17,154 matches
-
întreagă. Casa roșie din sătucul minuscul, aflat în mijlocul unei păduri, le rezervă două luni de liniște și bunăstare. Dar le trezește un ghimpe dureros, diferit de toate chinurile ce le înduraseră până atunci: dorul de casă. E viermele care te împinge la evaziune. Și asta n-ar fi fost o problemă, căci în jurul Casei Roșii nu exista nici o împrejmuire ("nici măcar una simbolică, așa cum era la Katowice..."). Dar se naște un fenomen pe care este până la urmă previzibil: dependența. Neputința a rămas
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
2003" (portal.edu.ro). Ceva mai rară (circa 50 de atestări) și mai clar depreciativă e forma ministresa: "Ministresa e o femeie neputincioasă în fața unui sistem în care se regăsesc toate slăbiciunile societății" (EZ 3353, 2003, 1); "Ministresa Andronescu își împinge sora către șefia CJAS Mehedinți" (gds.ro); "Ministresa Daniela Bartoș nu vrea să apară cu cască de protecție la Cârcotași" (curierul.ro). Doar de vreo 10 ori apare varianta ministreasa: "Iată răspunsul magistral, rostit de ministreasa MEC" (ziua.ro, 1
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
din jurul lui Năstase n-ar mai fi apucat să-și vadă nici măcar fotografiile electorale de pe pereți. Pentru că dincolo de nemulțumire, dincolo de suferință și frustrare există o complicitate bolnăvicioasă a multora dintre români cu gangsterii pesediști. Un "ce" enigmatic și inanalizabil îi împinge, ca-ntr-un hău, în brațele căpcăunilor mincioși și vicioși care-au împilat țara pînă la refuz. O mai clară relație de dependență psihanalitică a victimei de călău e greu să găsești. Și totuși, credibilitatea acestor derbedei rămâne la cote
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
facem de cincisprezece ani, în viețile noastre cu preț redus. O facem cu aplomb, cu ardoare, cu entuziasm. Nu e doar o dimensiune a politicului românesc, ci a ideii însăși de existență românească. Felul în care ne alegem conducătorii ne împinge mereu spre fundul grămezilor dezordonate, spre locul neaeristit unde materia prost prelucrată și țărâna râncedă fuzionează cu entuziasm. Așa am procedat la toate răscrucile acestor ani: când am chemat minerii, când "nu ne-am vândut țara" doar ca s-o
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
ochii albaștri" ai Securității, pe varul veceurilor acelorași închise încăperi. A fost modul lor, ignorând sau negând opacitatea zidurilor, transformându-le în ecrane ale propriilor proiecții interioare, de a-și învinge prin visul poetic boala schizofreniei generale la care îi împingea paranoia dictaturii. Și au crezut cu asupra de măsură în el, ca și în rostul, ba chiar în menirea lor în societatea totalitară. Se pare însă că, spre sfârșitul mileniului, închisorile au devenit neretabile. Lagărele comuniste s-au dovedit bugetofage
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
numai să uităm. A început sughițul; mă enervasem. Unul dintre cei tineri și puternici, un bărbos tipic (pesemne sculptor, ei au mîini zdravene!), s-a repezit imediat la mine. - Du-te. Du-te... Borăști și pe urmă te întorci. Mă împingea afară pe ușă cu tot atîta scîrbă cîtă milă. De-al nostru. Am ieșit afară la aer curat; la intrare, într-adevăr mi s-a întors stomacul pe dos. Asta-i bine. Noapte. Stele. Și borîtura de la picioare n-o
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
bine votcă, desfund-o mai repede). Mîna mea dreaptă, lăsată în jos, a luat cuțitul. Dar nu l-am deschis. Precaut, am așteptat. - Bine. Ciubik a scos sticla din buzunar; s-a apucat să scoată căpăcelul de metal. L-a împins cu unghia. Neizbutind, și-a căutat în buzunar legătura cu chei, a proptit una și, dintr-o mișcare, a smuls repede capăcelul alb al sticlei de votcă. Ținea sticla pregătită. Iar eu deschisesem deja cutițul. Mi-am întins mîna dreaptă
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Se temea că am să beau deodată o jumătate de sticlă.) M-am întins. - Ți-am spus să ai răbdare!... A tras sticla în întuneric. Dar eu mă apropiasem suficient, mă lipisem de el (n-ar avea timp să mă împingă). Și de îndată, cu o mișcare simplă (după omoplatul lui, ca într-un loc cunoscut) i-am înfipt cuțitul, simțind cu vîrful golul surpător al inimii omenești. A chițcăit ca un șobolan într-un colț. "Ma-mma-aa", a mai îngînat. Apoi
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
