6,208 matches
-
Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cum să ne curățăm de mizeria din noi? Eu spun că sunt curat, tu spui că... și toată lumea spune: cum? Dar mizeria din gânduri se împrăștie lumea este infectată de putregai penicilina apare ca un aluat din care nimeni nu se mai vindecă. Suntem răi în individualismul nostru: eu, doar eu! Tu... cine ești tu? Elitele sunt născute curat eventual pe un aluat de tort, de
ELITA DE CARTON... PRESAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/petru_jipa_1481095774.html [Corola-blog/BlogPost/381453_a_382782]
-
mergem a doua zi pe mare, la pescuit din barcă. Se anunța o zi deosebit de frumoasă, cu o mare liniștită. Dimineața, am urmat același program obișnuit. Am ieșit cu toți colegii cu bărcile pe mare și am început să ne împrăștiem fiecare în altă direcție. Marea era cu suprafața apei nemișcată și se anunța o zi plăcută pentru pescuit și apoi pentru plimbare cu barca. Timpul se scurgea monoton. Guvidul trăgea în prostie, parcă nu mai mâncase de când lumea. Se putea
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445523433.html [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
Nimeni nu mai continuă azi ca Fuego, cu atâta iubire, crez și neistovire ceea ce-au început să construiască Adrian Păunescu, Grigore Vieru, Ion Aldea Teodorovici, Nicolae Dabija... trecerea hotarului de ape la frații din Basarabia, nu cu arma ce-mprăștie umbra morții, cu melodia și poemul ce fulgeră iubirea! Pe bună dreptate, lui Fuego nu e neadevărat să i se spună cântărețul unirii. Este numit al iubirii și-al melancoliei, dar istoria noastră îl va cuprinde ca artist al unirii
FUEGO, ARTISTUL UNIRII, LA RADIO VOCEA BASARABIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1424606295.html [Corola-blog/BlogPost/353208_a_354537]
-
kilometri distanță de localitatea noastră. Din acest hectar, cam un ar era ocupat cu un soi de viță de vie aromat. Strugurele avea un bob mare alb, acoperit cu un puf fin, care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471023191.html [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
mare alb, acoperit cu un puf fin, care atunci când ți se spărgea în gură, îți împrăștia în cerul gurii o aromă deosebit de plăcută. Acest strugure era greu de cules, deoarece se scutura foarte ușor. La prima atingere neatentă, boabele se împrăștiau sub butucul viței, făcându-ți viața amară la adunat, însă, după fierberea mustului, acest soi de strugure îi împrumuta vinului un gust deosebit de aromat, așa cum ar fi acum Busuioaca de Bohotin. Dar, raportată la suprafața de viță și cantitatea de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471023191.html [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
băligar uscat la soare. (DEX) ] din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură[ Bătătură = teren bătătorit în fața casei țărănești, unde, de regulă, nu se cultivă nimic, ogradă. (DEX)], iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471023191.html [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
sau cozile animalelor în timpul păscutului, provocându-le disconfort. Tata nu m-a lăsat să-mi realizez prima mea partidă de pescuit, pentru că trebuia să am grija oilor, să nu plece la păscut pe izlazul ce înconjura lacul și să se împrăștie. Stăteam cu o nuia în mână și le păzeam, dar gândul meu era numai la pescuit și, din priviri, îmi tot alegeam locul cel mai ideal pentru aventura vieții mele, pe care abia așteptam s-o trăiesc. După vreo două
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1471023191.html [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
