369 matches
-
negru în unde de-abanos Ajunge pân-la șale în unde luminoase; Și vorba ta e vie și ochiul lănguros Și mâna ta cea fină e dulce, mângâioasă; Și totuși mi se pare că-n fire-ți e-o greșală De împli al meu suflet c-o boare de răceală. Și știi, nefericito, că ochiul tău m-atrage Ca un magnet - și totuși în taină îl respinge. Credeam întîia dată că te iubesc - dar simt Că sângele meu este dușman la al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
teasla și ciocanul Cu aurul fals al vorbii spoiesc zădarnic banul Cel rău al minții mele... și vremea este vama Unde a mea viață și-a arăta arama. "Să reproduci frumosul în forme" ne înveți: De-aceea poezia-mi mă împle de dispreț... Dator e-omul să fie a veacului copil, Altfel ca la nevolnici el merit-un azil Într-un spital... Acolo cârpească cu minuni Păreții de chilie și spună la minciuni... Da! ticălos e omul născut în alte vremi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zorii tinereții. Nu urmați gîndirei mele: Căci noianu-i de greșele, Urmărind prin întuneric Visul vieți-mi cel chimeric. Neavând învăț și normă, Fantazia fără formă Rătăcit-a vai! cu mersul: Negru-i gândul, șchiop e viersul. Și idei, ce altfel împle, Ard în frunte, bat sub tîmple: Eu le-am dat îmbrăcăminte Prea bogată, fără minte. Ele samănă, hibride, Egiptenei piramide: Un mormânt de piatr-în munte Cu icoanele cărunte, Și de sfinxuri lungi alee, Monoliți și propilee, Fac să crezi că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
guri. Pluteam pe-un râu. Sclipiri bolnave Fantastic trec din val în val, În urmă-mi noaptea de dumbrave, Nainte-mi domul cel regal. Căci pe o insulă în farmec Se-nnalță negre, sfinte bolți Și luna murii lungi albește, Cu umbră împle orice colț. Mă urc pe scări, intru-nlăuntru, Tăcere-adîncă l-al meu pas. Prin întuneric văd înnalte Chipuri de sfinți p-iconostas. Sub bolta mare doar străluce Un singur sâmbure de foc; În dreptul lui s-arat-o cruce Și-ntunecime-n orice loc.
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te-ai dus!, o mare, înghite-mă, mă sfarmă, Îmi amăgește mintea cu-a valurilor larmă. ( El se urcă în luntre și îi dă drumul pe mare) Se-nsenină. S-aude glas de corn. REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară 285A codrilor... în cârduri veniți genii șăgalnici Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie, Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie, Și zimbrii zânei Dochii, pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
urcă în luntre și îi dă drumul pe mare) Se-nsenină. S-aude glas de corn. REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară 285A codrilor... în cârduri veniți genii șăgalnici Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie, Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie, Și zimbrii zânei Dochii, pe frunți cu stemă mare, 290Și voi, cai albi ai mării, cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ȘI SALON Zadarnic fete mândre zâmbind cutreer-sala Și muzică-i și visuri și farmec îndelung. În ochii unui tânăr sădită e răceala Și note cât de blânde în inimă-i n-ajung. Amicul cel de-o vârstă păharul lui îl împle Și-l chiamă și pe dânsul la masa unde beu; Pe mînile-amîndouă el ține a lui tâmple Se uită pe fereastă cum ninge-ncet... mereu. Se uită cum omătul copaci și case-ncarcă, Cum vântul farmă ramuri svîrlindu-le-n ferești, Atunci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
paserilor grai, În murmurul de viespii, ce-n mii de chilioare Zidesc o mănăstire de ceară pentru trai, De spânzură prin ramuri de sălcii argintoase O-ntreagă-mpărăție în cuib legănător, A firii dulce limbă de el era-nțeleasă Și îl împlea de cântec, cum îl împlea de dor. Visa copilul... Fruntea-i de-o stâncă răzimată, Privea uimit în râul ce spumega amar, Și arunca v-o piatră în apa-nvolburată. Râdea, cânta degeaba... plângea chiar în zădar. El vede ierburi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viespii, ce-n mii de chilioare Zidesc o mănăstire de ceară pentru trai, De spânzură prin ramuri de sălcii argintoase O-ntreagă-mpărăție în cuib legănător, A firii dulce limbă de el era-nțeleasă Și îl împlea de cântec, cum îl