2,778 matches
-
fac asta, puteam să dau pur și simplu bir cu fugiții pe ideea că era prea ciudat și tulburător? Dar asta nu însemna că acționam nechibzuit. Aveam să mă duc cu câteva ore mai devreme să arunc o privire atentă împrejur, să văd ce puteam descoperi. Pregătire Pregătire Pregătire. Dar în momentul de față pregătirea însemna să mă odihnesc puțin. Când soarele noii zile pătrundea prin perdele, am setat alarma telefonului mobil, am pus cartea și biletul deoparte și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-n viață și e un monstru. — Știu, am izbutit, am spus în stare de șoc și slăbit. Știu că e. — Vino aici, vino aici. Acum al nostru e. Scout, cum te descurci? — Aproape am reușit. M-am uitat de jur împrejur, dar n-am văzut-o. — Se întoarce, mă anunță doctorul peste umăr, adresându-i-se și lui Scout, care cine știe unde era; ținea arma îndreptată în față. Se întoarce. M-am uitat pe direcția indicată de doctor și l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se uită printre picioare cum i se scurge apă din chiloți. Pielea a Început sé i se usuce și soarele a Început sé frigé și degrabé i se fécu iaréși cald, dar nu se mai bégé În apé. Se uité Împrejur sé vadé dacé nu e nimeni, pe urmé se duse dupé un copac și-și scoase chiloții că sé-i scurgé. Béieții mai mari și-i scurgeau drept pe ei. Îi dédeau jos numai pîné la genunchi și-i Învîrteau pîné
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Marusei Ivanovna se vedea. Dupé ce a pus farfuria pe masé și și-a Îndreptat spatele și s-a Întors că sé plece, pată a nimerit În téietura de luminé și-atunci ea péru mai suré, aproape că cenușa, iar Împrejur, lat cam de vreo trei degete, pielea se luminase și devenise albé. De sus, de pe podiș, aveai legéturé, dacé era nevoie, cu toate satele din Împrejurimi. Toate duceau pîné la urmé la podiș. Aici creșteau lanurile de grîu, de pépușoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cu φ de 2 mm, pentru toți metrii cubi de scândură și pentru toate zecile de kilograme de tablă care vor deveni în câteva săptămâni cel mai sigur, frumos, impenetrabil, nealterabil, invincibil, sepulcral GARD. Ce va apăra casa de jur împrejur. Și o va feri pe adolescenta Mioara Alimentară de ochii indiscreți ai lumii. O operă de artă, dacă stăm să-i analizăm înfățișarea, cu atât mai valoroasă prin dublul său scop. De barieră dintre două lumi. Lumea Mioarei și lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care străluceau belciuge și lanțuri cu totul și cu totul de aur. Când trecea Ea. Anatemizată de umbră, scuipată de ploaie, ocolită de câini, asaltată de priviri, urmărită de faruri, pândită de sus, respinsă de jos, de jur sau de împrejur, Ea trecea. Refugiul de sub castan era ocupat. Băncile, bordurile, gangurile de tranzit dintre blocuri, străzile lăturalnice (cândva degeaba), locurile de sub copertinele localurilor de stânga, de sub umbrelele grădinilor de dreapta, de sub chioșcurile de centru, ocupate toate. Când trecea Ea. La oficiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tavan care se aprind unul după altul inundînd holul într-o lumină curată de la un capăt la altul. E mult mai spațios decît pare de afară, constată Curistul, dar Roja nu-i dă nici o atenție, își plimbă privirea de jur împrejur pe pereți. Gazeta Femeilor, Fruntași în Producție, Cartea la Locul de Muncă, începe Roja să citească titlurile afișierelor. Delfina e cu norocul, eu cu ghinionul, începe să se gîndească, făcînd pași mărunți de parcă s-ar fi temut să nu-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi în ce direcție au apucat-o evenimentele? — Totul e pierdut, simte Părințelul nevoia să-l completeze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
incalificabilă, a început să țipe la mine: "Schäfer, tu nu alergi, tu sapi gropi cu picioarele. Pînă și un elefant ar alerga mai ușor decît tine. Zgomotul pe care îl faci sperie toată fauna pe o rază de trei mile împrejur!". Și a ținut-o așa încă vreo zece minute. Colegilor mei li se părea foarte nostimă situația, iar starea mea de spirit nu era cea mai potrivită pentru a o vedea cu aceeași detașare. Am început să urăsc alergarea. Iubeam
