888 matches
-
interveni Arnăutu, cu vampirul nu-i de joacă! Ăștia apar și dispar ca nălucile în noapte... - Să facem o ceată de vânători de vampiri! - propuse Conacu. - Aaaa!... Mi-a venit o idee! - zise Ciocoiu. După ce ne vedem interesul, o să mai împuținăm din „stăpâni”! - Tronul domnesc e la cheremul nostru! Papură - Vodă va juca după cum îi vom cânta, căci de nu, unde-i stau picioarele, îi va sta și capul! Dar iată că sosi noaptea întrunirii secrete. În locul și la ora stabilite
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357620_a_358949]
-
de țară ca „fiu al durerii” cunoscând situația de „copac fără rădăcini” . Stan Brebenel , a remarcat „ două teme generoase „: 1.poemele de dragoste cu un lirism deosebit „captiv între buze/numele tău/dă gust/așteptării/în cămața gândului/trupul /se împuținează/doar inima/rămâne durabilă/ca un ochi de agată/alungând uitarea” (efecte suprapuse)și 2. înstrăinarea și dorul . Marin Ifrim , moderatorul , a prezentat una din prietenele bune și colegă de cenaclu prin corespondență din perioada tinereții autoarei, Sofia Covaci,care
CARTEA CU PRIETENI XXXIII- CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358561_a_359890]
-
în farfurie socotim să fie câte 2 dovlecei mici sau unul mai mare. Atenție! După aproximativ 45 de minute, micșorăm flacăra la jumătate și mișcăm tava, ca să nu se lipească, pentru că sosul începe să se lege. Când zeama s-a împuținat și sosul e destul de legat, adăugăm lămâia, cu 40 de secunde înainte să luăm tava de pe foc, observând cum sosul devine mai legat, albindu-se. Mișcăm tava, încât zeama de lămâie să se distribuie în mod egal în tavă. Se
FILOZOFIA GUSTULUI LA MUNTELE ATHOS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358679_a_360008]
-
trimis al Tatălui, dar și prin Duhul, ca trimis al Fiului. Pe de o parte, potrivit credinței ortodoxe, harul este cantitativ, adică poate fi sporit până la îmbelșugare printr-o intensă viață duhovnicească, iar pe de altă parte, harul poate fi împuținat până la inactivare sau alungare în caz că posesorul lui se încarcă de păcate foarte grele. În acest sens, este semnificativă rugăaciunea de taină pe care preotul o rostește, cu mâinile ridicate, la sfințirea Darurilor: „Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh în
RUSALIILE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344670_a_345999]
-
a mers acolo unde a simțit că trebuie să meargă. După suferință și putință. Poporul și-a făcut datoria. Cine nu și-a făcut datoria față de popor? Cu pământul pustiit de secetă, inima țăranului se prinde în cercuri. Hrană se împuținează. Poporul se împuținează. Fără buni conducători, nimic nu se înmulțește. Nici grâul. Nici păsările. Nici animalele. Nici oamenii. Ca si cum am fi ai nimănui, suntem ușuiți prin lume. Trec și bucuriile pe lângă noi. Că o picătură de apă, pe un morman
DUPA RAZBOI, MULTI VITEJI ... de DONA TUDOR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358784_a_360113]
-
unde a simțit că trebuie să meargă. După suferință și putință. Poporul și-a făcut datoria. Cine nu și-a făcut datoria față de popor? Cu pământul pustiit de secetă, inima țăranului se prinde în cercuri. Hrană se împuținează. Poporul se împuținează. Fără buni conducători, nimic nu se înmulțește. Nici grâul. Nici păsările. Nici animalele. Nici oamenii. Ca si cum am fi ai nimănui, suntem ușuiți prin lume. Trec și bucuriile pe lângă noi. Că o picătură de apă, pe un morman de pulbere. Sportivii
DUPA RAZBOI, MULTI VITEJI ... de DONA TUDOR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358784_a_360113]
-
ivise. Parcă simțind încordarea ce stăruia în aer, animalul își făcuse cunoscută neliniștea prin urlete tânguitoare. La adăpostul unor tufe de coacăze, o luase cu pași măsurați pe cărăruia ce conducea spre capătul de sus al grădinii. Lumina lunii se împuținase din pricina unor perdele de nori. Totuși era suficientă ca, odată ajuns la capătul culturii de porumb, să poată fi văzut străbătând porțiunea de urcuș până la liziera pădurii. Dar nu se sinchisea de asta. Mergea fără să se grăbească, simțea pământul
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
a distinsei poete de origine română, stabilită în Elveția - Daniela Voicu. „Diversitatea trăirilor - dublate de ubicuitatea iubirii, ca sentiment definitoriu - pozitive per ansamblu, fac din poezia să o azima din care oricât s-ar împărți cu generozitate, nu s-ar împuțina și nici nu s-ar risipi în van. Se aud șoapte în cântece de dragoste, așezate în triluri de mătase, indiferent de referențialul ales: iubirea telurica (trăită) sau iubirea absolută (visata). Cu un vers călin, carismatic, absconsa de muză în
BLUE IN VITRO (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358865_a_360194]
