581 matches
-
prea marea dorință de propria soție! -, dar și dincolo de aceasta: să te culci cu mama ori cu sora, într-un altar de preferință... Sade va relua aceste argumente. Jean Țesătorul adaugă chiar că relațiile sexuale potențează castitatea, mai mult: că împreunarea cu un adept al Spiritului Liber restaurează virginitatea! Exercițiul acestei asceze hedoniste conferă fericire și te transformă în Preafericit.... XVI WILLEM VAN HILDERVISSEM DIN MALINES și „plăcerea paradisului” 1. Eros și Thanatos în epocă. Willem van Hildervissem oficiază ca propovăduitor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
avortului (chiar dacă, în cazul unui nou „referendum”, mulți ar vota împotrivă, iar „victoria” radicală ar fi mult mai puțin răsunătoare). Avortul legalizat reprezintă, fără îndoială, o enormă facilitate pentru majoritate. Aceasta mai ales pentru că ar înlesni și mai mult copularea - împreunarea heterosexuală -, în fața căreia n-ar mai exista, practic, obstacole. Dar această libertate a copulării în „cuplu”, așa cum este el conceput de către majoritate - această miraculoasă toleranță față de cuplu -, oare de către cine a fost dorită în mod tacit, promulgată în mod tacit
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
satele despre care vorbeam, nu rareori, dacă opțiunile îndrăgostiților nu coincideau cu cele ale părinților, ei „fugeau”, se duceau și stăteau ascunși la rude sau prieteni din localitate câteva ore sau zile, timp în care, de regulă, se producea și împreunarea fizică, și astfel cu greu mai puteau fi despărțiți. Natura mai puțin pasională și înalt selectivă pe o persoană anume a relațiilor de dragoste din mediul rural avea deci funcția de a face mult mai suportabilă și chiar plăcută viața
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și ca femeie, fiind amenințată chiar de ironica opoziție a cuvintelor („Voi, care m-ați iubit/ cuvinte/ numai o coaje și mai multe/ miezuri/ fugiți prudent din cale/ speriate/ bolnave în adânc de spaima/ silei/ că am să vă constrâng/ împreunarea/ în nupțiul rimei ca o placă/ veche”). Poemele și caligramele din Interogativul consecvent (1995) aduc o restructurare a atitudinii lirice, o simplificare și o radicalizare a imaginii. Eul poetic nu mai este atras de implicarea afectivă ori de fervoarea înțelegerii
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
iertăciunile. Acum o cuprindere între cer și pământ, o negociere... ce nu se știe încotro mă va duce. DE-AȘ PUTEA A MĂ ÎNTOARCE În noaptea asta de-nceput de an, rece, ninsă, nărăvașă, ca gura iubitului în ceas de-mpreunare, aștept deșteptarea ascultării curate, împotriva neastâmpărului pierdut. Nu mai am timp de împotrivire, pasul s-a îngreunat de la bocancul înzăpezit la călcătura împotriva vântului aspru, fără de iertare. Mă-ntorc pe drumul ce se îndepărtase de lumină. E plin de urme
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
să mă zorească, sfidând simțirea învățată să aștepte. Cu inima dorită de-amintire, în lumi ce nu cunosc singurătatea, nesomnul răcoros mă poartă’n brațe. DE-AR FI De-ar fi să vii, lacrimile îți vor îmbăia trupul asudat de împreunarea dorurilor. În cearceaful de fân proaspăt cosit, un colț de câmp pătat de roșul macilor ascunde gândurile vremuite. Ca și cum așteptarea s-a oferit gaj la poarta lui Dincolo. De-ar fi să vii, întrebările vor atârna pe fitilul candelei, cu
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
Samael‑Malkira, care este, aici, un alt nume al lui Belial); 2, 1; 3, 13. - Supraveghetorii/Egregoroi: 1 Enoh 6‑12; passim. Este vorba de îngerii căzuți „care au părăsit înălțimile cerești, templul lăcașului veșnic și s‑au întinat prin împreunarea cu femeile”. A se vedea și Cartea Jubileelor în care se spune că îngerii căzuți se află la originea civilizației omenești. 3. tradiția profetului mincinos, existentă deja în Vechiul Testament (de exemplu, Deut. 13,1‑6; 18,18‑22) și analizată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lor va fi ca cel al bătrânilor: deși abia veniți pe lume, perii capului lor vor fi albi. Mai apoi, unele femei vor naște copii cu patru picioare, altele vor naște numai duhuri [fără trup], altele vor zămisli prunci din împreunarea cu duhurile necurate” (cap. 7). Intenția autorului este de a arăta, prin acest fragment în care este descrisă o serie de nașteri monstruoase, că însăși ideea procreației este denaturată în apropierea sfârșitului lumii: într‑adevăr, copiii se vor naște bătrâni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nădejde în învierea de apoi./ Aceștia nu au vreodată carne la masa lor,/ Ci doar legume și tot rodul muncii fără vărsare de sânge./ Trăiesc în sfințenie, iar trupurile le sunt curate/ Nu sunt niciodată mânați de poftele pătimașe ale împreunării./ Nu cunosc nici arșița, nici gerul,/ Ascultători fiind în chip curat față de toate poruncile Legii./ Și noi ar trebui să le urmăm și să trăim în curăție./ Din toate relele nu mai există pentru ei decât munca și moartea, celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
