "mă mărturisesc Ție, Doamne, cu toată inima mea, îmi plec genunchii trupului și ai sufletului, arătându-ți Ție, Dumnezeului meu, toate păcatele mele... Dă umilință inimii mele celei împietrite, ușurează-mi greutatea conștiinței, primește lacrimile mele și suspinarea mea ca pe ale desfrânatei și ca pe ale lui Petru, cel dintâi dintre Apostoli". Tu îmi ești salvarea, Tu mă ridici de fiecare dată, Tu îmi dăruiești Viața. Mă primește
A NU CĂDEA ESTE PROPRIU ÎNGERILOR ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368960_a_370289]
-
în tânăra noastră literatură mai ales printr-un vers impecabil de natură pur plastică. Nimic fluid și solubil, nimic muzical, ci totul aspru, dur; poezie de blocuri granitice înfipte solid într-o construcție ciclopică; poezie fără mister,cu largi acorduri împietrite...Și simboliștii l-au folosit uneori ca pe un focar de sugestiune; simbolul nu trebuia însă privit ca un element caracteristic al simbolismului. În urma procesului natural de intelectualizare și de științism al epocii noastre s-ar putea întâmpla ca,sărăcit
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
Barbu e reprezentată prin ciclul versurilor publicate în „Sburătorul”, versuri de formă parnasiană, de factură largă, cu strofe cu arcuri puternice de granit, cu un vocabular dur, nou însă, cu ton grav de gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialui întrebuințat era mai mult comic: lava, munții, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul,; dar sub această carapace de crustaceu se zbătea totuși, un suflet frenetic. Dacă în versurile parnasiene se simțea influența
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
și cum s-a întâmplat? „Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” Dincolo de Mirabeau e viitorul așteptat, jinduit de-atâta vreme? Adică să ies din plămada smolie?! Adio cernie, pâcloasă și rece așteptare?! Rămas-bun nemișcare silită, formă-mpietrită! Cum?! Podul să dărâme hotarul, să-nalțe în mine speranța de-a fi? Să mă-mpingă spre cer și spre soare? Să mă-nvețe la tot să tresalt? Regăsi-voi puterea din mine să mă bucur de lumina din jur
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
și totuși ei l-au ajutat. Unchiul a venit încet lângă pat și a început să îl încurajeze. Trecuse și el îintr-o întâmplae asemănătoare. În fiecare zi, bătrânul îi povestea câte o poveste cu tâlc încercând să îi îmblânzească inima împietrită. A venit seara de Ajun. Bătrânul a început să povestească cum erau sărbătorile de iarnă altădată. Ningea din abundență, copiii mergeau la colindat, gospodinele pregăteau anumite mâncăruri și prăjituri, specifice zonei. Tot povestind a simțit cum îi vine rău. Copilul
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
străbun, își face loc, spre exemplu, în poezia „Foșnetul gândului”: „Pământu-i leagăn de iubire/ Colț de rai, prietenos și cald/ Pe el stau așezate-n dăinuire/ Iarba și pietrele pe care calc” ori în „Nu râd, nu plâng”: „Stau aici împietrită/ Pe piatră/ Nestrămutata/”. Poeta ne amintește că-n noi stă puterea de înălțare spirituală și de trezire a neamului față de care avem o datorie morală. Dacă fiecare am zidi o cărămidă la catedrala Ființei naționale române am fi salvați: „Aici
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Privesc în oglinda vieții Prin perdeaua tinereții Și zăresc viața-mi trecută Mâna...fluturându-mi...mută. Clipe fără de uitare Clipe vesele și-amare Trec prin mintea-mi amorțită Tremurând pleoapa-mpietrită. Lacrima, perlă de ocean Lin alunecă...în van Lăsând brazdă pe obraz Dantelând obrazu-mi tras. C-o mâna caldă, trudită Șterg povestea învechită Ce a fost? Și ce va fi? Am știut...dar nu voi ști! Referință Bibliografică: REMEMBER / Mariana
REMEMBER de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369951_a_371280]
-