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Înaintau cu viteza căruței către mica oaste condusă de Victor. Băiatul, Între rușinea de a fi numit fricos și teama de a fi nimicit de către armata neagră, a tras iar de colțul hainei. Victor l-a privit, apoi a privit Împrejur cu experiența sa de jandarm În „timpuri grele”, a observat direcția indicată de capul ciufulit și plin de fân și a spus: Te credeam mai viteaz, tu te sperii de copăceii din livadă și de plopii Înalți, ai uitat cât
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
verii. Acolo, fata s-a oprit, a privit către băiat spre aceiași parte a corpului, imitându-l conspirativ și cu pricepere, i-a privit ochii săi mari și rugători, a făcut semnul că nu se poate și scrutând de jur Împrejur grădina a indicat clar teama de mămicăsa. S-a așezat pe smocul de mohor, i-a zâmbit complice și pentru o fracțiune de secundă cele două picioare ale fetei s-au deschis și s-au Închis la loc, atât de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
efectele manevrelor sale asupra stării de spirit a băiatului, observând bosumflarea lui Va spuse: Adică vrei să zici că te-ai supărat de-acu, așa-i? Hai lasă!, zise Împăciuitor și când prinse privirea lui Va, se măi uită o dată Împrejur și reîncepu să-și ridice rochița cu flori vișinii, la fel de Încet ca mai Înainte. Când ajunse pe locul unde ar fi trebuit să fie marginea chiloțeilor Înguști de astăzi, băiatul privea transfigurat la gândul că acu acu se va produce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și neînțeles, se plimbă pe străzi gândindu-se la moarte. Starea lui de spirit ar putea deveni poezie, dar nu devine, din cauza modului naiv-convențional în care este descrisă: „E primăvară și sunt trist, / Colind pe străzi la întâmplare, / Privesc viața împrejur / Și mă gândesc la-nmormântare. E multă forfotă-n oraș / Și-n oameni doar vitalitate. / Sunt un străin printre copaci, / Ce aspiră la singurătate.“ (Tristețe de primăvară) Autorul nu are simțul cuvintelor. În loc să spună, de exemplu, că se gândește la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
O jertfă inutilă O oboseală pe care n-a mai trăit-o a pus stăpînire pe el și simțea la fiecare pas că are picioarele de plumb. Ridica piciorul și apoi îl fixa pe asfaltul trotuarului. Se uita de jur împrejur, cu spaimă în ochi și apoi repeta efortul cu celălalt picior. Constata că nu avansează aproape deloc și lipsa de aer, moleșeala care pusese stăpînire pe el, îl panicau. Cred că fac un infarct chiar acum... Ulița era pustie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unei fanfare imaginare. Erau momentele cînd nu saluta pe nimeni și o seriozitate, mai mult ghicită, se așternea pe fața lui ridată, dar întotdeauna proaspăt rasă. Uneori, colonelul Tincu mișca mărunt din buze și atunci chiar nu mai vedea nimic împrejur. Lumea se mira că urca zilnic strada Urcușului și nu înțelegea cum de reușește această performanță la vîrsta lui, mai ales că, de o bucată de vreme, se remarca faptul că picioarele lui se cam tîrau puțin, ca la schiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mirarea. Pe o masă, pregătită din timp, erau tot felul de bunătăți și o cană cu vin roșu. Eu nu beau, sare nepotul, sînt cu mașina. Dar eu beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia dealul lui Cazacioc și de jur împrejur era o priveliște de basm. Nevasta nepotului s-a îmbujorat, nepotul s-a smochinit a plictiseală și moș Cazacioc a tras un cazacioc. Puțin obosit, intră în bordei și iese cu o cutiuță acoperită cu catifea aurie. Am fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Doamne, ce mototol! Oare are toate cele? Trebuie să aibă o hibă. Auzi, holtei la cincizeci de ani și atît de... S-o lăsăm pe altă dată, scîncește Vasilică. Nu mă enerva. Am zis sîmbătă și gata! Georgeta face stînga împrejur, lăsîndu-și interlocutorul într-o poziție de rugă și panică. Omul a făcut curat, a gătit bunătăți de tot felul și a băut și două pahare de vin roșu "puterea ursului" sau "sînge de taur". Vinul ăsta cică face ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Petru, la apelul solemn, în cataloagele