numai de la copii, de vor muri. Așijderea și bărbatul. Hearaoa a doa a lui chiar Len înțeleptul așa zice: această punere de lége așa o au tocmit împărăția mea, când va uita muiarea pre bărbatul ei și nu va cinsti împreunarea carea se-au împreunat cu dinsul de s-au făcut un trup, ce va vrea să se mărite, atunce aceaia să n-aibă niceodată nemic de într-ale bărbatului ei, nice să dobândească darurile céle denaintea nuntei sau alte darure
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scrise de acești vizitatori până târziu. Pentru începutul secolului al XIX-lea - vezi Mihai Răzvan Ungureanu, Convertire și integrare religioasă în Moldova la începutul epocii moderne, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2004 (cap. „Comportamente sociale. Imaginea publică a convertiților, „împreunările contra firii creștinești” și vecinătățile incomode”, pp. 59-124). 361. Ibidem, vol. VI, p. 56. 362. Ibidem, vol. VI, p. 123. 363. Ibidem, vol. VI, p. 56. 364. Vezi Dan Horia Mazilu, Lege și fărădelege în lumea românească veche, p. 412
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Înaintea hegemoniei ateniene, la Eleusis, Demetra era zeiță a pământului roditor și zeiță htoniană, care primea morții la sânul ei protector. Așadar, era și patroană a defuncților, divinitate psihopompă. De aceea Plutarh îi numea pe defuncți demetrioi; în plus, din împreunarea lui Zeus cu Demetra s-a născut Persefona, care, căsătorită cu Hades, devenise și stăpână a împărăției morților. Răpirea tinerei Persefona (Core) de către Hades constituia un episod aparte. Îl găsim evocat în Imnul homeric către Demetra. Ceea ce impresiona profund era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
modernă și în postmodernitate: mesajele „academice” pe care le conțin curricula moderne cu privire la sex și inegalitatea sexuală; „construcția” socială a sexului; „efeminarea societății”; „efeminarea bărbaților” în modernitate și postmodernitate; cunoașterea intersubiectivă; relațiile simbiotice dintre mamă și copil; problematica psihopedagogică a „împreunării”; pornografia; erotismul; posibilitatea întemeierii unei pedagogii a reciprocității; sexul și căutarea identității; statutul sentimentalismului și al esențialismului în cunoaștere; misoginia curriculară; androcentrismul curricular; etnografia feministă; curriculumul ca text homosexual; profeminismul masculin în școli ș.a. Postmodernismul feminist a anticipat cu aproape
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nouă literatură română începe printr-o afirmație definitivă; sub ochii noștri se înfăptuiește o mare frescă a vieții noastre orășenești. E. LOVINESCU D-na Papadat-Bengescu a creat o ideologie feminină. Noțiuni ce se exclud, apropieri neîngăduite - dacă posibilitatea și legitimitatea împreunării lor o căutăm pe suprafețele liniștite ale logicii obișnuite. Sunt însă și altfel de logici; există o logică a instinctului, există una a pasiunii. Bănuim un determinism al furtunei, închipuim o cauzalitate a valului. [...] O Casandră dublată de o analistă
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Când să o închidă la loc, îl aude pe împărat bombă nind posac: — Auzi, Coponius! Ce neobrăzare! Am să le dau eu Coponius, să le iasă pe nas. CAPITOLUL III În spatele coloanelor zugrăvite asemenea unui portic, panoul central sugerează - prin împreunarea cornișei cu plinta - un edicul. Compartimentele din dreapta și din stânga au primit la rândul lor, unul imaginea unei statui, celălalt a unui personaj. Trio Fulcinius strânge din pleoape ca să-și dea seama pe cine 88 89 reprezintă. Nu reușește. Îl dor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru această reprezentație! Piticuța fără mâini, care cu picioarele tricotează, desenează și cântă la cimpoi. Omul care vorbește fără să-și miște buzele! Surorile siameze, care se iubesc pe rând cu același bărbat! Minotaurul eghipțian, născut de o fecioară din împreunarea cu un taur! Omul din cabinetul morții, care de douăzeci și trei de ani privește în gol și care, pentru câteva parale în plus, descrie strigoii pe care-i vede și-i aude! Femeia rezistență, forță și cadență, are nasul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ta normală pentru mine? Ce interes poate avea corpul tău fără acele vibrații? Putea să te înlocuiască, fără nici o diferență. Ți-aduci aminte de Tristan și Isolda. Isolda, ca să nu fie obligată să se culce cu Mark, a pretins ca împreunarea să se petreacă în întunerec, și trimitea pe Brangane în locul ei. Din această stratagemă, Mark n-a observat nimic. Desigur că Tristan ar fi observat imediat dacă într-o noapte n-ar fi fost Isolda în brațele lui numai după