al visurilor unui poet care se vrea o călăuză a întregii lumi în căutarea fericirii, a frumuseții vieții și a iubirii, căci „pluteau pe zări albastre pâlpâiri,/chemări și doruri, fragede zidiri,/tăcerile bolnave de iubire”, iar poeta, „pe țărmuri, împietrită, lângă stânci”, așteaptă cu nerăbdare „întoarcerea fregatei scufundate”, odată cu lumile ce i-au fost, pentru totdeauna, „furate” (Lumi furate). Fregata, amarată într-un fiord, devine locul ideal unde inspirația, „un sloi de diamant/îmi fulgeră pentru moment cărarea”, se manifestă
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
scris poezii de dragoste, pe care nu le vei citi niciodată. Am plâns toate ploile cu tunete și fulgere din lunile fierbinți de vară când mi-ai bântuit nopțile. Cu ce cheie fermecată ai deschis lacătul ruginit al inimii mele împietrite, după ani mulți de tristețe și lipsă de iubire, nu știu! Într-o dimineață banală de vară, când navigai pe pagini virtuale, ți-ai oprit o clipă privirea pe poza mea. Puteai să treci mai departe. Ai cercetat-o, cu
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Mă-ntorc la Tine! Mă-ntorc la Tine, Tatăl meu Primește-mă la pieptul Tău... E drumul greu...și-am obosit... Pe cale spinii m-au rănit... Acum mi-e haina zdrențuită Și inima mi-e împietrită C-am fost departe Domnul meu De dragostea și Harul Tău... Mă-ntorc la Tine...mi-a fost dor În pacea Ta să mă-nfășor, Să-Ți simt iubirea Tată Sfânt Să sorb dulceața din Cuvânt Și mi-a fost
OMAGIU DIVIN 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369419_a_370748]
-
al visurilor unui poet care se vrea o călăuză a întregii lumi în căutarea fericirii, a frumuseții vieții și a iubirii, căci „pluteau pe zări albastre pâlpâiri,/chemări și doruri, fragede zidiri,/tăcerile bolnave de iubire”, iar poeta, „pe țărmuri împietrită, lângă stânci”, așteaptă cu nerăbdare „întoarcerea fregatei scufundate”, odată cu lumile ce-i fuseseră „furate” (Lumi furate). Fregata, amarată într-un fiord, devine locul ideal unde inspirația, „un sloi de diamant/îmi fulgeră pentru moment cărarea”, se manifestă plenar și, deși
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
americani misionari creștini, scrie despre poporul chinez pe care l-a iubit într-o perioadă în care chinezii erau priviți în SUA drept cetățeni second-hand, buni de călcat în picioare. Iubirea ei pentru acest mare popor deschide ochii și inimile împietrite ale civilizației vestice. În 1938 este prima femeie care primește premiul (1892 -1973) crescută în Chină, din părinți americani misionari creștini, scrie despre poporul chinez pe care l-a iubit într-o perioadă în care chinezii erau priviți în SUA
JOCURILE FOAMEI (3) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369650_a_370979]
-
americani misionari creștini, scrie despre poporul chinez pe care l-a iubit într-o perioadă în care chinezii erau priviți în SUA drept cetățeni second-hand, buni de călcat în picioare. Iubirea ei pentru acest mare popor deschide ochii și inimile împietrite ale civilizației vestice. În 1938 este prima femeie care primește premiul Nobel pentru Literatură, r ecunoscandu-i-se meritul de a aduce PACEA acolo unde înainte fusese dispreț și ura. Primește și premiul Pulitzer în 1932, fondează asociația pentru adopții interrasiale, militează
JOCURILE FOAMEI (3) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369650_a_370979]
-
-l atinge. Scoase capul pe fereastră, iar când se întoarse, ochii lor se întâlniră. Se priveau pătrunși de secrete. Ai ei erau de dorinți, ai lui de curiozitate. Această tânără răscolitoare putea să pună pe jar orice inimă, oricât de împietrită ar fi fost ea. Tânărul era proaspăt bărbierit, cu un ten fin, mirosind plăcut a lavandă. Părul era îngrijit pieptănat, la început cu o cărare laterală, când a intrat în compartiment, acum, din cauza curentului, răvășit și învolburat. Purta, pe lângă bluza
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]