cerului, o promisiune amânată. I se cuvenea să primească nu cu firimitura, nu cu lingura, nu cu potirul, ploaie de fericire ar fi meritat să-i inunde sângele, furtună de fericire în inimile netăiate împrejur. Privea Petru fericirea pe chipul oamenilor, paradă de zâmbete în icoane, aleluia! Se privea Petru în propria zidire, Dumnezeu clipea precum un bliț de aparat foto în miez de zi. S-au locuit câțiva ani, se vor aparține o eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sfârcurilor de cometă", dependentul placentei (cerul mereu în luna a șaptea), zoofilul iepelor Carului Mare, piromanul fulgerelor despicate în noaptea de Sfânt Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului ștreang în jurul inimii și nici o tăiere împrejur. Nebunia, o transfigurare anatomică a sufletului, un glonț ce explodează în țintă. Urme de ghinturi în sânge. Pulberea arde cât să străpungă vidul, precum un vierme mărul copt, regrete nici măcar în firul de cenușă. Vine dinafară și se sparge înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uneori își dădea cu părerea și despre cum trebuie zidit sub soare, Sfântul Petru i-a șoptit lui Manole câteva cote dintr-un plan al Edenului: "Piatra crescută în cer este altfel decât piatra crescută în inimă. Meștere, zidește, zidește împrejur până când sângele se va elibera din strânsoare și va lega cărămida precum cuvântul lui Dumnezeu!" Manole, pe atunci, suferea ca orice pământean de naivitatea lui Adam, de egoismul lui Noe, de trufia lui Moise, de orgoliul lui Iisus. Solemnă, pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care i se par a fi egalii lui și de aceea nu poate nici să-i guverneze, nici să le poruncească după voia lui. Dar acela care ajunge principe prin favoarea poporului, este singur pe locul lui și nu are împrejur pe nimeni sau prea puțini care să nu fie gata să-l asculte. Afară de aceasta, pe cei mari nu poți să-i mulțumești în mod cinstit și fără a le face rău celorlalți, pe cînd poporul îl poți mulțumi astfel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
este urît de popor. Orașele Germaniei se bucură de multă libertate, au un teritoriu restrîns și ascultă de împărat numai atunci cînd vor30 și nu se tem nici de el, nici de alți vecini puternici pe care i-ar avea împrejur; aceasta, deoarece ele sînt atît bine întărite, încît oricine își dă seama că cucerirea lor ar fi cu siguranță lungă și obositoare. Într-adevăr, toate aceste orașe sînt prevăzute cu șanțuri și ziduri potrivite și au artilerie suficientă; iar în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu se hotărau Între cenușiu și verzui. Eva, din cauza căreia pornise jocul, Îi avea, după vorba noastră, „sclipitori“, vasăzică, de un azuriu cumva fragil, dar cu lumină proprie. Toți o strigam „Eva cea Mică“ deoarece, pe cîteva ulițe de jur Împrejur, toate Evele, nu puține la număr, erau mult mai mari decît a noastră, iar după ea, nu ne mai apăruse nici una În cale. CÎt de mititică era, de oriunde te uitai la ea, Îi remarcai privirea. Ochii Ericăi mi-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
PÎntecele olului se lega de gîtul subțire și printr-o toartă Înzestrată cu un canal interior și un gur gui, „o țîță“, cum Îi ziceau sătenii, pentru turnat apa ori pentru băut direct din sfîrc. Ulciorul era Împodobit de jur Împrejur cu desene din linii șerpuite și flori stilizate. În fiecare primăvară, trecea prin sat un țigan cu o căruță plină de vase: — O vinit Mihai ȚÎganu cu oale și cu ulcele, cu ulcioare și cu oluri cu țurgalăi, haidați, măi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
orizontului, singura linie perfectă din univers cîtă vreme se află pretutindeni și nicăieri În același timp. Iar, odată traversată această linie, ce voi face? Cred acum, În chiar clipa cînd scriu, că voi privi spontan Înapoi și, Îndată, de jur Împrejur. Cum adică, să privesc? Cum și cu care retină?... Răspunsul mi l-am dat mai demult, iar acum, prin cărțile sale, vine și mă confirmă mai puțin obișnuitul cărturar Dumitru Constantin-Dulcan. Întrebat dacă studiul morții clinice aduce argumente concrete În favoarea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]