3,383 matches
-
ghicea doar o vagă Încruntare, dar celorlalți nu le-a trebuit altceva ca să Înceapă dezbaterile. — Țara moare de foame, hai să cheltuim ce n avem pe războaie cu americanii! — Ce scuză potrivită ca să termine cu cine ndrăznește să i se-mpotrivească! — Revoluție? Care revoluție? Omul ăsta n-are nici o ideologie. Ia ascultați! — ...Eu cunosc o știință care dă rezultate excelente, și anume marxismul. După cum știți, sunt prieten cu comuniștii pentru că sunt revoluționari, iar eu sunt prieten cu toți revoluționarii, oricare ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
feminității care se năruie: acesta e profilul personajului Doinei Popa: "Nu-mi găsesc locul nici acasă, nici aici, nici la Sidonia, nici la părinți, umblu ca o frunză în vînt, purtată de colo-colo de forțe și interese cărora nu mă împotrivesc, în zadar încerc să-mi găsesc drumul, nu am nici o cale a mea". Lumea care trăiește din poze e una pe care o guvernează tema căutării; ochiul deschis către sine al femeii "spre cincizeci de ani", din dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fata nu poate fi manevrată după bunul său plac, nici cu vorbe bune, nici cu vorbe rele, nici cu amenințări, o sâcâială continuă, agasantă, o tensiune menținută zi de zi la aceeași cotă deși observa bine că fata i se împotrivea, îi scăpa din mână, se închidea în ea, devenea alunecoasă imposibil de controlat. Din acea perioadă Carmina reținea doar sentimentul presant al meselor de seară, stacojiul din obrajii tatălui, vorbele mamei: Da,mai taci odată, moară hodorogită, ho! Ei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
începuse să găsească defecte la toți cei care îl înconjurau pe Alexe. Chestiunea îl presa destul de jenant, ca o bășică la călcâi. Încă mai avea în el un dram de mândrie. Ținuse enorm la Alexe, la Nina, nu i se împotrivise niciodată și într-o zi, fără nici un semnal de alarmă, i se tăiase accesul în casa profesorilor. Și fetișoara asta, gândi, parcă ce minune mare de capul ei, o biată funcționară, nu-i în stare să altoiască trei vorbe, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin care s-ar putea infiltra spre sufletele lor cu ușurință, de aceea consulta acum cu fervoare jurnalele de modă, vizita magazinele de fond plastic, nu prea știa ce să facă, un timp a oscilat, spiritul ei clasic, anchilozat se împotrivea, pe urmă s-a cabrat, s-a dat de trei ori peste cap și a acceptat fără rezerve toate accesoriile, deloc simple ale acelei mode, ba chiar a început să facă singură pulovere, pentru băiat, pentru fată, ba chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că drumul către Ovidiu se construia de la sine, nu trebuia să miște nici măcar un deget, el mai opunea un soi de rezistență, amuzant plictisită, era prea tânăr pentru însurătoare, se justifica atunci când Sidonia îl lua cu asalt, totuși nu se împotrivea deloc dacă mamă-sa proiecta vreo plimbare cu mașina în afara orașului la care să participe, bineînțeles și Carmina, poate era numai plăcerea reală de a șofa, ori poate prezența celor două femei nu-i displăcea, în tot cazul, Ovidiu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
posesia familiei se întrebară o vreme ce aveau de făcut cu ea. Sidonia avea un defect de vedere ce nu-i permitea să șofeze, Fana refuzase cu fermitate să se înscrie la școala de șoferi amatori și la început se împotrivise, din comoditate și Ovidiu. Trofin nici nu intra în competiție, nu-l întrebase nimeni nimic și nici el nu se amestecase în frământarea lor. În cele din urmă, după multe tergiversări, Ovidiu acceptă să învețe pentru examenul ce trebuia dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și cărora trebuie să ai ce le pune în farfurie, despre un trimis al Bibliotecii Județene care tot insistă să ia în primire biblioteca sătească rămasă fără bibliotecar: N-ar fi cine știe ce, două ore pe zi acolo, dar Dimitrie se împotrivește spune că pentru un salariu așa de mic, nu face să bat atâta drum zilnic, nu mi-aș plăti nici reparațiile la încălțăminte cu banii din salariu, deși, dacă ar fi doar după mine aș primi și nu de dragul banilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de a concepe existența, relațiile lor cu lumea din jur. Gândul o duse din nou la profesorii