729 matches
-
o faci pe șeful pe-aici? Stin se întoarse și o arse cu o privire rea. Deschise gura să spună ceva, dar se răzgândi, trase adânc aer în piept și porni cu pași hotărâți spre casă. Una dintre fete se împletici și ajunse fără să vrea în calea lui, iar Stin o îmbrînci atât de tare încît fata se întinse pe burtă la câțiva metri depărtare. Maria își reprimă dorința de a vedea dacă tânăra nu s-a lovit prea rău
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o însuflețire bruscă, Stin începu să meargă în jurul mesei și să recite cu glas tare o poezie pe care-l învățase Maria când era copil. Era povestea unui câine neascultător care sfârșise rău. La al treilea tur al mesei se împletici atât de tare, încît fu nevoit să se așeze înapoi pe scaun. Maria îl ajută să meargă până la pat și îl întinse acolo. ― Ce trebuie să fac? Vreau să-i vindec pe toți, chiar dacă asta o să mă omoare. ― Stin, gîndește-te
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
amîndoi privirea spre ea. Puteți merge la Venetia, vă așteaptă. Mă trece un val de surescitare. Ok, la luptă. Mă duc să-mi afirm supremația. Haide, scumpul meu! Îl iau pe Luke de umeri și pornim pe coridor, cu mine Împleticindu-mă ușor, pentru că poziția Îmi cam afectează echilibrul. — Bună, dragii mei! Venetia iese din cabinet să ne Întîmpine. E Îmbrăcată În pantaloni negri și o cămașă roz fără mîneci, strînsă cu cea mai fabuloasă curea neagră lucioasă de crocodil. Ne
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
al firmei dumneavoastră Îl urmărește pe Luke sau pe vreun prieten de-al meu, chem poliția. Sigur că da, spune Dave Sharpness, Încuviințînd, de parcă aceasta ar fi o idee genială, propusă chiar de el. S-a-nțeles. Pornesc cu pași Împleticiți spre capătul străzii și opresc un taxi. Acesta se oprește pufăind și mă așez agățîndu-mă de mînerul portierei, incapabilă să mă relaxez pînă nu ieșim din West Ruislip. Abia dacă pot să suport să mă uit la dosarul de carton
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
glasurile În surdină, apoi ușa Închizîndu-se. Asta a fost tot. Au plecat. Abia peste o jumătate de oră sînt În stare să mă mișc. Trag cuvertura la o parte și-mi șterg ochii umezi. Mă dau jos din pat, pornesc Împleticit spre baie și mă privesc În oglindă. Arăt ceva de speriat. Am ochii roșii și umflați. Am obrajii pătați de lacrimi. Părul Îmi stă ca naiba. Îmi dau cu apă pe față și mă așez pe marginea căzii. Ce să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
adins, să-i porți dreptatea și onoarea, cînd alții le-au dat uitării sau le-au întinat-o... Am văzut peste ce-ai scris, o predestinare. Nu te-ai temut unde se tem toți, n-ai șovăit unde ei se împleticesc. Ai rupt tăcerea cu hotărîre și pasul ți se aude că vine de departe. Îl aud și cei ce trebuie să asculte cum se desface timpul, ca să despice calea de intrare în Ierusalim a omului așteptat". Toate aceste articole - și
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
POEZII Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016 Toate Articolele Autorului ȘI PIETRELE PLÂNG Au fost oameni. Un El și o Ea Tineri, frumoși Fuduli nevoie mare Anii i-au gârbovit Limba li s-a împleticit Sufletul li s-a golit De iubire Treptat, tot ce aveau uman S-a pulverizat Deodată s-au prefăcut în două monumente De piatră Diformi, greoi, surzi și orbi Viața se scurse din ei cu temei și tot ce a
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381303_a_382632]
-
-i priponești, ca să-i poți omorî în voie după aceea. Iată de ce, în asemenea ocazii, marinarii se folosesc de drug. Ambarcațiunea noastră avea trei drugi; primul și al doilea fură lansați cu succes, căci cașaloții atinși o luară la fugă împleticindu-se, împovărați de enorma rezistență a drugului pe care-l tîrau. Ai fi zis că-s niște răufăcători, stingheriți de lanțurile de la picioare. Dar în clipa cînd rudimentarul suport de lemn al celui de-al treilea drug era azvîrlit peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