-
Cuvântul poate fi un constructor de fapte. Cuvântul poate forma destine. Cuvântul strălucește și taie ca diamantul. Depind toate acestea doar de jurnalist? Nu. Depind și de politica editorială a structurii mediatice din care face parte. Audiența se formează. Ne împuținăm. Puține școli. Puține valori. Mult verb „a avea”. Puțin verb „a fi”. Mulți vor să aibă. Puțini vor să fie. Frigul sărăciei, al oricărui fel de sărăcie, nu mai permite traiul zilnic. Permite supraviețuirea. Prin viață și prin istorie. Când
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
i-a permis să stea atâta timp alături de copilașii ei. Cum i-am putea răsplăti? Iată: dăruind, la rându-ne, tot ce am primit. Dând, mă îmbogățesc cu HARUL LUI DUMNEZEU, care e atât de abundent încât niciodată nu se împuținează. Inima mea este tot mai bogată fiindcă Dumnezeu își are sălaș în ea ca-ntr-un templu al bucuriei. Cum să țin, așadar, bucuriile doar pentru mine? Cu cât dau, primesc îndoit, întreit, împătrit, înzecit, mult peste măsură. Astfel, dobândesc
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
gradul nostru de intoxicare zilnică este mai mare. * În corpul fiecăruia dintre noi există celule canceroase ce se hranesc, trăiesc și se înmulțesc, grație hranei noastre pregătite prin foc. Cand mâncăm hrană vie, ele “se supără”, rabdă de foame, se împuținează și multe chiar mor. După o perioadă de hrană moartă (pregătită prin foc) acestea “se bucură”, învie și se înmulțesc în progresie geometrica, imbolnavindu-ne de cancer, provocând chiar și metastaza. * Orice aliment ucis prin foc devine un corp străin
HRANA VIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359945_a_361274]
-
Ediția nr. 389 din 24 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 6 BELDIE NEPOTUL LUI MOȘ LICĂ După seara de vineri perechea Grapă - Beldie avea să revină la iarmaroc, dar nimic nu mai era ca în prima seară, căci lumea se împuținase. În schimb pe la iujuri fanfarele cântau de mama focului și jocul perechilor de tineri se încingeau în fiecare seară. Trebuie să spun cititorului că după întâlnirea cu Lican, moș Lică l-a adoptat pe Beldie ca fiind nepotul său. Moș
BELDIE NEPOTUL LUI MOŞ LICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359658_a_360987]
-
stările de nefericire în preajma sărbătorilor? De ce nu pot să mă bucur? Atâția „de ce?” mă împovărează. Vorba lui Păunescu: „Mai avem, mai avem / scurtă vreme de duș/ povară acestui apus. Și pe urmă vom fi foarte liberi sub cer. / Se vor împuțina cei ce n-au și ne cer. / Și abia într-un trist și departe târziu / Când vom ști disperați / vești ce azi nu se știu / Vom începe și noi a simți / că povară suntem / pentru-ai noștri copii...” Asta e
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359231_a_360560]
-
sever, domnul profesor, am știut că nu mai e cale de întors. În camera întunecoasă din bulevardul Schitu Măgureanu mă întâlneam pentru prima oară în mod conștient cu destinul. Aveam parte de o experiență aurorală. Omul acesta, fizic atât de împuținat, avea o putere intelectuală și o prezență morală pe care nu le-am mai întâlnit până atunci și după aceea la nimeni. Mai mult decât orice, profesorul era un magnet al bunei credințe. Au urmat două luni de calvar în
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
și sudoare. Plonjam în afara preocupărilor mele curente, forțam toate limitele lenei mele constitutive, învățam secundă de secundă să mă abandonez. O făceam, în ciuda firii mele întârzietoare, sub impresia masivă a primei întâlniri cu Mihai Nichita. Omul acesta, fizic atât de împuținat, avea o putere intelectuală și o prezență morală pe care nu le-am mai întâlnit până atunci și după aceea la nimeni. Mai mult decât orice, profesorul era un magnet al bunei credințe. Fără să facă deloc caz de misiunea
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
în mână (plecat la Domnul), o croitoreasă care scurta Levișii cu cusătură ca-n fabrică (plecată din cartier), un IT-ist care-mi repara lunar calculatorul (bine c-a plecat). Odată cu plecarea lor, lista mea de telefoane utile s-a împuținat văzând cu ochii, astfel încât am ajuns la mila netului, unde rankingul meseriașilor este dat de SEO, nu de suflet. Căci oricine știe că un meseriaș nu este un simplu cârpaci, care vine, îți face o treabă de mântuială doar ca să
Ne pleacă meseriașii () [Corola-blog/BlogPost/338425_a_339754]
-
epoci, tranziția era deja fapt împlinit. Ultima oară am întâlnit-o pe Doina Cornea în urmă cu doi ani. Am vizitat-o împreună cu Vasile Gogea. Am găsit-o la aceeași adresă-țintă a Securității lui Ceaușescu (Str. Alba Iulia nr 16), împuținată de ani, mărunțită de dureri, dar la fel de atentă la ce se întâmplă. Vorbind de una și de alta, la un moment dat Doina Cornea ne-a întrebat: “Spuneți-mi, vă rog, eu ce ar trebui să fac pentru ca...?” Vasile și
