1,038 matches
-
și celelalte lucruri, Dumnezeu și-a transpus opera Sa unică într-un goblen la care lucrează în continuare, adăugând sau îndepărtând alte și alte elemente. Uneori, rar, dar sigur nu din greșeală, Părintele Vieții Se înțeapă cu acul, cu care împunge în miraculosul Lui gherghef. Din arătătorul Lui se prelinge atunci o picătură fierbinte de sânge. Ea ajunge ca un altfel de Duh Sfânt, pe Pământ, germinând Poetul Adevărat. Referință Bibliografică: Picătura de sânge a lui Dumnezeu, de Ion Iancu Vale
PICĂTURA DE SÂNGE A LUI DUMNEZEU, DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358139_a_359468]
-
Țipete amestecate cu lacrimi și înjurături năvăliseră ca o furtună peste ființa delicată ce-și pierduse visele pe care le răstălmăcea la fiecare trezire... -Nelu, vino repede! Gigi nu mai respiră! Doamne, nu face asta! Te rog! Țipetele mamei îi împungeau creierul și ar fi vrut să fugă pe câmpul cu albăstrele să nu afle ce va mai fi...Tatăl Valeriei înjura de zor...așa știa el să le aline zbuciumul în momente de durere...Nu suporta ca cineva sau ceva
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358652_a_359981]
-
în pârgă și înălțau mugurii micuți, precum își ridică primăvara melcii cornițele, când cade dimineața roua peste iarba verde. Cu tandrețe și teamă, palmele mele treceau pe deasupra lor, cu mângâieri ușoare, simțind cum se ridică, se întăresc și încep să împungă nervos prin materialul cămășii de noapte... Corpul îi fremăta de plăcere și nerăbdare... Am coborât mâna în intimitatea chiloțelului și parcă, din instinct, corpul ei a avut o tresărire de refuz și deoarece era prima dată când cineva umbla prin
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
supraînălțată față de podeaua încăperii. Cei chemați se întrebau desigur pentru ce fuseseră chemați, căci ceea ce doriseră cu toții se făcuse deja. Iisus din Nazaret știau cu toții, era mort, văzuseră asta toți cei care fuseseră acolo pe Golgota, când centurionul roman îl împunsese în coastă cu sulița pe cel răstignit. Lovitura fusese dată cu atâta forță și lancea intrase atât de adânc în trupul condamnatului încât nici un om care ar mai fi trăit câtuși de puțin nu ar fi suportat acea durere îngrozitoare
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
exista mereu dacă se va dori asta, dar ați văzut voi cu ochii voștri acest lucru nemaiauzit? Și dacă mai e cineva care crede aceste povești vreau să vă aduc cu tălpile pe pământ. Arhiereul ridică un braț în sus împungând aerul cu un deget. -Treziți-vă! Căci nu e timp de pierdut iar pericolul e acum și mai mare. Să mergem la Pilat și să cerem gărzi. În acest fel vom preîntâmpina un fapt pe care sunt sigur ucenicii acestui dezbinător
AL PATRULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350714_a_352043]
-
să mă simt penibil, îi răspunse Gigi. -Te pomeni că ți-o fi rușine cu mine.... Cam târziu te-ai deșteptat, musiu... -Ei, dacă e pe-așa, niciodată nu e prea târziu, o taxă Gigi. -Haide și nu vă mai împungeți, berbecilor!- îi apostrofă Radu. -Ce-ar mai merge unul la proțap, mamă, mamă...—sări Rodica. Văzând că nu iese la liman cu ea, Gigi se ridică și-i propuse să meargă acasă. -E trecut de miezul nopții, încercă el s-o
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > DESTIN SECRET Autor: Dona Tudor Publicat în: Ediția nr. 460 din 04 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Când ne-am înfipt bornele în istorie, cineva ne-a pus gând rău. Fiarele timpului au răspuns ispitei. Turlele noastre împungeau doar cerul. Ascundeam în dangăte, cuvinte. Raiul pentru noi părea nepotrivit. Am optat pentru un iad util. Am stat în el, supraviețuind. Dacă mai stăm mult, se sperie iadul. Într-o existen’ă milenară, să bagi frica în neamul lui
DESTIN SECRET de DONA TUDOR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358782_a_360111]
-
grăbire și oarecare batere în față, Tincuța... „Hie, o să mai videm! Om trăi și-om videa, numa'trăsnaie să nu iasă și să hie s-o ducem, ca Necuratul să nu-și lepede negreala și să-și miște coarnele în împuns de vieți nevinovate... Numitul și răsnumitul a trecut pe lângă ele păcănindu-i surd în urechi ultimele clociriri de vorbe pițigăiate, fără măcar să le observe pe cațe sau să le bage-n samă. Vorbele șterse, cum fuseseră prinse, le punea totuși
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
