956 matches
-
la podea. A tras‑o iar de păr, ridicând‑o în picioare. - Asta a fost aperitiv pentru tine. Să nu te mai pui contra mea. Dacă ai vorbit ori ai mișcat fără voia mea, te plânge mă‑ta moartă, târfă împuțită! Ai înțeles? Amalia a dat din cap supusă. Loviturile o zdruncinaseră foarte serios și nu a fost în stare să riposteze. A târât‑o afară din casă și, fără să mai închidă ușa deschisă la perete, a tras de ea
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
se știe că nu este, de ce nu-l arestează? a încercat Mariana să afle, trecând peste expresia „polițistul tău” pe care nu a agreat-o. - Pentru că au nevoie de el. Și Poliția și alții... Oameni de afaceri cu mafia lor împuțită! E un vândut și trebuie să vândă pe alții. E clar? Mariana înlemnise. Ceea ce afla și felul în care-i vorbea șeful de sală, cel puțin de moment, au redus-o la tăcere. Simțea o teamă nelămurită în suflet și
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
de mâini și de picioare. Și dacă nu accept... Nu, nici nu vreau să mă gândesc. Pentru luare de mită nu pot scăpa. Să-l înduioșez puțin. Poate va merge, băga-l-aș în p...a mă-sii de țigan împuțit! Îl aranjez eu pe urmă. Îl bag eu în faliment, băga-mi-aș p...a în familia lui...". Nu a reușit prea multe. Omar a cerut două mii de euro pe lângă suma pe care i-a depus-o el în cont
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
AMBE SPEȚE ȘI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC, de Camelian Propinațiu, publicat în Ediția nr. 605 din 27 august 2012. Un asemenea cerc vicios e că ieșind noi românii din bolșevism cu o intelectualitate șubrezită, inclusiv la capul de somon afumat dar împuțit deja, râvnit însă de atâția pescuitori în Țara lu' Pește, nu să-l adore ci să-i ia locul, ne-au copleșit, nu cărturarii sfioși cari din bun-simț ecologic nu compilează cărți noi, nici măcar diplomectualii de carton cu instinct conservator
CAMELIAN PROPINAŢIU [Corola-blog/BlogPost/355332_a_356661]
-
lor arivist de popularitate, cu megaintelectualul, al cărui prestigiu momentan e așa de sus încât, ... Citește mai mult Un asemenea cerc vicios e că ieșind noi românii din bolșevism cu o intelectualitate șubrezită, inclusiv la capul de somon afumat dar împuțit deja, râvnit însă de atâția pescuitori în Țara lu' Pește, nu să-l adore ci să-i ia locul, ne-au copleșit, nu cărturarii sfioși cari din bun-simț ecologic nu compilează cărți noi, nici măcar diplomectualii de carton cu instinct conservator
CAMELIAN PROPINAŢIU [Corola-blog/BlogPost/355332_a_356661]
-
POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC Autor: Camelian Propinațiu Publicat în: Ediția nr. 605 din 27 august 2012 Toate Articolele Autorului Un asemenea cerc vicios e că ieșind noi românii din bolșevism cu o intelectualitate șubrezită, inclusiv la capul de somon afumat dar împuțit deja, râvnit însă de atâția pescuitori în Țara lu' Pește, nu să-l adore ci să-i ia locul, ne-au copleșit, nu cărturarii sfioși cari din bun-simț ecologic nu compilează cărți noi, nici măcar diplomectualii de carton cu instinct conservator
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
de exterior, de aproape renegați, ca unii ce ar fi niște „proveniți“ de acolo, nu de aici-șa, adică toate exigențele de la buget și de la filantropi, nici o obligație însă față de gloată, noi suntem „copii găsiți“ euroatlantici curați, voi, păcătoșilor, sunteți români împuțiți, puturoși, îngălați spiritual, Dinicu Golescu și Nicolae Bălcescu erau boieri romantici „duși“, noi suntem meseriași realiști pragmatici, ne facem treaba corect în nișă, NOI NU MAI VREM SĂ FIM INTELECTUALI FRAIERI, noi nu discutăm cu opinca, ci doar formăm pe
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
dragă, fâța aia pomădată, pațachina cu simbrie, nu-i pă măsura mea și-o fac dă-și spune și laptele pe care l-a supt de la măsa. Și-și blastă-mă soarta, cu mârla de cioban și putoarea mea de urdă-mpuțită !... (fragment din cartea „Dibăcie și cârcală la Rucăr” de Ioan Muțiu, editura Făt-Frumos, București, 2004) Referință Bibliografică: Dragobete de stână de Ioan Muțiu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi de
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