figura Anticristului și deplorînd iremediabila desacralizare a lumii, "tristețea metafizică", vădindu-se mai apropiat de gnostici decît de părinții Bisericii, cu același alibi demonic. Iar la V. Voiculescu predomină, pe fundalul unor similitudini argheziene, temperamentul teluric, pătimașa senzualitate care-l împing spre indecizii și anxietăți, dar și spre o sfidare oarecum naturală a divinității, nutrită de dulceața păcatului specific răsfrîntă în pasta densă a discursului metaforizant. Aparent, Cartea Psalmilor a lui Paul Aretzu e străină de asemenea derogări de la dreapta credință
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
din iunie. Nu, Năstase va fi înfrânt tocmai de sistemul perversiunii și-al corupției pe care l-a dus la perfecțiune. În săptămânile și lunile următoare vom avea spectacolul, înduioșător pe alocuri, respingător pe ansamblu, al unui Sisif de operetă împingând la deal bolovanul rău mirositor al unei formule politice expirate. Cu cine să reformezi partidul (că guvernul am văzut cu cine l-a reformat: au plecat escrocii cu glasuri răsunătoare, au venit lingușitorii îndoiți de șale și muți)? Cu Agathon
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
a putut să aibă în istoria artei o contribuție care să se asemene cât de cât cu operele Renașterii, să zicem. în schimbul imageriei ce a înzestrat Europa cu atâtea opera, fiii poporului lui Israel au avut forța abstracțiunilor ce a împins omenirea departe în cunoașterea Universului... Sigur, există în suprearealism o contribuție majoră. Una este însă arta unor Leonardo da Vinci și Michelangeo și cu totul alta arta speculativă, cerebrală, de la sfârșitului secolului XIX și începurul lui XX. Figura lui Moise
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
De asemenea în contul unei astfel de nefirești distorsionări a candorii primare putem trece și notele unei senzorialități acute, cinice în granulația sa provocator materială, care, în psihologia restaurată a copilului, tentează a corija dematerializarea, excesivă, angelica plutire ce ar împinge viziunea spre inexprimabil. Prin această mică enclavă a cruzimii, poeta oferă un tribut perspectivei moralmente negative, de care, deși programatic n-o împărtășește, nu poate face abstracție. Simțămîntul liric complex de care dă dovadă conține însă și un remediu paradoxal
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
că o idee interesantă economic va fi transformată într-un Gulag de regimul comunist care a preluat-o. Propaganda comunistă de la noi s-a străduit să ne convingă de faptul că a preluat o țară înapoiată economic pe care a împins-o din greu spre progres. Nu sunt un proslăvitor al trecutului, dar o țară care construiește un pod precum cel de la Cernavodă la doar cîțiva ani după ce își proclamă independența și care are forța economică de a ridica în Capitală
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
Cine se dedică scrisului foiletonistic se presupune că s-a împăcat cu destinul de efemeridă al textelor sale. Știe că le este sortit să trăiască puțin, că mor, cele mai multe, o dată cu numărul de gazetă în care apar. Ultimul foileton publicat îl împinge în uitare pe cel dinainte, iar cel de mâine va face același lucru cu cel de azi. Și totuși, aproape toți practicienii foiletonului țin să înfrângă această lege naturală, ca să-i spunem astfel, doritori să prelungească, pe cât se poate, viața
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
corupții acceptabile, care să nu mai scoată în față România, urmează să se stabilească pe măsură ce vom ști mai multe despre om și prezența sa în cosmos. Plecând de la ceasul în care Adam, cu un picior în afara Paradisului, din care-l împingea, cu expresă decizie, Arhanghelul, cu spadă de foc în dotare a încercat să-i strecoare în șorț un măr. Unde nu fusese mușcat. în copilăria mea, eminenți stâlpi ai societății pronunțau, cu efect, cuvântul conrupție, vorbeau de cadre conrupte, acel
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
celeilalte înrîuriri, a fost un maniac." Și, după ce constată că genialitatea lui Eminescu n-a schimbat ordinea influențelor, proclamă imposibilitatea noastră de a asimila, lipsa talentelor remarcabile ș.a.m.d. "Cultura noastră numără deci un geniu " dar acesta n-a împins deloc spre coasta Rinului barca istoriei noastre literare, rămasă pe țărmii civilizației franceze. Dacă literatura noastră a fost un continuu parazitism, vina n-o poate culege cultura Franței, ci neputința noastră de a asimila " mai mult: lipsa talentelor remarcabile, capabile
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
Fără iluzia aceasta, am fi rămas poate un trib incoerent și balcanic. Istoria românilor, politică și culturală, nu-i decît istoria și aventura acestei idei-fixe, fecunde. ș...ț Iluzia lui Israel, de-o pildă, că e poporul ales l-a împins spre aventura lui, unică în istorie. Iluzia noastră, transformată în adevăr, că sîntem latini, ne-a creat o țară și ne-a dat necesități europene; cea dintîi, de-a face parte din Europa. Sîntem latini, de cînd credm că sîntem