opune dezbinărilor dintre notele muzicale cântând atât de armonios încât melosul ei atrage fiecare sunet în aceeași înțelegere! Niciodată nu e pierdut visul în brațele vocii sopranei Nelly Miricioiu, niciodată speranța fericirii nu eșuează ascultând-o pe maestră, întotdeauna privirile împrăștie toate umbrele sub strălucirea chipului ei. Repertoriul îi este un port cu valuri, al spiritului, un turn cu zeci de creneluri, nu cu centură netedă, de la bel-canto la verrisimo. Deși turnul acesta crenelat nu e consolidat pe uniformitate, e de
NELLY MIRICIOIU. OPERA, UN PARADIS AL BUCURIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1404785525.html [Corola-blog/BlogPost/349189_a_350518]
-
a celor ce anchetează sau judecă greșit, într-o țară în care legea este abuzată și la dispoziția dictaturii? Țara se întreabă azi unde îi sunt conducătorii. Cine are în mâinile sale destinele oamenilor?! Țara nu mai înțelege nimic, este împrăștiată, speriată de acțiuni parapolitice, își caută ceva și pe cineva să o readune și să o reașeze. Încă din pruncia republicii s-a declanșat în România chinuirea până la insuportabil a națiunii, pentru ca azi să ajungă o navă ancorată în cherhanaua
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Argument_aurel_v_zgheran_1387359717.html [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
case de secol XIX. Străzile șerpuiesc senin și se întind să cuprindă teresele de vară, unele chiar moderne, în care oamenii se grăbesc să intre ca la o binevenită relaxare. Mă întrebam unde sunt tinerii. Cum unde sunt? Spania, Italia... Împrăștiați prin lume, risipiți de spaima zilei de mâine, cu gândul că poate acolo le va fi mai bine. O altă patrie, un alt gând străin că cine știe.... poate....mâine va fi altfel. Are totuși o strălucire aparte orașul ăsta
ORAŞUL PIERDUT de FLORENTINA UDEANU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Orasul_pierdut.html [Corola-blog/BlogPost/360707_a_362036]
-
zbura în cercuri pe deasupra lacului, legătura pe care o agățase de mătură se desfăcu și toate licorile se vărsară, amestecându-se una cu alta chiar înainte de a atinge suprafața apei. O flacără uriașă cuprinse lacul și un fum verde se împrăștie peste el până departe în pădure. Fără să simtă fumul sau să vadă focul, bătrâna vrăjitoare își văzu liniștită de drum. Nu trecu prea multă vreme de la această întâmplare până când un vânător găsi casa vrăjitoarei. Înțelegând că aceasta nu mai
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1476253571.html [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
fost construit în anul 1968, adică în urmă cu aproape 50 de ani și arată ca și când nimic nu s-ar mai fi făcut de atunci. „Sunt gândaci, mobilierul e vechi, sunt bacterii, sunt infecții nosocomiale. La acel moment, neonatologie era împrăștiată în patru locuri, pe două etaje”, explică ea. Când doctorul Cârstoveanu a ajuns aici în 2013 s-a întâmplat ceva rar: lăsând la o parte orice urmă orgoliu profesional, medicii au început să-i pună întrebări despre cum le-ar
„I-am văzut piciorușul vânăt, ieșind de sub un cearșaf. Atunci s-a zguduit ceva în mine și am spus că trebuie să fac ceva” by https://republica.ro/znu-stiu-daca-acesti-copii-ar-fi-avut-o-sansa-la-viata-ce-stiu-e-ca-spitalul-nu-le-a-oferit-o-sansa-oamenii [Corola-blog/BlogPost/338103_a_339432]
-
ce e iubirea si de câte feluri, răspunsurile sau sfaturile nu aveau consistența dorită. „Fețele iubirii” îl perpelesc pe Emanuel: Cum adică iubire? Că eu aud de la oameni „Te iubesc cutărică”, gândea el dar, Iubirea este ca o dulce căldură împrăștiată de razele de soare, primăvara în toată ființa omului. E ca un soare lăuntric, îi spune mama. Lui însă îi luau foc obrajii când o vedea sau se gândea la țigăncușa Saveta. (...)el simțea pentru fata cu cireșe la urechi
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 by http://confluente.ro/Romanul_desavarsirii_perso_teo_cabel_1371498878.html [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]
-