o auzeam pe madam Jorjet, da' se părea că mai avea surori în lumea asta și, cum nu în halul ăla ar fi vrut ea să trăiască, și-a adunat zdrențele și a fugit disperată din acea casă de ofticoși împuțiți, pentru că o fi fost ea tîrfă de stradă, da' nebună nu era și ce avea curul ei, față de cel al putorilor care își lăsau bărbații beți morți în casă și și-o trăgeau cu vreun vecin, așa, la înghesuială și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
rea și striga din crîșmă: Ce vreai, fă, putoarea lu' alu' mă-ta, de te legi tu de bărbați?! De bărbați, ai?! trăgea madam Jorjet de gard, mai să-l scoată din beton, da-r-ar boala-n burta ta de cur împuțit ... dacă stăteam eu după tine, tembelule, îmi trecea viața ca flacăra chibritului, că și ăsta, al dracului, te arde la degete, da', cînd să aprinzi ziarul, puf, și se stinge, și tu te crezi bărbat, ai? Și madam Jorjet lăcrima
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
altă treabă, se întrista Vasile și scuipa cu năduf. Se abținea să vorbească despre asta. „Poți să știi care te toarnă când ți‑e lumea mai dragă? Că e plin pământul de lipitori comuniste, f...e mama lor de jigodii împuțite! Cozi de topor, asta sunt, sărăntocii dracului”, medita el încruntat și trântea paharul de masă. Și acum avem de toate, ce, nu se vede? Băi, Chirilă, ia mai adu un rând la masa asta cinstită, băi! striga el la cârciumar
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
pe spate, alături de înjurăturile care curgeau doldora sub lovituri. Pe cozile lopeților încremenise un strat confortabil de gheață. Se lucra circa 12 ore pe zi, cu cele 30 de minute pauza pentru poșirca în care erau fierte murături stricate, varză împuțită și cartofii mucegăiți. Pentru a nu îngheța poșirca care se împărțea cu mărinimie se renunța la lingură, sorbindu-se direct din gamelă. Pe pieptul deținuților acoperit cu zdrențe, stropii ce cădeau din gamelă deveneau în câteva secunde țurțuri ce se
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
curând într-unul din partidele monarhiste... - Frați căuzași, rosti cu voce cavernoasă clopotarul, a venit vremea să trecem la treabă! Am întocmit planurile! Mâine mergem la primărie, o luăm cu asalt, îl dăm afară pe nenorocitul de Curdoi, securistul acesta împuțit care ne jupoaie de douăzeci de ani, și declarăm teritoriul comunei stat național, liber și independent, iar forma de guvernământ, monarhia. Apoi trimitem o invitație Majestății Sale, fostul rege, pe care îl invităm să-și reia tronul care i se
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
spuse ferm, dar cu blândețe: --Liniștiți-vă, domnule inginer! S-ar putea să faceți un accident vascular. Înțeleg să vă vărsați furia și jignirile pe mine, dar cu oamenii, ce-aveți? --Tu mă-nveți pe mine ce să fac, mă, vierme împuțit?! --Nu, domnule inginer, dacă-mi permiteți, cred că nu faceți bine să jigniți pe toți oamenii din sat. Hai, pe unul, doi, dar nu pe toată lumea. --Îmi faci mie educație, mă, lighioană spurcată, că-ți vâr ghearele-n gât! Și
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
că ne-apucă noaptea pe drum! Văzând reacția Mărășteanului, inginerul Casapu porni mașina în trombă, speriind bieții oameni, care se feriră-n grabă din calea lui. Turbat de furie, scăpă o-njurătură, scrâșnind din dinți: ne mai întâlnim noi, vierme-mpuțit! 19.Epilog A doua zi, dis de dimineață, primarul l-a chemat la el în birou pe vice: --Ei, ce zici, Dolofane, ți-a plăcut cum l-am lucrat pe Bucluc? Băă! Bățălău rămâne tot Bățălău. Sunt șulfă bătrână, uns
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
care, dacă ar fi știut, și-ar fi repudiat fiica. De unde însă, se aprinde brusc, scânteia mâniei, față de evreii pașnici, mici comercianți și negustori cu băcănii care-i serveau de ani de zile? Ori împotriva copiiilor acestora, „fii de jidani împuțiți?” De unde dorința de a-i chinui, de a-i distruge și a-i umili, distrugându-i sufletește și chiar de a-i ucide? Cine sădise în sufletul lor atâta ură? Agresiunea față de fata mică a lui Gavriel, Vered, a unor
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
Nu e de mirare nici că Maor Gruber, după 40 de ani, la provocarea călăului său nazist, care-l recunoscuse și acum se răzbuna (a câta oară?) pe el, strigându-i: „-Tu ești călăul meu! Tu ești moartea mea, jidan împuțit!”- are un acces de furie oarbă și-l deconectează de la aparate, numai ca să se sfârșească acest coșmar de o viață și să se împlinească destinul și prezicerea țigăncii Raisa, suportând apoi consecințele. O carte tulburătoare, de viață și moarte, în