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
credm că sîntem, adică de vreo 300 de ani. Cultura noastră a adus atunci singura ei notă specifică și cea mai mare; ideea latinității noastre e un produs exclusiv cultural, dar cu roade culturale și politice. Dacă ea ne-a împins spre Franța și dacă rolul nostru de colonie a Franței a fost inevitabil, aceasta e o consecință a premisei că sîntem latini " iată deci și reversul medaliei." Fundoianu trage concluziile care i se impun: " Dacă ideea că sîntem latini ne-
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
de părere că nu a existat în timpul războiului rece vreun stat care să joace rolul Corintului în declanșarea conflictului armat, cu excepția poate, spune el, a Chinei la sfârșitul anilor cincizeci și începutul anilor șaizeci când Mao a încercat să-i împingă pe sovietici la atacarea Occidentului. Gilpin subliniază că deosebirea fundamentală între războiul rece și războiul peloponeziac o constituie armamentul nuclear; nu se poate demonstra, susține profesorul american, că existența bombelor atomice au oprit supraputerile să înceteze �the long peace�, chiar dacă
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
o țin pe a lor. Nu fac aranjamente tactice, ci stau ca spinul în coasta puterii, indiferent care ar fi ea, ca să nu uite direcția strategică. Nu-mi fac iluzii că intelectualitatea Bulgariei, în partea ei de societate civilă, a împins Sofia mai înainte decît Bucureștiul în negocierile cu Uniunea Europeană. Politicienii bulgari nu-și fac însă probleme și complexe față de direcția pe care o susțin intelectualii, ci dacă au ajuns la concluzia că asta e direcția, nu se mai joacă de-
Bulgarii și noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12746_a_14071]
-
că asta e direcția, nu se mai joacă de-a uite Europa, nu e Europa. Spre deosebire de noi, bulgarii au înțeles ceva mai devreme că în loc să-și dea peste picioare unii altora, pe motive de moștenire politică, e de preferat să împingă lucrurile înainte. Cînd Bulgaria a încasat-o la Campionatul European de Fotbal, ne-am grăbit să ne bucurăm, de parcă înfrîngerile bulgarilor ne-ar fi adus nouă puncte, într-un campionat european al celor care au rămas acasă. Asta chiar m-
Bulgarii și noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12746_a_14071]
-
cu adevărat să preia puterea. Or, la acest capitol vulnerabilitățile costă. Se cunosc legăturile de rudenie între dl. Tăriceanu și Ionescu-Quintus, liderul liberal dovedit ca turnător la Securitate. Nu cred că "D.A." se află în situația de a risca să împingă prea în față un personaj ce poate fi anihilat prin simpla invocare a unui scandal. Văd, prin urmare, ca posibil cap de lance al celor care, sper, vor conduce România începând cu noiembrie 2004, o personalitate care să răspundă următoarelor
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
revoltă antiburgheză, un nonconformism epocal. Ruptura a lăsat un vid pe care s-a străduit a-l umple în grabă ideologia marxistă. Nu a fost, firește, decît un parazitism pe neaderența de factură nihilistă a avangardei, o deturnare a discontinuității împinse pînă la ultimele consecințe a acesteia. O mistificare, căci finalitatea negației nu putea fi substituită printr-o finalitate politic-socială, indiferent de factura ei. însă destui avangardiști s-au văzut prinși în mrejele compromisului cu o măcar relativă bună credință. Termenul
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
o lume reală și o lume fictivă în același timp. Pe o stradă de periferie, dintr-un oraș fără nume, nu prea mare, probabil moldovenesc, se întîmplă și nu se întîmplă nimic. Un drum asfaltat doar pînă la jumătate îl împinge pe cititor într-un univers de moloz și case scăpate de amenințarea demolării în anii sistematizării, cu știr, urzici și găini, cîini fără stăpîn, cu straturi de ceapă, cu o casă mare construită în anii din urmă - a Colonelului -, cu
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
reaminti cât de fraieri am fost și n-am înțeles logica lumii. Între timp, cleștele de fier al turnătorilor din provincie își va fi îndeplinit și el misiunea de a ne transforma în oițe blânde, fără glas, tocmai bune de împins în strunga îngustă construită pentru vremile de aur ale Europei. Dar până atunci să nu ne mirăm că modelul propus de acești oameni e tot cenușiul și că legea de aur rămâne tăcerea. Aceiași și aceiași mutanți redactează buletinele informative
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]