582 matches
-
unde se află. O frază atrăgătoare și primejdioasă. O frază pe care avea dreptate s-o compare cu o femeie fatală dintr-un roman polițist. Era pe cale să se trezească și avea În fața lui o vampă a cărei privire se Înăsprise atunci cînd rostise: „De data asta, dragul meu, chiar ai atins fundul.“ Îi veni să strige: „Ei bine, dă-i drumul! Trage! S-o sfîrșim odată!“. Dar, În loc să ucidă oameni, frazele se mulțumesc să-i facă să sufere. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
locuit În L.A., cum e? — L.A.-ul are o poezie tristă, zise Giulia cu blândețe. Am stat În Hollywood, aproape de dealuri, urcam des acolo, potecile Îmi aminteau de Munții Făgăraș, din România. De asta Îmi plăcea acolo. Vocea i se Înăspri și ochii Îi deveniră reci. — Dar oamenii sunt diferiți față de cei din New York. Sunt frumoși, sunt politicoși, dar dincolo de toate astea sunt foarte reci. Mult mai egoiști decât cei din New York. Mult mai puțin dispuși să accepte... ce le aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Și nici măcar să mori nu ți se pretinde pentru această operă. Ești lăsat să trăiești, cioplind pietre funerare pentru mormintele altora. Uneori, continuă el după o pauză, m-am întrebat dacă ești demn de o asemenea șansă. Vocea i se înăspri. Era și mai răgușită acum.) Dar puțin îmi pasă ce crezi, domnule sculptor. Dacă va fi nevoie, te voi sili să semeni cât de cât viermilor de mătase, să înveți ceva de la ei. (Tonul devenise amenințător.) Căci un artist trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
perfectă a Laurei. — Fiecare își petrece noaptea cum vrea, a râs ea înfruntându-mă mai departe. Tu în cătun, eu... — Tu unde? Și m-am aprins amintindu-mi de răutățile colportate pe seama ei. Tu unde, curvă? Trăsăturile i s-au înăsprit brusc. Și-a smuls mâna și m-a plesnit peste obraz, după care mi-a întors spatele furioasă. Am alergat și i-am ieșit în față. — Laura, te rog. — Dă-te la o parte, mă împinse ea clocotind. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Jack Allen, recunoscu ea. — Vei să spui că m-ai considerat întotdeauna chipeș și spiritual, iar acum descoperi că sunt și mai chipeș și mai spiritual? Dar am știut întotdeauna ce părere ai de fapt despre mine. Tonul i se înăspri o clipă. — Crezi că sunt un fustangiu iresponsabil care profită de inocența tinerelor reportere și care și-a pierdut, probabil pe bună dreptate, soția și copilul. Fran tresări uimită de nota de amărăciune din glasul lui. Ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
după articolul pe care l-ai publicat nu cred că mai avem ce discuta. Se abținu cu greu să nu sară să-l zgârie pe față. — A fost cel mai josnic lucru cu putință. — De fapt, - chipul lui Jack se înăspri - doar așa am putut s-o conving să nu facă plângere. M-a durut inima să-i pun la dispoziție jumătate de pagină din ziarul meu prețios, dar mi s-a părut că alternativa era mai rea. Îmi cer scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mult gust, al Camillei își pierdu aerul de păpușă aristocratică și lăsă să transpară o teamă reală. Că n-o să mă trimiți la Tawny Beeches. Chiar nu cred că aș putea îndura asta. — Zău așa, mamăă Tonul lui Laurence se înăspri. Nu trebuie să te iei după Francesca. Ai crede că la Tawny Beeches e ca în Gulag. Oferă condiții de lux, cinci stele pe linie. — Sau claustrare de cinci stele. Nu m-ai iertat niciodată, nu-i așa, Laurence? — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să facă eforturi ca să se ridice la înălțimea acestor standarde. Ralph nu poate fi alături de noi astăzi pentru că suferă de Alzheimer în formă preliminară. Se auziră reacții de uimire din partea celor care nu aflaseră încă vestea. Vocea lui Jack se înăspri, de parcă încerca să-și stăpânească emoția. Dar s-ar fi simțit minunat dacă ar fi fost aici. Ralph iubea premiile. Jack făcu o pauză. — Mai puțin atunci când nu le câștiga el și când declara că n-au mai multă valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
