460 matches
-
am strigat tare că nu, nici de-al dracu’, și să crape amândoi, și mi-am tras repede mâna, în timp ce cu genunchii am împins stinghia spre Remus, și am plonjat spre scară, și am văzut cum Remus își deschide ochii, împlântând cuțitul fix în locul în care îmi fusese palma, iar deoarece scândura alunecase, acolo era acum palma lui Romulus, dar dacă lovitura de cuțit o nimerise sau nu, asta n-am mai văzut, pentru că atunci eu începusem să cobor scara, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Într-un somn stupid, deranjat doar de atacurile paraziților ce-i consumau din interior. Unii paraziți erau atacați de paraziți și mai mici; aceștia din urmă erau, la rându-le, teren de reproducere pentru viruși. Reptilele alunecau prin arbori, Își Împlântau colții veninoși În păsări și mamifere; dacă nu erau chiar ele secționate brusc de ciocul vreunei păsări de pradă. Vocea teatrală și stupidă a lui Claude Darget comenta aceste imagini atroce cu o expresie de admirație ce nu se justifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tratați de ceilalți cu un dispreț obiectiv. Bruno se simțea aproape de acești băieți; dar, adolescentele fiind oricum imposibil de agățat, nu s-ar fi dat În lături, vorba unui cititor al revistei Newlook Întâlnit la cafeneaua gării Angers-Nord, să-și „Împlânte lancea Într-o halcă oarecare”. Cu această speranță, la ora douăzeci și trei, Îmbrăcat cu un pantalon alb și o cămașă sport bleumarin, coborî spre centrul generator de zgomot. Aruncând o privire panoramică peste mulțimea dansatorilor, Îl zări mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am dat Umbrei, după cum se cădea. L-am lăsat să se zvârcolească lângă vatra părăsită și am luat-o la goană spre vale. Stk, stk, suuff! - Ah, chirăi Enkim, ascuțit. Căzuse În genunchi și avea o suliță din aceea micuță Împlântată În partea de jos a pășitorului. - Fugi! răcni Enkim. Moru te-a trimis pe tine, nu pe Enkim! Am strâns din dinți. Cum să-l las pe cel care mă trecuse apa care curge mereu? Cum să-l las singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
frânse când izbi spinarea solzoasă. Blestemata de șopârlă! Parcă nici nu simțise lovitura și se tot dădea la Enkim, În salturi scurte. M-am apropiat de fiară din spate și, apucând sulița cu amândouă mâinile, am dat să i-o Împlânt În ceafă, dar vârful sări Într-o parte, de parcă aș fi Încercat să-l Înfig Într-o piatră. Lovitura fusese puternică Însă, iar șopârla dădu un fel de cârâit și, dintr-o dată, se răsuci spre mine. Coada groasă Îl izbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să-și dea seama și-l trânti din nou. Nu știu cum, dar, văzând botul ăla Într-atât de căscat, odată mi-am repezit sulița În limba șopârlei, chiar Îndărătul șirului de colți din față. Vârful suliței străpunse limba și gura animalului, Împlântându-se adânc În nisip. Șopârla prinse a se zvârcoli cu o furie care ne Îngrozi pe toți - se răsucea cu totul În jurul suliței ce-i țepuise botul, izbind cu coada și tresărind de parcă n-ar fi avut nici o greutate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dădu să-și abată bâta, mișcările lui se Încetiniră, așa că m-am ferit cu ușurință din calea loviturii. Bâta lui fărâmă un mușuroi când buși În pământ, iar Eklu se aplecă În față, dus de forța izbiturii. Atunci, i-am Împlântat sulița În gât, deasupra osului ce ține brațul, spintecându-l acolo unde știam că-l voi da Umbrei repede și fără chinuri. Mi-am smuls sulița din carnea lui care dădu un fel de fleoșcăit, iar sânge de două feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu se făcea. Nu cu unul ca el. Pufni În râs. - Păi dacă-i pe-așa, de ce ți-ai bătut joc de Logon, câine spurcat ce ești? - Tot nu pricepi? Krog nu are Încotro, i-am spus și i-am Împlântat piatra ascuțită În beregată, că doar pentru asta alesese Moru un ucigaș să plece la drum. Și, În acea clipă, am auzit un tunet care s-a rostogolit peste tot cerul, după care deodată Începu să ningă cu fulgi deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și să gândească. Va inventa personaje stranii sau obișnuite, va creiona scenarii mai mult sau mai puțin absurde, va întocmi fișe ale fiecărui personaj pentru a nu uita detaliile importante, va concepe acea coloană vertebrală a romanului în care va împlânta apoi, cu frenezie, nenumărate paragrafe. Ele se vor îmbuca, încetul cu încetul, pentru a da o formă finală tuturor gândurilor învălmășite în spatele frunții ridate pe care curg constant broboane de sudoare. Din această cauză, scriitorul este permanent contorsionat, gârbovit sub