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
au fost gazați și arși. Eu, prin nu știu ce minune, am scăpat... Dar memoria a rămas acolo, ea proiectează imagini halucinante în care au fost uciși milioane de evrei... La ce e bună viața, când alții o stăpânesc? Eram socotit câine împuțit un sac cu rahat, un nimeni, bun de pus pe rug. M-aș opri, dar memoria continuă să proiecteze imagini halucinante și eu sunt torturat de amintiri care mă transportă mereu acolo, în acel genocid de neuitat. Doamne, ce timpuri
CUMINŢENIA PĂMÂNTULUI (VERSURI) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370148_a_371477]
-
AL URII „DE SINE” (PATAPIEVICI) Autor: Eugen Evu Publicat în: Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mârlănia, din familia lexicala a mârlanilor jieni, așa batjocoriți odinioară, de ungurii din Imperiu, și din aceeași prașila cu „român împuțit” ( momârlanii umblau pe munte călare pe căluți aproape asini, - momârle) - are și conotații din lumea ciobanilor... Berbecii acuplați cu oile, le „mârleau”... Câtă ură poate fi în astfel de porecle date de ocupantul parvenit, în... mîrlănia „istoriei”! Dintre atâtea nenorocite
MIC DICTIONAR AL URII „DE SINE” (PATAPIEVICI) de EUGEN EVU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353246_a_354575]
-
nu scoți pistolul s-o faci, nenorocitule?, izbucni ea. Mă enervez brusc și-l atenționez pe Franz: - Franz, dacă o singură dată mai vorbești așa, te dau afară! Franz nu mă aude ori se face că nu mă aude: - Jidoavcă împuțită ce ești! Ai impresia că nu știu cine ești? Crezi că suntem tâmpiți? Crezi că dacă șeful nostru te-a scos din gunoaie și te-a îmbrăcat, ne poți păcăli? - Ieși afară în momentul ăsta!, îi urlu lui Franz. Raisa s-a
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
întors nervos și i-am poruncit lui Helmut: - Mișcă-te la mașină, că trebuie să merg să mă schimb. Repede! Îmi vine să vomit... Și l-am lăsat pe țiganul evreu mort și pâinea lui acolo jos, pe trotuarul acela împuțit, infect, unde colcăiau gunoaiele și cerșetorii. Pe țigancă însă, aveam s-o cunosc mai bine, mai târziu. Momentul acela a fost cel în care am văzut-o pentru prima oară pe cea care avea să devină femeia vieții mele, frumoasa
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
A mort. Nicușor a avut noroc: n-a apucat să se împută... El, pute deja. Până mai ieri-alaltăieri, mai mergea cu tramvaiul să se încălzească... Acum, îl dau oamenii jos și-l rușinează. Îi zic cum le vine la gură: împuțit, aurolac, bețiv nenorocit...Coboară. N-au dreptate! Nu-i bețiv, nici aurolac. Au dreptate! Este nenorocit, împuțit... Au dreptate: pute...Coboară și gerul il înhață-n colți de gheață. Viscolește. Iarna este-n dreptul ei divin! E timpul ei. E
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
ieri-alaltăieri, mai mergea cu tramvaiul să se încălzească... Acum, îl dau oamenii jos și-l rușinează. Îi zic cum le vine la gură: împuțit, aurolac, bețiv nenorocit...Coboară. N-au dreptate! Nu-i bețiv, nici aurolac. Au dreptate! Este nenorocit, împuțit... Au dreptate: pute...Coboară și gerul il înhață-n colți de gheață. Viscolește. Iarna este-n dreptul ei divin! E timpul ei. E la locul ei. El, Dănuț nu-i la locul lui. Acasă, ai lui îl cred mort. Nu
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
care o văzusem până atunci. Știam că în spatele acelui palat era malul gârlei, pe unde treceam mereu pe furiș cu Mia și alți copii din sat și adesea eram fugăriți de pândari. „Asta este proprietatea statului, mama voastră de țărani împuțiți!” strigau ei în urma noastră. Priveam grădina și acel palat și aveam impresia că zăream două prințese ca cele din poveștile pe care mi le citea mami. -Cred că erau frumoase și bune! m-am trezit vorbind. -Da de unde! Erau bătrâne
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
uite! Ia uite... Făăă! Te te'min! Acu' te te'min! Să te duci la mă-ta! Să stai la mă-ta! La măăă-taaaa! Să te țină ea! Tu nu ești f'meie! Tu ești o p'ostănacă și o împuțită și io te taiiii! Aaacu! Scaaaaap! Tu, c'ăăăpi și io scaaaap! HI-HI-III...La mă-taaaa!... Chițăie dement. Ea e oarbă, năucă, speriată, disperată. Știe că e fără scăpare în calea armei. Cuțitul intră adânc și se zvârcolește în abdomen. Puțin
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]