917 matches
-
marginea pârâului. Din când În când, se oprea și cerceta cu privirea locurile tainice ale desișurilor. Nimic deosebit. În Împrejurimi era o liniște deplină. Nu se auzea decât freamătul ușor al frunzelor copacilor. În depărtare Însă, dinspre Brașov, se deslușeau Împușcături, semne ale unor bătălii. Soarele se ridicase deasupra munților, poleind cu razele sale de aur panglica pârâului. Tânărul Gheorghe urca mereu. Curând ajunse aproape de un luminiș. Lăsă pe pajiște sacul de merinde În care avea muniția, Își rezemă arma de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
major al unei și aceleiași armate s-a despărțit deci în două: unul din frații generali conduce pe pretinșii inamici ai partidului roșu, pe cei travestiți, celălalt frate conduce partea netravestită a turmei. Lupta aparentă va începe; se vor auzi împușcături, dar oarbe, fără glonți, vor bubui tunuri, dar fără ghiulele. Și de-o parte și de alta soldații se vor da prinși fără a fi încercat să se apere cu baioneta și, când lupta aparentă se va fi sfârșit, toți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sunt o realizare pe care aceasta a fost silită să o facă de către cea mai normală și mai tradițională luptă de clasă. Același lucru este valabil și pentru politica agrară. Democrația creștină a adus ca notă personală, originală speculațiile și împușcăturile poliției. În timpul „fazei de dispariție a licuricilor” (anii ’60-’70) are loc o răsturnare totală de situație: este vorba, cu alte cuvinte, despre acea „soluție de continuitate” pe care eu nu am ezitat, și nu ezit nici acum, s-o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Ideea sa despre literatură nu trece însă de melodrama ieftină, confecționată după rețete deja desuete, pentru cititori puțin pretențioși. El simplifică lucrurile, alunecă involuntar în parodie, astfel încât scenele stereotipe (toți tremură, se îngălbenesc, sunt inundați de sudoare sau leșină), desele împușcături care rezolvă situațiile devin clișee ridicole. De altfel, nu epica îl preocupă pe autor, ci dialogurile, care vor să dezbată anumite idei. Principala teză, promovată și argumentată cu ardoare de multe personaje, este necesitatea emancipării femeilor, dreptul lor de a
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
simulată” (Marian Popa). Autorul se mulțumește cu analize vag psihologice, de gen comportamentist mai degrabă, colorate de un erotism discret. Critica va remarca și povestirile din Iepurele sub acoperiș (1973), precum și romanul Un loc printre voi (1976), alte două volume - Împușcătura (1974) și Miraj (1986) - rămânând aproape fără ecou. Păstrându-și în linii mari egalitatea de ton, R. are câteva tentative de dezinhibare, în încercarea de a da coerență narativă și sens banalității și stereotipiilor. Mai ales ca romancier, el exploatează
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
nimănui”, povestită de ea însăși cu cinism și frison, fiind un exemplu de imoralitate a unor potentați. Cartea dă o surprinzătoare deschidere unei opere care părea finită. SCRIERI: Dacă vrei să fii bărbat, București, 1968; Iepurele sub acoperiș, Cluj, 1973; Împușcătura, București, 1974; Cocoșul de tablă, 1975; Un loc printre voi, Cluj-Napoca, 1976; Miraj, Cluj-Napoca, 1986; Domnul singur și femeia nimănui, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Magdalena Popescu, Tehnică și artificiu în proză, GL, 1967, 14; George Munteanu, Probleme ale prozei, CNT
REBREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
nobil într-o viață: prietenia. Mergând împotriva curentului - adică a evidențelor -, el înoată, disperat, în apele tulburi ale unei existențe irosite: Eram un firicel de nisip în deșertul uitării. Sau un cowboy cu două pistoale, dar rămas fără gloanțe. Trei împușcături și toate în vânt. Nu pot să sufăr când văd lucrurile în serii de trei. Te duci la domnul A. Nimic. Te duci la domnul B. Nimic. Te duci la domnul C. Același rezultat. O săptămână mai târziu, decoperi că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
auzit-o niciodată. Cu totul altfel decât cea a părinților. O limbă care nu cere înțelegere, ci doar cufundarea în ritmul ei unduitor, în suplețea catifelată a sunetelor ei. Fermecat de limba asta necunoscută, copilul adoarme și nu aude nici împușcăturile îndepărtate, multiplicate de ecou, nici strigătul acela prelung, care ajunge până la ei cu toată încărcătura lui disperată, de dragoste. Fără tine, aș fi abandonat definitiv copilul adormit în mijlocul pădurii caucaziene, așa cum dăm adesea uitării fragmente irecuperabile din noi înșine, socotite