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu s-a luptat, c-o mai detestabilă furie telurică, pentru gloria de a nu fi picurată, peste el, nici o moleculă de izopropan... Un barbar. Un amplasament geologic neinstruit și păgân. ...Era în urmă c-o lună și zece zile... Împlântasem totuși în solul ostil fundațiile noastre. Ancorasem principalele noastre baterii de utilaje, racordasem stațiile de separare, reglaj și supraveghere. Înaintam, în acea după-amiază, pe-o pasarelă, ca pe-o punte de transatlantic, cu prova adânc înfiptă într-o vegetație luxuriantă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nepoțeilor săi. 227 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI șanse să crească ciuperci. Prin Europa ploua foarte mult și existau dureros de multe asemenea zone. Sfântul Părinte, calculând pesemne în gând chintalele recoltei de ciuperci, nu-l iertă și îi împlîntă un penultim steguleț într-o viroagă a urechii: - Și cam cât credeți voi, în România, că o să scoateți producție, la hectar, anul ăsta? - O sută de mii de tone, răspunse Pinky, fără să clipească. - Puțin... Mult prea puțin... Habar n-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puține ori agravat de utilizarea abuzivă a comparației - ca În mai vechile Restriști -, ornament exterior al unei discursivități abia mascate, ca În următoarea strofă din Concluziuni: Aici tresare vitrina ca un obraz Vorbe deplasez ca figuri de șah Să-mi Împlînți privirile ca brazi Se leagănă sîngele nostru ca un hamac... Atributul de „ostenitoare lirică”, dat de G. Călinescu, e justificat parțial În asemenea cazuri, căci expresia directă a unor stări nu de mare profunzime pare evitată cu orice preț, și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ale sale, dacă nu individualul, dacă nu ființa lui ti, a lui "ceva anumit"? Chiar și matematismul neokantianului Cohen termină prin a pune kantianismul în slujba experienței, a unui concret determinat; la el, calculul infinitezimal este un mod de a împlînta infinitul în finit. Iar astăzi, științele spiritului au ajuns în situația de a vrea să le domine ele pe cele ale naturii, regăsind idiomaticul, individualul, "clipa cea repede". Și atunci, te întreb: ai organ, cu artistul plastic, pentru concretul de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei s-a încheiat eu nu mai aparțin lumii de aici. De aceea, recăzând în ea, sânt debusolat, buimac și nefericit. Dacă o carte nu creează această ruptură, dacă ea nu îți propune, în chiar mijlocul existenței în care ești împlîntat, o lume alternativă la care să poți face oricând recurs, dacă ea nu îți provoacă nevoia de a te freca la ochi pentru a reintegra lumea pe care ai părăsit-o, atunci ea nu e o carte importantă, ci una
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este acoperit de verdeață și de-o grădină plină de flori, organizată după gustul cel mai bun. Lucrările făcute de comitetul aranjator întru scopul serbărei au fost următoarele: Din sat până la mănăstire de - amândouă părțile șoselei, pe lângă arborii naturali erau împlîntate în pământ cetine de brad în două șiruri paralele. Ici și cole în direcția {EminescuOpIX 495} acestor aleie artificiale erau așezate lampioane mari și mici pentru luminație. La mijlocul drumului, considerat din sat până la mănăstire, se înălța un impozant arc de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
persoane. Înlăuntrul acestei clădiri erau așezate de-a lungul mese și lavițe de brad. Pe stâlpii din mijloc atârnau marcele țărilor române ș-o sumă de flamure mici. În fine aranjamentul dinaintea porticului, stătători din mai multe șiruri de cetine împlîntate în pământ, împodobite cu drapele, era de-o frumuseță rară. Acum, după ce-am dat lectorilor noștri o ideie palidă despre situația maiestoasă a mănăstirei și despre aranjamentele comitetului, rămâne să facem tabloul măreței festivități. Sâmbătă sara, la 10 oare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
făcut de ne-au scutit și ne-au apărat de dăjdii și de zloți și de lei și de galbeni și de alte nevoi să putem să trăim în țară la locul nostru”. Trebuia să fie cineva cu rădăcinile adânc împlântate în trecut, cu legături indestructibile în urmă față de locuri și de strămoși, ca să țină atât de mult la această stare de fapt încât să înscrie nevoia și dorința de a vrea cu orice preț „să putem să trăim în țară
