818 matches
-
prea bine. Atunci, bine-ar fi să meargă totul ca pe roate, negustorii să aibă câștig, iar negoțul să dureze! am râs eu ca să scap cu o glumă. Totuși, chiar dacă negoțul cu Nueva España se va întrerupe, sămânța o dată împrăștiată, împrăștiată rămâne. Noi, oamenii, nu putem să pătrundem gândurile Domnului. Senior Velasco. Matsuki vorbi de data aceasta cu o voce gravă, fără tonul cu care îmi pusese până atunci întrebările acelea încuietoare: — Nu Știu nimic despre toate acestea. Mie îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un bărbat În plină stradă. Eu l-am Întrebat cine l-a omorât și el a zis „Nu știu, da’ e mort de-a binelea“, și era Întuneric, străzile erau pline de apă, felinarele nu mergeau, ferestrele erau sparte, bărcile - Împrăștiate prin tot orașul, copacii dărâmați și totul era distrus; eu am luat un schif, cu care am ajuns la Mango Key, unde mi-am găsit vasul care n-avea nimic, doar că era plin cu apă. Așa că am plătit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
probabil când lucrurile mergeau bine, multe dintre ranițele acoperite cu piele de vițel, grenade, căști, puști, câte una cu fundu-n sus și cu baioneta Înfiptă-n pământ, grenade, căști, puști, cazmale pentru tranșee, rezerve de muniție, pistoale de semnalizare, căști Împrăștiate, truse medicale, măști de gaze, bidoane goale, ceva strivit, cutii goale, o mitralieră pe trei picioare având În jurul ei un cuib de cartușe goale, cartușiere Întregi ieșind din cutii, cutia frigorifică, golită Într-o parte pentru că-i zburase capacul, echipajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zacă, În cele din urmă, cu fața În jos, cu cele două buzunare Întoarse pe dos și Înconjurați de hârtiile pe care le avuseseră În portofele, Împrăștiate prin iarbă. Căldura, muștele, relevantele poziții ale cadavrelor În iarbă și cantitatea hârtiilor Împrăștiate, acestea sunt impresiile pe care retina noastră le reține. Cum miroase un câmp de luptă pe vreme de vară, asta nu-ți mai poți aminti. Îți amintești că exista un astfel de miros, dar nimic nu te poate face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Avea douăzeci de servitori, ar fi putut avea și o sută dacă doreau, și trăiau Într-o casă cu atâtea camere și grădini că cele mai multe dintre ele nu aveau nici o destinație precisă. Phineas nu era un om rău, ci doar Împrăștiat și ineficient. Dar cel mai mic dintre cei trei fii ai lui era „tovarăș cu dracul“, după cum urmau să-l descrie unii dintre cei pe care i-a tras pe sfoară. Tot farmecul pe care tatăl lui Îl folosise ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca soldați ai Armatei Domnului - Mare este Domnul!- și În cele din urmă se vor Întoarce pe pământ pentru a recupera pământurile care ne-au fost furate. Mare este Domnul! Dar Înainte de a planta și a recolta, vom găsi oasele Împrăștiate ale familiilor noastre iubite, ale mamei, ale tatălui, ale surorii, ale fratelui, ale copilului, ale pruncului. Le vom Înfășura cu blândețe În păturile Împletite cu nodurile secrete, și În timp ce le vom vorbi, le vom consola, le vom așterne pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
interioare, vom reîncepe-o la prima ocazie, cu aceeași crispație și tot așa de zadarnic. Uneori Charles se arăta uimitor, erou de legendă, parte abia ruptă din natură. Impresia a fost mare când într-o noapte feerică, cu lumina lunii împrăștiată pe toată marea, cum nu aveam barcă la țărm, s-a dezbrăcat și a înotat până la barca lăsată de Cadîr la 2 km în larg, a desprins-o, a adus-o la pontonul unde îl așteptam și, așa ud, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
poate deja trecea pasul. Avea însă în suflet o presimțire urâtă, căci armata imperială era în întârziere nu numai față de ce-i spusese lui Gundovek, dar și față de cele mai pesimiste previziuni ale sale. Cât despre burgunzi, erau cu siguranță împrăștiați: Gundovek, dacă Balamber îi spusese adevărul, se baricadase în Genava, iar de Chilperic nu se știa nimic; poate era rănit, poate era hăituit împreună cu câțiva de-ai săi prin pădurile din Jura. în plus, acum că-l cunoscuse pe Shudian-gun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reticența ei, își îndreptă spinarea, aranjându-și centura. Ceva în copila aceea îi trezea admirația. Era singură, înconjurată de primejdii din fața cărora nu se putea refugia în brațele părinților și nici nu putea găsi sprijin în vreun membru al comunității sale împrăștiate: în fond, aceeași situație în care se găsea el după ce tatăl său și toți ceilalți membri ai familiei fuseseră uciși; asta însemna, deci, că trecuse prin încercări cumplite - și cu toate acestea se ținea tare. Nu era, cu siguranță, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