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mei. 3. Acum ce ai la îndemînă? Dă-mi cinci pîini, sau ce se va găsi." 4. Preotul a răspuns lui David: "N-am pîine obișnuită la îndemînă, ci numai pîine sfințită; doar dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei!" 5. David a răspuns preotului: "Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de cînd am plecat, și toți oamenii mei sunt curați; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfințită negreșit azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ce se va găsi." 4. Preotul a răspuns lui David: "N-am pîine obișnuită la îndemînă, ci numai pîine sfințită; doar dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei!" 5. David a răspuns preotului: "Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de cînd am plecat, și toți oamenii mei sunt curați; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfințită negreșit azi de acela care o va face." 6. Atunci preotul i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
pentru această reprezentație! Piticuța fără mâini, care cu picioarele tricotează, desenează și cântă la cimpoi. Omul care vorbește fără să-și miște buzele! Surorile siameze, care se iubesc pe rând cu același bărbat! Minotaurul eghipțian, născut de o fecioară din împreunarea cu un taur! Omul din cabinetul morții, care de douăzeci și trei de ani privește în gol și care, pentru câteva parale în plus, descrie strigoii pe care-i vede și-i aude! Femeia rezistență, forță și cadență, are nasul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de la primele mele contacte cu universul lui, am trăit fascinația înserărilor. Amurgurile de toamnă, în special, au o molcomeală nesfârșită. Adeseori le-am asociat - fără să fac cine știe ce joacă metaforică, poetizantă - cu oboseala lentă care pogoară după pătimașe îmbrățișări. După împreunări mistuitoare, când trupul ei a devenit tu, când carnea ta a devenit a ei, când, pentru o zbatere de fulger, Lumea s-a mistuit în fulgere și începe a se regăsi, a-și reveni în noi cu aceleași trupuri, gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și ani, apoi, urmărind-o cum pleacă diminețile la grădiniță, școală, facultate. Acum probabil zorește spre vreun birou, la slujbă. Zâmbesc: „Uite-așa trece viața“. Metaforele se trăiesc pe sine. N-au nevoie de vorbe. Ele inventează vorbele. Ele rodesc împreunări de cuvinte. Sintaxe. Destine. Metaforele se petrec doar din ritmul zilelor, din pași duși, din cadențe mistuite, din despicări de aer, din troian de clipe pogorâte. Rămân tot mai în urma vieții care se trece. Clipe ca acestea, moi, toropite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aerul, lumina, se joacă printre noi și, simt aceasta acum, ne duc în zbenguiala lor și pe noi departe, tot mai afund în repegușul vremii. Deși sufletul meu e sumbru (coborât, cum m-a corectat un poet), o astfel de împreunare de aer și lumină mă îmblânzește, mă scaldă în unda purificatoare și-mi readuce puterea de a mai închipui un an. Și încă un an. La prânz e o adunare de pomenire a lui Liviu Rebreanu. Abia acum văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
negre, proiectate pe fonduri sărăcăcioase, pe vreun cer albastru acuarelat, pueril ca al "pozelor", sau pe ape cu valuri mici din virgule crețe, moarate de un verde litografic; amestec de banalitate școlărească și de excentricitate, ce da acelor schițe o împreunare descumpănitoare de sărăcie și de artificiu. - Nu se simte gabrioleta! mormăi moșul pe capră. Nu m-aș mira să fi cotit, dracu știe unde! Atunci Lina începu să dea drumul "tainelor Castelului 1', cum zicea Nory. - E în stare să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
una fizică, și petele care însemnau popoarele, le-am crezut insule. Din pământul întreg al omenirei s-au desprins așa insule. De la unele la altele, tot ce e roadă a materiei ca și a spiritului, vine să facă schimb și împreunare, dar împrejur e apă care le desparte. . . Uneori atât au întins punți de legătură că pare a se fi unit 54 uscatul. -. și deodată apare un fir subțire de apă primprejur, care se lățește. . . Sunt națiile lumei, cele asemenea și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]