făcut omul „civilizat” asta, ci dintr-o pură răutate, trăsătură de caracter cu care, unii dintre noi, ne mai și mândrim chiar. Atât și nimic altceva mai special ar fi ca și motivație! Există oameni, după cum există și animale, care împrăștie doar răutate în jurul lor, dar, între aceste două categorii de vietăți, există și o foarte mare diferență, care trebuie neapărat punctată, căci este prea semnificativă: Spre deosebire de animalele care fac rău sub instinctul fricii și al apărării, oamenii, care fac rău
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 by http://confluente.ro/_ursu_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1339269406.html [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
că apa sfințită, semnul Crucii și bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăți vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor. Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară virușii de gripă, hepatită și tifos, aceleași sunete împrăștie și risipește norii amenințători cu grindini și furtuni nimicitoare. Proteinele virușilor se încovoaie și nu mai poartă infecția, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect și mai semnificativ: omoară microbii patogeni (bacilul de colon și stafilococi) nu numai
CÂTEVA INDICII DESPRE RELIGIE ŞI RELAŢIA SAU RAPORTAREA ACESTEIA LA SĂNĂTATEA OMULUI CONTEMPORAN ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Cateva_indicii_despre_religie_si_rela_stelian_gombos_1352882435.html [Corola-blog/BlogPost/345210_a_346539]
-
în sfîrșit, putem realiza atîtea și atîtea lucruri, aici în România - țara noastră scumpă și dragă pe care, sînt convins, o puteți reprezenta, în sfîrșit, după inima și talentul vostru în arena sportivă internațională. Vouă, tuturor sportivilor dragi și talentați împrăștiați fără voia voastră prin toate colțurile lumii vă spunem: “TRICOLORI, VĂ AȘTEPTĂM ACASĂ!” Marian GHIOLDUȘ În aceste momente istorice, cînd întregul nostru atît de încercat popor trăiește zorii unei cu adevărat noi istorii, redactorii și tipografii, cu sufletele pline de
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” by http://uzp.org.ro/prima-atestare-istorica-a-revolutiei-ziarul-libertatea/ [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
se fac cele 12 popasuri, începând de la locul primei căderi. Noi vom face mâine în ziua de Florii, când vom veni la Sfântul Mormânt, cele 12 popasuri deoarece vom găsi deschise bisericile de pe Drumul Crucii. Când lumea începe să se împrăștie, coborâm în parcare unde se află mulțime de autocare cu grupuri de pelerini veniți din lumea întreagă să participe la sărbătoarea de Florii și la Paștele catolic ce va fi mâine. Drumul lung străbătut pe jos la procesiune, căldura și
PROCESIUNEA DE FLORII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1428258680.html [Corola-blog/BlogPost/380523_a_381852]
-
venind sau plecând, călători fără număr. Cât cuprinzi, mașinile vin, se opresc și pleacă iar, încărcate cu ei. Dintre toți, puțini-s acei care nu au trecut măcar o dată pragul restaurantului Irinei, din nucleul în care se strânge și se împrăștie o lume de tot felul și de prin toate orizonturile Bacăului, României, Europei..., Autogara. Aici e un han modern. „Hangiță” e, de fapt, Irina, frumoasa fată, cum nu și-o poate închipui nimeni, dacă nu o vede! Noi, în săraca
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Irina_tebeica_la_hanul_arti_aurel_v_zgheran_1388575655.html [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
-mi, vreau și eu, dacă nu ai pentru toți, dă-mi mie primul!”? De aici începe avântul presei în largul căpătuirii. Iar oameni de televiziune ca Răzvan Dumitrescu, dacă ar fi să avertizeze cu ceva, ar striga astfel zișilor confrați împrăștiați prin televiziuni împrăștiate și ele: „nu vă pierdeți pe cărări fără pulbere ale mării corupției, ați lăsat urme pe mal!”. Răzvan Dumitrescu nu ocolește vreo groapă din judecata pretinsă independentă, nici din substraturile prădalnice ale economiei românești, îi indică existența