biciuiți și împunși cu pintenii, erau nevoiți să-și încetinească alergarea și să înainteze cu multe opriri și cu mare greutate printre mormanele de oameni masacrați, răniți ce ridicau brațele cerând ajutor, cai în agonie și tot felul de arme, împrăștiate ori înfipte în pământ. După forma scuturilor și după armamentul adversarilor pe care-i avea în față. Balamber constată că se pregătea să-i înfrunte pe alanii lui Sangiban. Aceștia, văzând că se apropia un nou val de atacatori, strânseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
În ziua următoare fu deplasată la locul sinistrat. Se lucra În condiții extrem de grele. Pereții despărțitori ai apartamentelor fiind căzuți, amestecați cu mobilier, vase de bucătărie, haine uneori un cățel ori o pisicuță În timp ce locatarii Încercau să facă inventarul bunurilor Împrăștiate se luau la ceartă cu vecinul care-și Însușise o parte din obiectele ce nu-i aparțin...!! Pentru ca spectacolul să fie și mai halucinant, apăru o echipă de „Specialiști”, care injecta În fisurile grinzilor de rezistență o soluție maronie cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îmi imaginasem. Mașinile nu erau aliniate și nici legate una de alta prin cordoane de lumini, nu se cînta muzică, nu era agitația de la festivaluri. Lanternele roșii se legănau În vînt și pe albia rîului larg și secat se aflau Împrăștiate mai multe microbuze cu gurile lor sumbre și palide deschise. Erau dispuse În semicerc, la intervale neregulate și Îndreptate În toate direcțiile. Mie mi-a atras atenția priveliștea de pe partea cealaltă a rîului, peste mal. Nu se văzuse pînă atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vedea cum arată, să știu și eu care e dușmanul fratelui - dacă există Într-adevăr așa ceva - acum ar fi momentul... Auzeam țipate ascuțite și geamuri spărgîndu-se. Motorul s-a oprit și am stins luminile. Nu mai rămăseseră decît tăciunii aprinși, Împrăștiați ici-colo În locul unde se aflase cazanul. Unii zăceau nemișcați la pămînt, așa cum căzuseră, alții se tîrau de colo-colo sau se plimbau clătinîndu-se ca niște somnambuli la marginea albiei - poate de prea multă băutură sau poate din cauza rănilor de care sufereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai ales îmi venea. Paranteză închisă. Eram așadar la bibliotecă în 21 decembrie 1989. Știam ce se întâmplă la Timișoara, ascultam seara la Europa Liberă, prin oraș erau patrule peste patrule, orice grup mai mare de cinci persoane era repede împrăștiat. Spre prânz am ieșit să mănânc ceva. Bătea un vânt cald, molatic, de primăvară neîncepută. Când m-am apropiat de Librăria Universității, m-am întâlnit cu Lucian Mateș, cu Călin Nemeș și cu Nelu Deac. Erau agitați toți trei. „Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lăsăm așa omul? Doar e suflet de creștin și el. De bună-samă! mormăi popa, gustând din ulcică. Gospodarii ridicară încet, pe brațe, pe necunoscut și-l purtară în odaia de alături; îl așezară pe un pat; aprinseră o lampă. Lumina împrăștiată descoperi obrazul pământiu și dureros al călătorului. Ochii plini de o durere nemărginită ardeau sub tufa de păr cărunt care-i căzuse pe frunte. Sătenii se sfătuiau încet; în lumina slabă, figurile lor liniștite, sub căciulile de oaie, se zugrăveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răzbăteau câțiva pruni pitici, strâmbi, răsuciți ca-ntr-o durere. În fund, pe clina unui muncel, pe iarba arsă, ședeau într-o rână două cruci de piatră. Un stol de potârnichi se ridică dintrodată din apropierea drumului, zbârnâind, se risipi și, împrăștiate, paserile pline și rotunde zburau pe deasupra tufișurilor, pe deasupra prunilor, apoi, cu aripile întinse, ușor încovoiate, lunecară spre crucile de piatră. — Ce caută prunii aici, și crucile? întrebai eu. Parcă a fost un țintirim în locul acesta... — A fost, răspunse bătrânul întorcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lung, pe urmă în lat, după aceea prin colțuri; pe urmă stropise cuvinte pe orice ostrov alb al cartonului. Trei prietini vânători, adunați anume în sobor, au avut nevoie de două sticle de vin bun ca să lege întrucâtva aceste părți împrăștiate ale gândirii lui Toma - care gândire de altfel era unitară și logică. A treia sticlă, prietinii