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o clipă în pragul jocurilor noastre de plăcere și de moarte și s-a lăsat iarăși cufundat în intimitatea fraternă a universului. Femeia care-l ținea în brațe continua să-i îngâne încetișor cântecul de leagăn chiar și când ecoul împușcăturilor s-a făcut auzit de pe celălalt mal al torentului. Limba aceea necunoscută era limba ei maternă. Mi-am început povestirea în fața ferestrei, în fața acelui dreptunghi de plasă pe care-l cârpeai, am terminat-o în șoaptă, aplecat peste chipul tău
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acel soi de tinerețe care apare la oamenii în vârstă, în clipa unei provocări mortale. Venirea noastră le-a întrerupt discuția. Nu se mai auzeau decât bătaia ca de tamburină a muștelor prinse între geam și oțel, ecoul îndepărtat al împușcăturilor și respirația omului rănit, mișcări scurte, sacadate, de parcă se pregătea să cânte și nu se putea hotărî. El a fost cel care ne-a salutat și a început să vorbească, impunând cu dificultate o cadență regulată respirației sale. Consilierul mă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în cursul nopții, păreai că ești doar un trup îndrăgostit, senzația aceea de stranietate nu dispăruse. Mâna mea ți-a strâns antebrațul în îmbrățișare, iar degetele mele au regăsit cele patru crestături din carnea ta, urme ale unor mai vechi împușcături. Dungile acelea adânci mă făceau să mă gândesc la urma făcută de ghearele unei labe uriașe care scapă prada. A trebuit să străbatem țara aceea în mașină și s-o părăsim plecând pe mare. La vreo treizeci de kilometri de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
văzu următoarea inscripție, scrisă cu o sârguință școlărească: „Capitala țării noastre este Berlin.“ Învățământul se făcea după programele germane întocmite pentru „teritoriile din est“. Se presupunea că Moscova avea să dispară pe fundul unei mări artificiale... Ieși din clasă, auzind împușcături pe culoarul de la parter. Câțiva soldați germani se ascundeau încă în clădire și nu puteau fi dibuiți ușor în zecile de clase în care privirea era mereu distrasă de literele desenate cu creta pe tablă, de paginile unui manual uitat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fața arsă, buzele se mișcară. În loc de scuipat, un cheag de sânge brun se smulse din gura aceea și se strivi de cizmele ofițerului... Atunci ne-am spus, povestea Zurin, că de-acum e gata, neamțul o să-l termine cu o împușcătură și se vor înverșuna apoi asupra noastră, ca să ne facă să plătim scuipatul ăla.... Ofițerul se îndreptă de spate și dădu un nou ordin. Șirul soldaților tresări și, pocnind puternic din călcâie, încremeni în poziție de drepți, cu ochii ațintiți
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
plină de sânge, era legată de mânerul mitralierei cu o sârmă, care înlocuia ligamentele sfâșiate și permitea tirul. Înnegrit de funinginea incendiilor și de praf, chipul lui semăna mult cu metalul statuii. Trăsăturile lui nu exprimau nimic. Salvele astea de împușcături avuseseră loc în timp ce în jurul Reichstagului se sărbătorea victoria. Ajunseră prea târziu, iar Pavel nici nu mai avu timp să-și scrie numele pe zidurile mutilate. Ordinul de a urca în camioane era deja dat, iar el nu izbutea să găsească
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
marea, forfota multicoloră din piață, siluetele cenușii ale munților. Acum, sala rămânea nemișcată și, în lipsa aerului condiționat, te simțeai aici ca într-o cușcă de sticlă. Șirul dublu de geamuri nu lăsa să pătrundă nici o adiere, amortizând până și zgomotul împușcăturilor. Mesele erau aranjate, șervetele se înălțau ca niște mici piramide apretate. Liniștea și aerul închis aminteau de un muzeu pustiu, într-o după-amiază de iulie. O spadă mare, fixată pe perete, deasupra barului, sporea senzația că te afli într-o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nemilos. Urmăream apropierea celor doi soldați care încă nu se vedeau, știam ce avea să se întâmple, și atunci poziția noastră și acea preștiință supraomenească ne îndurerau ca o prerogativă uzurpată... În zare, la câțiva kilometri de orașul aflat sub împușcături, se puteau desluși pătratele cenușii ale cantonamentului americanilor. Așteptau sfârșitul luptelor, pentru a interveni. Gândurile, cuvintele noastre erau de o limpezime dură și definitivă în acele zile de recluziune în refugiul nostru de la etaj. Poate din pricină că vedeam bătălia foarte de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