extralargi la dreapta. Piciorul începu să simtă duritatea și rămase lipit de marginea patului, în timp ce o voce care părea să vină de sub pat spunea iarăși și iarăși: „Ai d.t. ... ai d.t. ... ai d.t.”. Am început să umblu, împleticindu-mă ca un bețiv. Pe o măsuță smălțuită aflată între cele două geamuri cu grilaje era o sticlă de whisky. Avea o formă frumoasă. Părea pe jumătate plină. Am pășit spre ea. Și totuși, există pe lume mulți oameni drăguți
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
două roți afară din vagon și Înspre scările rulante. Metroul a pornit din nou, dar eu n-am mai citit. Am rămas pe locul meu, Într-o stare de agitație voluptuoasă, până când am ajuns la stația mea. Apoi am coborât, Împleticindu-mă. Deschizându-mi jacheta de la costum, am scos un trabuc din buzunarul interior al hainei. Dintr-un buzunar și mai mic am scos cuțitul de tăiat trabucuri și chibriturile. Deși nu luasem Încă masa, mi-am aprins trabucul - un Davidoff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să zică așa ceva cu atâta convingere. Sau dacă preferați să stați și să împărtășiți soarta celui mai înalt în grad dintre voi... eu n-am nimic împotrivă, zisei cu prefăcută sete. Se uitară unul la altul și dădură să plece, împleticindu-se. François, condu-i afară pe acești "domni". N-am vrea să-i găsim împușcați de colegii noștri de pe hol. Cel din fața mea, care purta Rombul Argintiu, stătea ca o statuie. Nu îndrăznea să respire, nici măcar să clipească. Ceilalți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o plăcere răutăcioasă cum Trio se tulbură și strân ge convulsiv din pumni. Tu habar n-ai de semnificația unei astfel de ploconeli! La aceste cuvinte, Trio Fulcinius se ridică în sfârșit în pi cioare. Dă să avanseze, dar se împleticește. Nu înțelege de ce, dar e clar c-a pornit cu stângul. — Așa procedează iberii, îl șfichiuie principele, ursuz. Înmoaie tonul. — Numai că sensul e altul. Continuă cu o blândețe prefăcută: — Acolo, cei care se devotează în acest fel nu au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la baie, unde îmi arunc apă rece pe față ca să încerc să mă trezesc. Îmi înghesui hainele de zi într-o geantă și scot un tricou vechi, noii mei pantaloni de trening și tenișii cei noi. Ies afară pe ușă împleticindu-mă, ajung în stația de autobuz într-o zăpăceală totală, uimită de cât de liniștită e Londra la 7.30 dimineața. Când ajung la sală, nici nu-mi vine să cred cât de mulți oameni sunt deja acolo, gâfâind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
iar jocheul Îl trase de hățuri și-l Încălecă plesnindu-l cu cravașa ca să se plaseze măcar. Celălalt se ridică și o luă la goană singur, smucindu-și capul și cu hațurile atârnându-i de-o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard. Și Gilford se rostogoli de pe tata, se ridică și Începu să alerge pe trei picioare, În timp ce o copită din față i se bălăbănea În aer; bătrânul zăcea strivit pe iarbă, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îmblăniți parcă din cauza ciupercii, purtați de curent până se loveau de vreo piatră sau plutind cu burta-n sus În vreun iaz. Nu-i plăcea să pescuiască cu alții. Dacă nu erau de felul lui, Îi stricau tot cheful. Se-mpletici În josul râului, cu apa trecându-i acum de genunchi, trecând prin cei cincizeci de metri de apă mică ce se forma dincolo de buștenii așezați de-a curmezișul râului. Nu-și pusese altă momeală În cârligul pe care-l acum ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
câte un păstrăv mare oriunde te-ai fi așezat. Dar atunci era aroape imposibil să pescuiești, apa te orbea ca o oglindă a soarelui. Puteai oricând să pescuiești În susul râului, dar pe un râu ca Black sau ca ăsta te Împleticeai Împotriva curentului și apa venea peste tine dacă te băgai Într-un loc mai adânc. Nu era nici o distracție să pescuiești În susul râului dacă aveai de-a face cu un curent așa de puternic. Se mișcă prin apa mică, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să se furișeze afară fără să plătească hotelul și băutura. O decizie foarte proastă din partea lor. În Myanmarul condus de armată, furtul e o infracțiune foarte gravă. Trebuie să fii extrem de norocos ca să scapi, nebun să Încerci. Iar să mergi Împleticindu-te pe marginea șoselei nu-ți Îmbunătățește șansele