împlea de dor. Visa copilul... Fruntea-i de-o stâncă răzimată, Privea uimit în râul ce spumega amar, Și arunca v-o piatră în apa-nvolburată. Râdea, cânta degeaba... plângea chiar în zădar. El vede ierburi nalte în mândră zi cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ce plină e ca toamna mierea-n faguri, Ca s-o aștern frumos în lungi șiraguri, Ce fără piedeci trec sunând cezura. Ce aspru mișcă pânza de la steaguri Trezind în suflet patima și ura - Dar iar cu dulce glas îți împle gura Atunci când Amor timid trece praguri! De l-am aflat la noi a spune n-o pot; De poți s-auzi în el al undei șopot, De e al lui cu drept acest preambul - Aceste toate singur nu le judec
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
spirit doară îl simte în tăcere, Căci nu-țelege blândul cuvânt de mângâiere Din paginele unse a sfintelor scripturi. {EminescuOpIV 363} Ce-nseamn-acele candeli ce ard în orice colț Sub chipuri mohorâte cu-adînci și slabe fețe? Ce-nseamn-acea cântare pătrunsă de blândețe, Ce împle tânguioasă puternicile bolți? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor! Din valul ce ne bîntue Înnalță-ne, ne mîntue! Privirea adorată Asupră-ne coboară, O maică preacurată Și pururea-fecioară, Marie! Răpită de duiosul organelor avânt, Pe cartea cea de rugă alunec-a ta dreaptă, Iar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
curgeau pân în genunchi Șiroaele de sânge... pe pruncii cei de țâță Ii aruncau în flăcări, să nu rămîe viță Și urmă de Troada... Și dând în vistierie Grămezile de aur răpeau cu lăcomie. Trei zile pustiiră cetatea și olatul Împlând cu jale țara lui Priam împăratul. Când oamenii[-s] grămadă uciși în orice loc, Elinii atunci dederă cetății mândre foc {EminescuOpIV 368} De răsărea din ziduri o mare de jeratec Roșind bolta întreagă și crugul singuratec. Ard turnurile-n vânturi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu-ți vine-ndemînă A desbrăca pe-acela, ce ți s-a dat pe mână, A înșela mulțimea cu mii făgăduinți, Când ai mințit odată să te mai pui să minți, A urgisi pe-acela care ți-a făcut bine, A împle a lui nume de pete și rușine - Aceasta nu e nobil... Dar toți - și-n deosebi O fac ușor - tu numai stai vecinic să întrebi. Tu numai îți pui vorba și gândul la cîntari, Tu numai vrei a-ntrece caracterele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită ". Pe un tripod s-aduce cățuea aurită, Cu făclii stinse-n mînă-n genunche cad oștenii, Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-acopere mulțimea, iar flacările saltă, Toți în genunchi cu groază ascultă în tăcere Iar preotul începe cu glas plin de durere: "În numele Celuia, al cărui vecinic nume " De a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ți sfâșie. Căci mă-ntrebam, se poate c-atît de-mpodobită Cu inima și mintea, să nu fie iubită? Căci prea, prea e frumoasă... Dorința-i guralivă, Ademenirea-i blândă, putut-a sta-nprotivă Atâtor vorbe calde șoptite cu durere, Ce aerul îl împle c-un val de mîngîiere? Putut-a împotriva atâtora să stee Când e așa de dulce și nu-i decât femee? Știind că o săgeată din arcul cel cu gene E chiar durerea însăși a vieții pământene, Venin știind că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
moartea-i sor de gemeni. Dar vindecarea la dureri În piept, în partea stîngă-i, De-acolo trebue să ceri Cuvinte să te mângâi. Acolo afli adăpost Oricâte se întîmple, Ca ș-un amor care-ar fi fost Viața ta o împle. Căci un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dă orizon nemărginit Singurătății mării. Și ochiul tău întunecat Atunci îl împle plânsul, Iar ale vieții valuri bat Călătorind spre dânsul. {EminescuOpIV 443} Și dau cadențe de nespus Durerii tale lunge, Pe când luceafărul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cuvinte să te mângâi. Acolo afli adăpost Oricâte se întîmple, Ca ș-un amor care-ar fi fost Viața ta o împle. Căci un luceafăr răsărit Din liniștea uitării Dă orizon nemărginit Singurătății mării. Și ochiul tău întunecat Atunci îl împle plânsul, Iar ale vieții valuri bat Călătorind spre dânsul. {EminescuOpIV 443} Și dau cadențe de nespus Durerii tale lunge, Pe când luceafărul e sus Ca să nu-l poți ajunge. Zâmbește trist cu raze reci Speranțelor deșarte: În veci iubi-o-vei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca sună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para.” Ascult surprins. Ce te-a apucat, dragă ieșene, să-mi reciți „Sara pe deal”? Am eu așa un foc la inimioară... Fii mai limpede. Împotriva celor învățate la școală