altădată, că un elicopter greu, de luptă, va ateriza - impunându-și prezența - lângă casele cuprinse de flăcări, pentru a strânge rămășițele trupelor care se îndărătniceau să slujească imperiul. Ultimele vești, confuze și neverosimile, care ne parveniseră de la Moscova, vorbeau despre împușcături pe străzi, despre bombardarea intensă a clădirilor civile. O dezordine care anunța foarte limpede sfârșitul. Dar, mai cu seamă, războiul ăsta părea transparent. În ciuda fumului incendiilor, a cantității de sânge vărsat, a ghemului stufos de comentarii care-i erau dedicate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și, aflându-ne deja lângă scara în spirală, am nimerit în plină tragere. Erau ultimii combatanți ai vechiului regim. Crezuseră că era vorba despre un atac ce venea de la etajele superioare. Am făcut cale-ntoarsă pe scara care răsuna încă de împușcături, m-am trezit cu o sprânceană retezată de un glonte care a ricoșat, tu te-ai întors în fugă, mi-ai văzut fruntea plină de sânge, am avut vreme să-ți prind privirea, să te liniștesc cu o clipire din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a ricoșat, tu te-ai întors în fugă, mi-ai văzut fruntea plină de sânge, am avut vreme să-ți prind privirea, să te liniștesc cu o clipire din ochi. Gloanțele trase asupra noastră au trezit o nouă serie de împușcături. Agresorii au încercuit în cele din urmă clădirea. Pe toată durata zilei, în agitația bruștelor mișcări de supraviețuire, ochii ni se întâlneau într-o privire rapidă, fără cuvinte, înțelegând din zbor tot ce era viața noastră și tot ce ne
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
într-o lungă cascadă de cioburi de sticlă. Eram cu toate astea în fața lor, lângă fereastra sfărâmată, acolo unde se putea respira. În picioare, unul lângă celălalt. Totul se redusese pentru noi la acea îmbrățișare, la câteva cuvinte ghicite printre împușcături, din mișcarea buzelor... O secundă mai târziu, descoperiră prezența noastră. Țeava unui automat începu să mă împingă de la spate, patul unui alt automat ne lovi umerii, vrând parcă să ne despartă. Apoi se traseră înapoi, păstrând distanța necesară execuției, distanță
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aceea, alături de femeia care lăuda un film ce tocmai fusese proiectat în avanpremieră. În subteranele amintirilor mele, îl vedeam încă pe soldatul care căzuse și pe care noi îl acopeream cu o față de masă, simțeam încă mirosul orașului african sub împușcături, iar în străfundul galeriilor, în anii mai îndepărtați, se desenau alte orașe, alte chipuri încremenite în moarte... Femeia părea că îmi așteaptă răspunsul. I-am dat de înțeles că am aceeași părere, repetând ca un ecou ultimele cuvinte. Trebuia să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
morți. Exista, în acea zare îndepărtată, linia de sârmă ghimpată peste care el căzuse, transformându-și trupul în pasarelă pentru cei ce veneau în urma lui. Existau, deja dincolo de moartea lui, clipa în care, în lagărul eliberat, se pierdea ecoul ultimei împușcături, minutele vagi în care soldații ce supraviețuiseră rătăceau printre barăcile cu porțile larg deschise, în mijlocul trupurilor așezate după bunul plac al morții, minute lungi în care se deprindeau să se simtă vii, să vadă liniștea văzduhului, să audă. În acele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ai putut să-i ocrotești, despre încercările tale de a da de urma lor... Mi-am dat seama că în realitate aveam foarte puține lucruri să-i spun. Strigătul de mult pregătit („Ai trădat-o, ticălosule!“), care trebuia să preceadă împușcătura, părea incredibil de fals și nu se potrivea cu omul ăla în sandale de plajă, cu o picătură de ploaie atârnându-i sub nas. Vocea soției lui se auzi mai deslușit. „Nu, nu te duci afară, Deiv. Am zis «nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
răgazul să reconstitui înșiruirea zgomotelor. Apariția, mai întâi, a zmeului care mi-a atins capul. Omul care a tras (cu un amortizor de zgomot: „șampania“), ochind din mașina oprită în spatele copacilor, a fost deranjat de ivirea copiilor. Nu a repetat împușcătura. Un profesionist ar fi trebuit s-o facă, chiar dacă asta ar fi însemnat să doboare doi copii care își lansează zmeul. Îmi strecor mâna pe sub prosopul de plajă din jurul gâtului. Degetele își amintesc de vechile gesturi pe trupurile răniților: plagă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Ochii ei privesc În sus, dar nu cer nimic. Dă rapid din piciorușele subțiri, ca din niște Înotătoare de pește. Un foc de armă dinspre mal atinge apa din jurul ei. Nu bagă de seamă. ― Stinge reflectorul. Lumina se stinge și Împușcăturile se opresc. Maiorul Maxwell se uită la ceas. ― Acum e ora nouă și un sfert. Mă duc În cabina mea, Phillips. O să stau acolo până la ora șapte dimineața. Dacă vreun refugiat va fi luat la bord În această perioadă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]