Alexe și la eticheta pe care ei i-o aplicaseră lui Ovidiu, aceea de "lichea sictirită" și ca întotdeauna dori să li se împotrivească! În definitiv, își spuse Carmina, chiar sunt nedreaptă, Ovidiu este drăguț cu rudele mele, poate de hatârul meu, mi-ar fi fost mai dificil dacă ar fi abordat un aer înțepat și disprețuitor și ar fi stat în fotoliu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zise și zâmbi către ea, către interiorul ei cu milă. Nu-mi găsesc locul nici acasă, nici aici, nici la Sidonia, nici la părinți, umblu ca o frunză în vânt, purtată de colo-colo, de forțe și interese cărora nu mă împotrivesc, în zadar încerc să-mi găsesc drumul, nu am nici o cale a mea. Își aminti că afară e toamnă, că zăcea pe jos noian de frunze, duse de vânt din loc în loc, îngrămădite într-un colț sau fixate pe plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scurt capul în semn de aprobare, deși își împinsese buza de jos în față, a nemulțumire. Cum vrei, i-a mai spus, încercând să-și ascundă răceala din voce, dacă e așa de important pentru tine eu nu mă pot împotrivi. Pe urmă și-a luat din cuier trenciul și privirii ei mirate i-a răspuns. Am să te conduc până la gară. N-ai observat? Plouă. Tot drumul au tăcut amândoi. Ce mult seamănă cu o despărțire, și-a spus îndurerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
căsătoriei lui Ovidiu, oh, și oalele erau împuțite, împuțite de-a dreptul, mai bine le-ar arunca și-ar cumpăra altele, imposibil să poată face atâtea că doar nu-i Samantha. Să le arunce? Nuuu, micul avar din ea se împotrivea din toate încheieturile, cum să arunc oale bune care nu sunt plesnite, ce, n-am minte? Deschise ușa de la intrare și ciuli urechile, poate, poate o auzi pașii femeii de serviciu, pași care ar fi salvat-o. Nu se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pline de vorbe goale, trebuie s-o sfârșim într-un fel, indiferent de consecințe, așa sunase primul impuls, ca imediat în a doua fracțiune de secundă, să se retragă pas cu pas, cu aripioarele pârlite în cotlon. De ce să se împotrivească unor ore de amiază lunecând în taină, lejer, plăcut, de ce să se arunce împotriva curentului, o victimă sigură a atâtor alternanțe, când se poate și așa, foarte simplu, AȘA! Știi, auzi din nou vocea Fanei, mi se întâmplă un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asemenea scene, lasă-mă, dă-mi și mie o șansă să-mi reorganizez viața. Așa deci, să-ți dau voie să-ți cauți masculul. Ești vulgară. Și ultima femeie din lumea asta, ultima, gândește la fel ca tine. Ea se împotrivește, încearcă să scape din brațele lui, se zbate. Nici nu are timp să-și cauterizeze rănile sufletului. El râde flegmatic, respirația lui fierbinte o înfioră. O poartă pe sus către dormitor. Amețește în timp ce simte că o ia în stăpânire, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
senzualitatea lua proporții și părea a fi de durată (între timp Larisa născu un băiat și, după cum spunea Ovidiu, n-avea de gând să se oprească aici, era, după părerea ei foarte pozitiv să ai copii), Carmina începu să se împotrivească, să se gândească la trecerea timpului, la faptul că era o amantă ca oricare alta ce așteaptă, flămândă, ziua când cealaltă femeie, soția, sătulă fiind, pierde din vigilență și astfel poate și ea să se bucure de puțină dragoste, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici un bărbat în casa asta? Nu. Nici tu n-ai fost la nici unul? Nu. Atât voiam să știu, Carmina, doar atât. Femeia își simți brusc îndârjirea înlocuită cu o baie de sânge fierbinte. Atunci știu că nu i se va împotrivi, că îl dorește. Se detestă. O furie scurtă ce-i împăienjeni mintea. De ce oare nu am nici un dram de mândrie? se întrebă. Când știu bine că am fost înlăturată cu brutalitate. Dar ceea ce se petrecea cu ea era mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se asigure, atunci îi vedea fața și se convingea: nu era Ovidiu, sigur, nu, dar peste un minut i se părea că-i recunoaște mașina, era într-o permanentă căutare și goană, îi lipsea îngrozitor de mult, oricât voia să se împotrivească, trebuia să accepte: îi lipsea! Alteori rămânea la fereastră plină de-o plăcută împăcare cu sine... Ecoul pașilor lui ce se îndepărtau se stinsese demult. Se întorcea în pat și apăsa butonul veiozei cu sentimentul că pacea din suflet e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