RĂZVAN DUMITRESCU. NEOBRĂZAŢII NU PRIMESC NICI MĂCAR COMPĂTIMIREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442982163.html [Corola-blog/BlogPost/374758_a_376087]
-
că toate-s numai scrum,/ Învață de la umbră să taci și să veghezi,/ Învață de la stâncă cum neclintit să crezi,/ Învață de la soare cum trebuie s-apui,/ Învață de la pietre cât trebuie să spui... Într-o oră norii s-au împrăștiat și soarele și-a făcut apariția. Ceața s-a ridicat de pe munți și se vedea vârful muntelui Ghițu, plin de zăpadă. Mi-era frig. Părăsisem de mult locul și mă plimbam de-a lungul malului, încercând să-mi dau seama
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Nicolae_0.html [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
singur în uitare, însă singurătatea aceasta nu te doare când mulți sunt umbre, iar tu zburzi prin ani. Regreți numai că vlaga din tine e un rest în timp ce-ți dau ocol mai vechi dorințe ce-ar vrea să-mprăștii-n brazde hambare de semințe, nu câteva, cu un molatic gest. Icar Închis în labirintul chiar de Dedal creat Icar se zbate-nnebunit să scape. Simte că libertatea dorită e aproape, chiar dacă pare că e-nmormântat. În jur sunt numi ziduri
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1426702362.html [Corola-blog/BlogPost/374223_a_375552]
-
ni-i încântă cu straiul alb și pur Ridică gingaș capul și parcă zice-n slavă: Nu-i vreme de tristețe, e bucurie-n jur! Privesc spre ghiocelul ce mi-e atât de drag Și-i sorb duios lumina ce-mprăștie în cale Nectar din suflet tandru aștern tăcut în prag Și-aștept din depărtare... chemarea vocii tale. De-ai știi câtă iubire am adunat în suflet Și câtă primăvară am strâns la pieptul meu Câți ghiocei sădit-am și-al
NECTARUL DIN SUFLET de GEORGETA RESTEMAN, ORADEA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Nectarul_din_suflet.html [Corola-blog/BlogPost/357104_a_358433]
-
întâmplat niciodată. Poate totuși, în subconștient să fi sesizat bătaia, am încercat să găsesc o explicație.M-am apropiat de ceas și am atins limba pendulei. Cutia s-a deschis cu zgomot și un șirag de mărgele colorate a căzut împrăștiind pe jos, mulțimea bilelor lucitoare. Erau acolo toate nuanțele posibile, iar printre ele și câteva cenuși, aproape negre, deosebite de restul culorilor luminoase și vi.... IV. MADELEINE DAVISOHN - POEM PENTRU O STEA, de Madeleine Davidsohn, publicat în Ediția nr. 1917
MADELEINE DAVIDSOHN by http://confluente.ro/articole/madeleine_davidsohn/canal [Corola-blog/BlogPost/381626_a_382955]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ÎNTR-UN COLȚ DE LUME... Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1220 din 04 mai 2014 Toate Articolele Autorului Într-un colț de lume, plângea o prostituată Fiindcă soarta o despărțise de o jumătate, Care se-mprăștiase pe strada măturată, Durerea-i tăia adânc simțurile frământate. Când lacrimile ei s-au plictisit să mai curgă, Jumătatea fizică rămasă le usucă, Singurătatea le privește și-apoi le strigă Despre limpezimea lor, departe să se ducă. Și astfel, ele
ÎNTR-UN COLŢ DE LUME... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_mosneanu_1399211934.html [Corola-blog/BlogPost/365949_a_367278]
-
Cine e cine. Și-atunci, dacă nu contează Însemnătatea fiecăruia dintre noi în spațiul, în care Eu sunt doar eu, Tu ești doar tu, prin urmare, este Posibil să ne aflăm În epicentrul exploziei? (8) O seară-cenzor Din nou a împrăștiat șpalturile Frazelor, unite de muzica coroanelor Foșnitoare ale arborilor. Păsări speriate Se strânseseră, derutate, în stoluri, Grăbindu-se să plece Din umbrele reci de toamnă. Cât ne asemănăm cu păsările. Așa și noi, undeva, suntem Dispersați și neînțeleși. Pentru șleahticii
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/paul_polidor_1473309489.html [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]