de a evita ghinioanele. La vreo cincisprezece kilometri mai Încolo, intrară cu mașina Într-un șanț Încercând să evite un Nat călare pe un cal alb care venea spre ei. Sărise dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de con se atinsese de lumânarea aprinsă și acum arăta ca un brad de Crăciun nins În flăcări, plasa albă fină transformându-se Într-o rețea Înnegrită de cârcei și modele În formă de grilaj dansând Înnebunite. Marlena se ridică Împleticindu-se, dădu ușa la perete și strigă: — Arde! Arde! Tocmai se pregătea să fugă când Își dădu seama că era goală și rămase paralizată În cadrul ușii, uitându-se la camera În flăcări. — Hai să ieșim de-aici! strigă ea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lângă mine s-a clătinat și a căzut. Cred că avea în jur de douăzeci și unu sau douăzeci și doi de ani. Nu știu dacă fata a fost salvată sau a murit. Când metroul a ajuns în stația Kamiyachō, am coborât împleticindu-ne, cât pe ce să ne prăbușim și noi. Pentru că erau mulți călători, părea că s-au revărsat apele. Panică. Chiar așa, panică. Stăteam pe vine pe peron. Atunci m-am gândit că, dacă mă chircesc, o să fie bine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și mi-am lăsat hainele în vestiar. Apoi m-am dus la șeful meu și i-am cerut voie să plec la spital. M-am îndreptat spre spitalul Kyōbashi. E la cinci minute de mers pe jos, dar mi se împleticeau picioarele. La recepție am spus numele și adresa. Au început să vină o groază de oamenii cărora li se făcuse rău în stația Kodemmachō. În spitalul acela nu ajunseseră încă informațiile despre atac. Nimeni nu știa nimic. Iar eu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
părut când am ieșit afară de la metrou. Totul era în beznă. De fapt, nu era chiar întuneric, parcă era mohorât. «Straniu! Până acum a fost vreme frumoasă.» Am mers pe jos până la firmă. Încercam să merg drept, dar mi se împleticeau picioarele. Mă durea cumplit capul. Respiram greu. Îmi venea să vomit. Mă apăsa ceva pe piept. Parcă era mahmureala de după o băută zdravănă. Am ajuns la muncă și le-am spus cum mă simțeam. Nu m-a înțeles nimeni. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai bine să mă îndepărtez. Nu cunoșteam motivul. Casa din Hamachō nu era departe și voiam să merg până acolo. Pe jos îmi ia cam douăzeci de minute. Nu aveam cum să iau un taxi. Am luat-o pe jos, împleticindu-mă. În timp ce mergeam, am început să văd dublu. Nu puteam să-mi concentrez privirea. Aveam frisoane. Mi-am dat seama că inhalasem ceva acolo. Nu consideram că e atât de grav încât să mă duc la spital. Era ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai repede din stație. Nu-mi mai amintesc dacă era cineva acolo. Pe scări nu era nimeni, dar, după ce am dat colțul, am văzut câțiva oameni care urcau. Pentru că voiam să ajung afară, am alergat pe scări. Picioarele mi se împleticeau și era cât pe ce să intru în persoana de lângă mine. Persoana respectivă mi-a spus: «Nu te mai împinge!» Era o femeie. Când am ajuns sus, am văzut cerul. Asta îmi amintesc, însă apoi parcă memoria mi-adispărut complet. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ele era și un bărbat, un țigănoi cu o figură crâncenă, care cred că te-ar fi băgat în boli, dacă ai fi dat ochi cu el la fapt de seară, într-un loc mai neumblat. Acesta, avea un picior împleticit pe după un ditamai ciomagul de corn, și îl târa trudnic după el, cerșind ca și țigăncile, milă și pomană din partea călătorilor. Eram întru-câtva obișnuit cu amărâții lumii, care colindau trenurile așa că nu i-am băgat în seamă. Într-o
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
încuviință energic, dar îi puse o mână pe gură. — Du-te de aici, domina. Dar scoate-ți sandalele și caută să nu faci zgomot. Mergi lângă ceilalți. De treaba asta mă ocup eu. Fixându-l perplexă, Hippolita făcu câțiva pași împleticiți în direcția edificiului, însă soldatul agită mâna cu putere și, furios, îi porunci să se îndepărteze. Atunci, ea se scutură; își scoase sandalele și, cu ele în mână, o luă la goană. Doar după câțiva pași aruncă înapoia sa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]