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
e cea mai bună dovadă că există o substanță imaterială în univers? e întrebarea ce ne-o punem. - Materia - e răspunsul. Așadar să procedem la analizarea acestui răspuns. Materialiștii zic că nu există vid, că orice loc în univers e împlut cu materie. Dar aci vom aduce următoarea întîmpinare. La începutul formării // sistemului nostru solar toată materia din care el se compunea forma o imensă nebuloasă. Deci;, din punctul periferic pe care noi îl ocupăm astăzi până la punctul periferic corespondent la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nostru, deși aparițiuni analoage în viața spiritului, în epoce, arată cumcă el este asemenea unei plante, așa încît, dacă ai șterge cu un burete de pe tabla neagră a esperienței seculare toate semnele scrise*, ai vedea cumcă această tablă s-ar împlea din nou cu aceleași semne și că tot ce ni se pare pe pământ cazuistic * este un șir care odată se va repeta din nou. Chiar dacă cineva ar reprezenta numărul ultim din marea serie de forme posibile, totuși urna va
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
unui înțeles, a unei trebuințe. Acest moment e somnul ușor și momentele de fixare și visurile acestui somn ușor sunt // simbole; dar, fiindcă aceste simbole nu sunt adevărul însuși, ele dau loc la cele mai diferite esplicări, și aceste esplicări împlu viața spirituală a popoarălor. Religie, istorie, filozofie și comentarea dreptului vor într-una să descifreze simbolele în care s-a așezat infalibilul spirit al naturei. Natura iese din somnul omogeneității, din [... ], instinctiv neconștiu - însă sigur și infalibil în pasurile [lui
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vreme, căruia apoi în mod reactiv îi este în urmă lene și a munci și a gândi. Din cauza aceasta poporul românesc din Principate e fără nici un fel de putere de reacțiune. Necontravenite și neîmprotivite cariere* - toți nebunii, cu care a împlut Dumnezeu lumea [fac] legi și instituții pe spatele lui, pe care el le primește cu aceeași nepăsare cu care ar primi și o măsură binefăcătoare. [... ] a zis Talleyrand într-o zi lui Napoleon; și numai asupra unui popor ce rezistă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
trebuințe. Trecerea de la o stare ce nu-i suficientă, la alta suficientă. Sch[openhauer] a avizat la Plato forma fundamentală. Nu are a face nimic cu voința, cu nizuirea. Tipuri a perfecțiunii. Norma pentru realitate pe care ea n-o împle niciodată. P. 1p. * Procesele senzuale nu vin la conștiință pentru a urmări trecerea din starea nemulțămită în cea mulțumită. Obiectivitatea previne dorința, într-asta ar consista plăcerea estetică. În timpul modern s-a certat mult dacă plăcerea consistă numai în forma
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a pus la căpătâi, Și n-am leac din loc să-l mâi. POPULARE (p. 565) ["DRAGUL MEU CINSTIT IUBIT"] Dragul meu cinstit iubit Bine-mi pare c-ai venit {EminescuOpXV 1025} STRIGĂTURI (p. 584) CU CONDACUL 323 Cu condacul Împli sacul, Dar cu grămătica N-ajungi la nimica. NU-I CONDEIUL 322 Nu-i condeiul Tot temeiul TOATĂ ZIUA EU TE VĂZ (p. 633) 2281, 71 r Ochii mei de plâns topiți Vă închideți și muriți Că lumina vi s-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
o readuce la, Dumnezeu de unde venise. Dar, setos de victorii, el se repezi asupra unui gigantic Taur, îl rupse în bucăți, îl omorî, dar lăsă să cază inima Romei în pământul (Taurului) Bourului. Acel pământ era Dacia. (p. 236) Noaptea împle cu gândire Și cu sufletu-i de nour precum vântul turbură visul din oglinda lacului Ș-astfel se izbesc În creierii mei Vijeliile gândirilor mele Cum ginii trecuturilor Se izbesc în ruinele Unui palat. Nu vezi tu că prin vorbele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]