în: Ediția nr. 1163 din 08 martie 2014 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL 6 După nici douăzeci de minute cei doi ajunseseră în fața unui gard înalt, din plăci de ciment. Deasupra plăcilor, două fire de sârmă ghimpată. În spatele gardului, plopi deși împungeau cerul cu vârfurile lor. Liniște! Era atâta liniște împrejur încât țipătul unei păsări ce s-a încumetat să treacă în zborul ei dincolo, i-au făcut să tresară deopotrivă. Maria își luă bărbatul de braț, lipindu-se de el. Firele
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
trezit din grozava genună,/ miroseau paiele a trandafiri./ Eram în celulă și era lună,/ numai Iisus nu era nicăiri.../ Am întins brațele. Nimeni, tăcere./ Am întrebat zidul. Niciun răspuns./ Doar razele reci ascuțite-n unghere,/ cu sulița lor m-au împuns./ -Unde ești, Doamne? - am urlar la zăbrele./ Din lună veneau fum de cățui./ M-am pipăit, și pe mâinile mele/ am găsit urmele cuielor Lui...(As`noapte, Iisus...) Tăiș de fulger scapără-n ochiul conștiinței, la jalea țării sfâșiate și
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
o mulțumire de masa primită. În fiecare zi, după ce dam hrană la porc, la capre și la câine; grăunțe la păsări, ne ocupam de Georgi și Cristinel. Am încercat să-i dăm la capre, să sugă. N-am reușit. Îi împungeau. După două-trei săptămâni le punem laptele într-un castron mare ca Bozan al lui Sahia. Mâncau singuri. Alături, în alt castron, le-am pus uroaie amestecate cu puțină sare. Le plă- cea și limpăiau din ce în ce mai des. Beau și apă. De la
PARTEA A II-A de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360009_a_361338]
-
secole de clipa de azi. mă opresc mereu lângă un râu imaginar, să văd cum seara, culcându-se pe văi și pe munți, își pierde odată cu noaptea, în apă, primele stele. aștept mereu soarele, un taur de foc repezit să-mpungă albastrul zilei spre infinit. nu știu ce nume să-i dau acestei seri, mă cutremură răcoarea și sălciile pletoase care foșnesc în bătaia brizei, poate am s-o numesc baladă autumnală, sau poate n-am s-o mai numesc deloc. îmbrîțișez iarba
BALADĂ AUTUMNALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359979_a_361308]
-
câteva zile de vacanță, nu se mai împrietenise cu niciun băiat. Îi ocolea cu asiduitate și nu accepta nicio apropiere a vreunuia dintre pretendenți la dragostea ei. Îmbrățișările lui Costache, sărutările, alintările și mângâierile mâinilor sale pricepute, nu numai să împungă cu acul, ci și să farmece o fată tânără și lipsită de experiență, aflată tocmai într-o perioadă confuză a existenței sale, deveneau esența zilelor petrecute împreună. La atelier nu se mai puteau ascunde, fiind trădați de privirile galeșe pe
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
e moartea? Dacă asta-mi fuse partea, Trebui' s-o privesc în față! Și atunci mi-am spus firesc: Dacă tot trăii degeaba Și acum se-ncurcă treaba, Mai bine să mă trezesc! Și-am deschis îndată ochii Pe când mă-mpungea în coastă Drăgălașa de nevastă Cu parfum suav de rochii: - Ce te uiți parcă n-ai grai? Bea-ți cafeaua și te du Până-n junglă și adu, Merindele pentru trai! Referință Bibliografică: Hands up! Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
HANDS UP! de ION UNTARU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359687_a_361016]
-
proptit în ștampila de vot.... IX. DESTIN SECRET, de Dona Tudor, publicat în Ediția nr. 460 din 04 aprilie 2012. Când ne-am înfipt bornele în istorie, cineva ne-a pus gând rău. Fiarele timpului au răspuns ispitei. Turlele noastre împungeau doar cerul. Ascundeam în dangăte, cuvinte. Raiul pentru noi părea nepotrivit. Am optat pentru un iad util. Am stat în el, supraviețuind. Dacă mai stăm mult, se sperie iadul. Într-o existen’a milenara, să bagi frică în neamul lui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
noastre nu este dus până la capăt. Acest rol abia este jumătate isprăvit și nu va fi pe ... Citește mai mult Când ne-am înfipt bornele în istorie, cineva ne-a pus gând rău.Fiarele timpului au răspuns ispitei. Turlele noastre împungeau doar cerul. Ascundeam în dangăte, cuvinte. Raiul pentru noi părea nepotrivit. Am optat pentru un iad util. Am stat în el, supraviețuind.Dacă mai stăm mult, se sperie iadul. Într-o existen’a milenara, să bagi frică în neamul lui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