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în voia unor beizadele pe o podea acoperită de flori. Principele, prevenit de serviciile secrete, asistă nevăzut la scenă și se răzbună pe participanți omorându-i prin îngheț. Messerul e cruțat, dar când recidivează, voievodul se mânie rău și îi împlântă un pește viu în zona păcatului, ucigându-l. Scene de amor lesbian și de masturbare feminină colorează romanul lui Gabriel Chifu Relatare despre moartea mea. Eroina, Anne Wellington, fostă Stănescu, e bisexuală, cu impulsuri autoerotice și, având un soț vârstnic
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
cărau de-a lungul ei trenulețe cu turbă brună, cu plăci și brichete de turbă. Puteam presupune fără greș că seara, deasupra ușilor clubului avea să răcnească un picup, iar bețivii aveau să hoinărească pe ulițe, nu fără a-și împlânta cuțitele unul în altul 198. În schimb, Talnovo este un loc înconjurat de o pădure deasă pe placul său: Și am aflat că nu peste tot în jur se prelucra turbă, că dincolo de calea ferată este un delușor, iar în spatele
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
bine înarmați. Privindu-i cum vin, și-a încordat încă o dată puterile. A mai dat un atac, acolo, pe malul Someșului. A mai oprit o dată năvala. O nouă săgeată vrăjmașă i-a străpuns pieptul. N-a căzut nici acum. A împlântat pintenii în pântecele Murgului și a alergat spre cetatea Dăbâca. Să mai reziste acolo, cât l-o mai ține suflarea. Sângele din rană îi curgea mereu, șuvoi. Nu mai putea strânge frâul. Frânt de durere, sleit de puteri, s-a
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
că sap o fântână. - O fântână, tresări fără nici un motiv aparent Mihu. - Da o fântână, care în mod ciudat nu se adâncea niciodată. Dincolo de peretele de lut galben se auzea apa susurând ca o chemare, dădeam cu cazmaua care se împlânta ușor fără să simt nici cea mai mică urmă de oboseală. Și apa mă chema... Îi povesteam nevesti-mi iar ea o ținea una și bună: „Să nu te mai culci sub nuc.” Odată când a venit pe la poartă o țigancă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Lăcaș) și întâlnită la Nichita Stănescu ("Locuiesc într-un ochi de pasăre"). La începuturile sale, Grigore Vieru se voia autor de cântece (a și compus melodii), slăvind spre neuitare arborele, pasărea, trandafirul, punând în cuvânt o mare gingășie emoțională. Puternic împlântat în originarul românesc, întreținând contacte de adâncime cu mitologia și istoria, rostirea lui liniară, de tradiție clasică, se bazează consecvent pe notații plasticizante, naturiste: "Lin ca stelele pe munte, / Îmi curge liniștea pe chip" (Mai sunt); Îmi curge pe mâini
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
peste zidurile fortificației. Nori purpurii și vineții își făceau hatârul, mușcând din seninul de altădată al Antichității. În cealaltă parte a bolții, dădea să răsară palid luna. Urca, dosită după un văl auriu care plutea pe deasupra orașului, pentru a se împlânta într-unul dintre vârfurile castelului. Din ceruri, lumina aștrilor scobora pentru a mângâia blând cetatea. Europa rămase singură, ostatică între cer și pământ. Scufundată în ore devenite ani și transformate în secole, voia să-și găsească alinarea. Oblojindu-și plăgile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Destinul lui Oedip se sfârșește în umbră și tăcere, în adâncul unei văgăuni neștiute. Statuia și fantomatc "Statuia și fantoma" Raportul dintre statuie și fantomă apare cu claritate în tragedia greacă. Colossos-ul1, amintește Vernant, este acea efigie înălțată din pământ, împlântată în sol, simplă piatră, statuie-stâlp sau statuie antropomorfă ce figurează dublul, substitutul cadavrului absent și îi fixează psyche-ul, adică acea parte a omului care, în concepția grecilor, rătăcește între lumea celor vii și lumea celor morți și care, ca fantomă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
alte ținuturi românești, înainte de a pleca la cununie, alaiul merge la casa miresei pentru a o lua și, o dată "porțile legate" deschise, în urma "orației" rostite, "colăcerii" intră călare și merg până în fața ușii unde gazda îi așteaptă cu un colac împlântat într-o suliță, o cană cu apă și o sticlă cu vinars pe care le pune pe un scaun, jos, să fie cât mai aproape de pământ; colăcerul, coborându-se de pe cal, "înconjură scaunul, se pleacă și ia de pe scaun colacul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]