Doina Cornea, 88. „Sărut mâinile, doamnă!...” () [Corola-blog/BlogPost/338970_a_340299]
-
constată o îmbătrânire accentuată a turmelor de elefanți, motiv pentru care nici pietonii savanei nu mai pot ajunge la timp la sursele de hrană și la vadurile de adăpare. Arșița verii este și ea din ce în ce mai încinsă. Apa pare să se împuțineze cu fiecare zi. Spectrul deșertificării devine din ce în ce mai amenințător. În dimineața asta, tocmai când toate animalele, tigrii, șacalii, gheparzii, zebrele, gazelele, elefanții și maimuțele s-au amestecat într-un ambuteiaj general care a paralizat pur și simplu circulația pe potecile savanei
tipuri de șoferi în savana bucureșteană () [Corola-blog/BlogPost/338502_a_339831]
-
declanșate de lăcomia unora care dețin active și de ignoranța și naivitatea turmelor de oameni care refuză să gândească. Din punct de vedere social turmele trebuie salvate. Nu știu ce se va întâmpla când populația globului va crește, iar resursele se vor împuțina. Din păcate, întotdeauna într-o criză cad victime colaterale și pâlcurile de oameni care gândesc și se feresc de turmă. În Republica.ro scriu pentru acele pâlcuri de oameni care se luptă zilnic să se țină departe de turmă. Până
Psihologia turmei: S-ar putea să ajungem în situația în care cei care au luat credite în franci să se considere norocoși că nu au „beneficiat” de oferta programului „Prima casă” () [Corola-blog/BlogPost/338552_a_339881]
-
președintele pe director, după care s-au ridicat și au plecat în grabă, ca să nu-i apuce căldura iute a prânzului de mai. - Demolarea morii va continua? Văd că astăzi nu a mai venit nimeni, iar cărămida rezultată s-a împuținat; de altfel ca și țigla, s-a plâns directorul. - Păi, ai grijă că răspunzi! s-a răstit președintele. - Matache, paznicul pus de dumneavoastră, ce face? Am auzit că a dat cărămizi pe câte un kil de țuică de și-au
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
și, strângând din dinți, l-a oprit: - Nu te mai amărî, domne-nvățător! Mâine mă duc eu și vorbesc cu președintele și instructorul de partid. Nici ei nu doresc să le încurcăm campania agricolă. Brațele de muncă deja s-au împuținat, dacă au plecat atâția în Valea Jiului, la furnale, la Motru, alții preferă să lucreze în Banat, la Gătaina, unde ies mai bine la plata muncii. * * A doua zi, Radu Călinoiu s-a prezentat la sfat de dimineață, înainte de începerea programului
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
momentul în care nu mai gândești cu propriul cap. Unii constată la nici 40 de ani că au îmbătrânit. Că mintea altădată ageră, le este împâclită. Că încep să nu mai aibă rost, că ofertele de muncă pentru ei se împuținează pe zi ce trece, că nu mai sunt calificați pentru noua lume care se schimbă cu repeziciune. Că li s-au împuținat cuvintele și că ele coincid izbitor cu burtierele de la TV. Că vor îmbătrâni singuri și triști și săraci
România are nevoie ca de aer de un program „Înapoi la școală” pentru bătrâni () [Corola-blog/BlogPost/339072_a_340401]
-
ageră, le este împâclită. Că încep să nu mai aibă rost, că ofertele de muncă pentru ei se împuținează pe zi ce trece, că nu mai sunt calificați pentru noua lume care se schimbă cu repeziciune. Că li s-au împuținat cuvintele și că ele coincid izbitor cu burtierele de la TV. Că vor îmbătrâni singuri și triști și săraci în spirit dacă nu-și pun mintea la lucru.
România are nevoie ca de aer de un program „Înapoi la școală” pentru bătrâni () [Corola-blog/BlogPost/339072_a_340401]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU CUVINTELOR Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU CUVINTELOR Nu știu de ce ,dar observ că, din zi în zi, mi se împuținează cuvintele - iar cele rămase sună tot mai bizar: ca niște clopote agățate de luna - unele mai și scapără ( în loc de amnar! ) și, ca să mă scap de ele, le voi da, pe veresie, zeilor - cu ultimul, habar n-am ce voi face
ELOGIU CUVINTELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340778_a_342107]
-
DE GHEAȚĂ Pasărea de gheață învelită-n culori, Rătăcită din roiul visului M-a ales să-i alin plecarea din clipă Cu basmul focului sacru, Mi se topea în palmă transparența culorilor Și se prelungea în buza umedă a nopții Împuținându-i trupul, Fluturi negri, bezmetici, cu pântecul greu Se izbeau de zidurile albe ale bisericii Lăsând pete întunecate În neostenita capcană a mișcării Până când roata luminii a-nflorit Vitraliile de deasupra altarului Și am văzut pasărea cealaltă, de sânge Rătăcită
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]