însoțea tatăl. Mereu numai el, după multe târguieli trebuia să accepte bagajul, borcane de dulceață, de zacuscă, compot, prăjituri de casă, se jura că ea nu le poate duce, încerca să mai scape de câteva borcane, dar amândoi părinții se împotriveau, se mențineau pe poziție. Lasă, ia-le, dimineața mai ai și tu ce întinde pe pâine, nu vezi cât ești de slăbuță, te suflă vântul, Carmina. Ea zâmbea și începea să cedeze, în copilărie existase același argument, dacă nu mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cutii de-o sută cincizeci de lire. — Săracul de tine! ofta Eleanor. — Mi se pare de-a dreptul nerecunoscătoare, spuse Adrian. După maioneza și toate celelalte... Îmi închipui că povestea ți se pare nostima, zise Șam. — Ba nu, deloc! se împotrivi Adrian în timp ce Șam, suspicios, îl țintuia cu privirea. Deloc! repeta el, scuturând din cap viguros, insă buzele păreau să i se arcuiască într-un zâmbet. — Mă duc să pun ceva pe mine, spuse Eleanor. Mai rămâi un pic, Șam? Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
problema în trecut. De aceea fotografiile sunt mai grăitoare decât viața reală, urma ea. — Dar interviurile... și ele sunt mai grăitoare decât viața reală? o întreba Adrian. — Interviurile sunt viața reală! Ale mele, în orice caz, da. — Ei, hai! se împotrivi Adrian. Nu inventez nimic. De-asta folosesc reportofonul. — Dar n-o să relatați tot ce zic, nu? Veți elimina părțile mai puțin interesante. — Evident, recunoscu Fanny. Altminteri, interviul ar ieși prea lung și ar fi plictisitor la lectură. — Numai că, odată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o să ascultați toată casetă, insistă Adrian. — Mi se pregătește transcrierea ei. — Și pe urmă faceți un decupaj pe calculator? Sau mai întâi vă faceți o ciorna scrisă de mână? — Va radeți de mine, nu? îl chestiona ea. Nu! Deloc! se împotrivi Adrian. Întrebarea aia era din manualul pentru gazetarii handicapați mintal, se stropși Fanny. Din O sută de intrebari plictisitoare pentru un autor. „Scrieți ceva în fiecare zi? Scrieți cu stiloul sau la calculator? Vă faceți planul întregii povestiri înainte de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trecut ca să nu uiți prezentul. Florile te-ar purta prin petalele lor și tu te-ai lovi de ele. Întrebări cu parfum de toamnă te apasă. Te-ai așezat pe o placă veche de patefon. Să știi că te-ai împotrivit prostește. Îmi cunosc vina. Ai intrat acum în nesfârșit. Dansează! E greu când tu însăți ești melodia. Te voi purta eu! Iar dacă vei greși, vom învăța din nou pașii pe de rost. Iar am greșit! Dar promit să nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-l poveștii de bunătate a bunicului. Cu prietenie, Carmen Popa, Clasa a IV-a G Prietenul meu, Dyk Razele neiertătoare ale lui august străpungeau cu săgețile insuportabile totul în jur, așa încât aveai senzația că te topești. Nici un zgomot nu se împotrivea căldurii toride. Lanul de grâu stătea aplecat, meditând la apropiatul seceriș. În acest univers torid, urletul de durere al unui câine sfredeli depărtarea. Nu-mi venea a crede ca în această arșiță o vietate mai poate totuși grăi. Cu pași
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de notițe și le-am recitit, o dată, de două ori, de trei ori, simțind o nostalgie dureroasă după ceva simplu și normal și solid. M-am gândit mult la Clio și la Eric. După care, pentru că nu m-am putut împotrivi, m-am gândit la Scout și la mine. Oare Clio ar fi făcut ceea ce făcuse Scout? O, haide, știi care-i răspunsul la întrebarea asta. Uneori, atunci când ești somnoros, ideile și sentimentele din ungherele minții capătă voci proprii, șoptite. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și-am început să împachetez și să fac curățenie. Ți-am dus de-aici toate lucrurile, Clee. Le-am dat, le-am trimis. Am crezut că așa e mai bine. Am făcut-o pentru că nu credeam că mă mai pot împotrivi lumii. Dar am mers prea departe. Șezând acum aici, în casa asta goală, știu că n-ar fi trebuit să-ți arunc pozele subacvatice. Ieri aveam impresia că acele treizeci și șase de poze erau de vină pentru ce ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]