au întrebuințat-o la două pasagii, devenite dificile din pricina unui alt sistem personal al lui badea Orășanu. Anume, Toma nu socotea totdeauna necesar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-și găsească soții la Braniște; a ales și a târguit cu ajutorul lor un cal în locul Murgului. Pe acesta îl chema Șargu. Era voinic și blând. Coborând cu stăpânul său cătră apa Frumoasei, se deprinsese să sforăie și să ocolească oseminte împrăștiate, într-un loc unde fusese o întâmplare năprasnică. Câteodată Culi uita, dus de gânduri; iar Șargu îi da semn, ca să-și aducă aminte. A căzut o ploaie viforoasă la sfârșitul lui august și drumușorul s-a curățit, nemaipăstrând nici o amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
O să te adore. O să vezi. Mama lui, Diane, ne-a luat de la aeroport și, în loc să arunce cu pietre în mine și să urle „Spărgătoare de cămine!“, m-a îmbrățișat și mi-a spus: —Bun venit la Boston. Era minunată - puțin împrăștiată, conducând imprudent și sporovăind întruna. În sfârșit, am ajuns într-un cartier de suburbie care nu se deosebea prea mult de al meu, în ceea ce privește populația, mașinile parcate în fața caselor, vecinii băgăcioși care se holbau la noi ca proștii satului etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un taxi, străzile erau aproape pustii și am prins verde la toate semafoarele. Nu ajunsesem în viața mea așa de repede la serviciu. Am mers agale de la lift la birou, unde avea loc o confruntare între Franklin, Teenie și Lauryn. —...împrăștiata dracului, spunea Lauryn. N-ar fi trebuit s-o primim în veci înapoi după ce bărbată-su... Franklin era alb ca varul. Apoi s-a întors și m-a văzut și aproape că m-a pufnit râsul când i-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din nou din loc. — Hai odată. Mișcați-vă mai repede, am întârziat... Marș dublu... Stâng-drept... Stâng-drept... Un-doi.... Un-doi... Stâng, drept. Stâng... Și făcură marș dublu, e dureros de povestit, stâng-drept-stâng drept în alt morman de valize și paturi de campanie împrăștiate mistrios pe drum. — Oh, nu, mugi brigadierul. Ce mai e acum? Cine-ar fi crezut că vor fi atât de multe probleme la ora asta? spuse domnul Gupta, trăgând în jos eșarfa pe care și-o înfășurase peste gură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu mult talentele mele de reconstrucție. Iar miopia nu mă ajută nici ea prea mult. Vai de mine, zdrobitor calificat de lentile! Bărbatul turnă ceaiul de rădăcini într-un castron și-l aduse, gata să alunece pe piesele de puzzle împrăștiate, apoi se așeză din nou lângă Vultur-în-Zbor. Ce ciudat, se gândi Vultur-în-Zbor, ca o încăpere sărăcăcioasă ca aceasta să creeze o atmosferă atât de confortabilă, de prietenoasă. Camera în care stătea era un pic mai arătoasă decât interiorul unei cocioabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nevăzută. în spatele obloanelor închise ale ferestrelor se derula o scenă de haos cosmic, cu rămășițele unei vieți care se luptau și se întreceau să ocupe un loc pe podea. Praful se așezase într-un strat gros peste cărțile și farfuriile împrăștiate. O bucată de pâine, invizibilă în spatele crustei de mucegai, zăcea pe o oglindă spartă, iar un păianjen își țesea pânza între una și cealaltă. Cârpe, hârtii și frimituri fuseseră și ele acoperite de învelișul atotstăpânitor al mizeriei. Iar deasupra podelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tânăr. Parcă m-ar fi îmbrățișat și m-ar fi topit în aburul trupului ei, așa cum se desena în chenarul ferestrei luminate, cu perdeaua dată la o parte. 10tc "10" Urc, precum în această după-amiază de ianuarie, cu vălătucii ninsorii împrăștiate pretutindeni, pe Bulevard, spre Universitate. De când scriu la această coborâre, umblând printre siluete și umbre, îmi vine tot mai stăruitor gândul că și o astfel de urcare pe Bulevard putea să-mi schimbe viața. Atunci, când începusem să fiu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vorbi atât de mult despre timpul meu, îmi dau seama că viețile noastre nu sunt decât continue reveniri. Că trăim priponiți de astfel de umbre și obiecte și, când vine timpul reîntoarcerii, oricât de depărtați am fi trăit, oricât de împrăștiate drumuri am fi hălăduit, dintr-odată reperele acelea ne cheamă și prind a-și dezveli comorile adunate. Constați că pe aceeași bancă din Cișmigiu ai stat în dimineața când ai venit cu Pu, fata cunoscută în tren, dezorientați, neștiind amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]