pint-on inel. Grâi Ion Sântion Că, dacă-i ase, L-o văzut, Da unie l-o văzut Nu i s-o-mparut, Că-l chinuia cânii de jidovi În chip ce-l chinuia: Bătea cunie Pin tălpuța, Pin pălmuța, În coastă-l împungea, Sângele cură, În pahar îl sprijonea, În țări îl trimetea, Grânațăle să făcea, Lumea să hărănea. Grâi Maica ceriului S-a pământului Ș-întrebă atunci: Cum avem să fac Să-l văd și ieu? Grâi Ion Sântion Și spusă: Să
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
pădure. Dacă n-oi ieși, pe mine m-or împușca. Fie-ți jale, ieși și vino la mine. M-am dus la alt pămînt, noi aveam atunci mult pămînt, nu era colhoz, tot nu era. Cînd ne opream, soldatul mă împungea cu avtomatul în spinare ca eu să strig și mamei să-i fie jăle de mine și să iasă. Dar mama mă vedea. Și io credeam că ea nu iese. Dar cînd m-am întors din Siberia, ea mi-a
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
sau aparținând navigatorului care constituie alter-ego-ul lor. Într-un „văzduh de ceară”, constituția navelor este „frunzoasă”, ca pomii în livadă, semețe și tinzând să apuce din cer, prin spiritul celor care le ghidează, bogății diverse: „Pândind, strivite-n valea tandră, / Împunse-ntr-un văzduh de ceară, / Frunzoase nave se tresaltă, / Precum un țărm tăiat în sare”. Forțe de Atlas, după ștergerea mitului din credința la zi a oamenilor, s-au adăpostit de uitarea totală, în fiecare individ care le exercită prin
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
tot ce era impur în corpul său. Când Mircea apăru din baie, cu prosopul în jurul bustului, Săndica sări din pat ca o felină, scoțându-și în relief frumoasele sale forme, ieșite parcă din mâinile lui Michelangelo, cu sânii săi zvelți, împungând aerul cu antenele mugurilor ridicați ca niște cornițe. Șoldurile sale sculpturale, decorate cu păduricea castanie și cârlionțată, se repeziră spre el. Cu o mână trase de capătul prosopului legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
place să facă Ca de șarpe e mușcată, La ureche i s-apleacă: - Maistre Pann, ești bun de plată! De vrei să te ascult puțin, Fă cinste-un stacan de vin. - La băut te duce capul, Dar nu știi să-mpungi cu acul. Te cinstesc..., sete de ai, Numai năravul să-l dai! Dacă tu m-asculți pe mine, Toată vara-ți merge bine. Snoava-i bună și nu-i rea... Când presari piper pe ea. Mai o cobză, un țambal
ASCULTÂND PE ANTON PANN ŞI-A LUI VORBĂ ÎNŢELEAPTĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341492_a_342821]
-
Astea sunt unghii? Cine ți le-a tăiat așa?! Ce pot eu să mai fac acum?! Îmi înghițeam lacrimile, dar un răspundeam acestor umilințe, așa cum nu îi răspunsesem vreodată profesoarei de chimie din liceu, care ori de câte ori trecea pe lângă mine mă împungea cu câte-o vorbă: "Mimozo! Mironosițo!!!" Cu ochii pe ceas, am alergat spre casă, fără să-mi mai pese de cum arăt și de ceea ce avea să se întâmple cu mine în acea zi. Îmi scosesem complet din cap visul meu
CU BUCLELE-N VÂNT de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342023_a_343352]
-
proverb de-al nostru: prea multă liniște-i ca fierea, poate naște chiar un monstru. Râde ciobul de oală spartă, nu se uită în traisa lui, întoarcerea-i înțelegere în artă sau abandonarea în timpul nimănui. Vai de vițelul ca vaca împunge, Cugete-n inverse ciuturi întunecă fântâna unde noaptea luna cu lumină o unge peste care perechile-și dau mâna. Adevărul ca undelemnul iese deasupra apei, Un gând se-aprinde de la alt gând, Neatentă rădăcina cade sub tăișul sapei, Ne naștem
TIMPUL CA UN PROVERB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341770_a_343099]
-
să se salveze pe sine? Iar acum mort fiind, de ce nu înviază? Soldații mei îi păzesc trupul atârnat de lemn, plin de sânge și vânătăi. Biciul i-a fost tovarăș de drum spre Golgota iar coroana de spini i-a împuns fruntea și cămașa batjocurii l-a însoțit. Eu nu zic că n-a fost drept iudeilor! Dar la ce i-a folosit aceasta? A piedut totul, mai spuse Ponțiu Pilat, iar apoi procuratorul venind în fața celor doi se aplecă către
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
Dragoste-i place să facă... Ca de șarpe e mușcată, La ureche i s-apleacă: - Maistre Pann, ești bun de plată! Dacă vrei să te ascult, Cinstește-mă cu-un vermut. - „La iubit te duce capul, Dar nu știi să-mpungi cu acul”. Te cinstesc..., sete de ai, „Numai năravul să-l dai!” Dacă tu m-asculți pe mine, Toată vara-ți merge bine. „Snoava-i bună și nu-i rea... Când presari piper pe ea”. Mai o cobză, un țambal
ANTON PANN, „FINUL PEPELEI CEL ISTEŢ CA UN PROVERB,” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341997_a_343326]