culme dacă nu aș exagera cu munca. Inspiră adânc. — Nu pot să-ți spun cât de rău îmi pare, Laurence, dar vorbesc foarte serios. Ești un doctor excelent și un om minunat - dar nu te iubesc. Figura lui Laurence se înăspri. Pentru o clipă păru că aerul lui blând, de preocupare pentru binele umanității, avea să lase loc unei expresii mult mai puțin umanitare. Fran se trase un pas înapoi și se trezi rezemată de piatra rece a șemineului. — Hotărârea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Gaston ridică din umeri. Zâmbi deschis, prietenos. — Dar să nu mă-nțelegi greșit. Oricum sunt cu ochii de tine. Nu pot să sufăr sentimentalismul. Cred că-ți imaginezi de ce te vreau. Cum te cheamă? — Gas. — Gas? Vocea lui Endō se înăspri și deveni iar distant. Adevărul e, Gas, că am de gând să ucid... un bărbat. Ochii lui Endō se umplură de ură. Îl priviră lung pe Gaston ca și cum el ar fi fost persoana în cauză. — Ai fost vreodată la război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Și eu gândesc cu inima, Galilei, chiar dacă, prin intransigența mea, ți-am lăsat, poate, impresia că am o gândire uscată, care nu vede că, în afară de adevăr, viața mai are și alte puncte de sprijin. Numai că inima mea s-a înăsprit într-o împrejurare după care nu mă mai pot consola, ca tine, uitîndu-mă cum se luminează silueta funerară a chiparoșilor. Poate că, în orice destin, hotărâtor e echilibrul dintre iubire și disperare, ca să folosesc și eu cuvintele tale. La tine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de zile o dusese pe Valentina la antrenamente - În care avusese chiar cele mai paroxistice orgasme, când ea și Antonio aveau chef s-o facă urlând, fără a trebui să se controleze din cauza copiilor. Figura ei visătoare și aeriană se Înăspri. Aruncă țigara În gol. Și chiar dacă Antonio se grăbise să traverseze parcarea și să se ascundă sub ferestre, nu ajunsese la timp pentru a-i spune că venise doar ca să vorbească, doar pentru a lămuri ceva, căci ea nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a căzut, a făcut doar un pas înapoi și s-a prins de balustradă, și eu iarăși i-am spus, gata, valea, dar atunci mama era deja acolo și se uita la mine și am văzut că fața i se înăsprește, marș în camera ta, așa mi-a spus, și eu bineînțeles că nu m-am dus decât până în antreu, trăgând de acolo cu ochiul la ce se întâmplă. Atunci mama a întrebat prichindelul cum îl cheamă și câți ani are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am lăsat În urmă primăria situată la capătul extrem al portului și am simțit izbindu-mă În plin șfichiul brutal al oceanului. Mai erau doar vreo trei săptămîni pînă să vină vara și, În ciuda unui soare strălucitor, aerul era Înțepător, Înăsprit de rafalele vîntului de nord-vest, care măturau insula. Înconjurat de recife și bîntuit de curenți violenți, de obicei Înecat În ceață, total izolat pe timp de furtună, capătul ăsta de insulă și de landă de cincisprezece kilometri lungime pe zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi zîmbi liniștit. - Plec pentru cîteva zile ca să dau ocol insulelor, te tentează? Marie se uita fix la el fără să izbutească să descopere ceva ascuns În atitudinea lui. Își depăși simpatia instinctivă pe care i-o trezea și Își Înăspri vocea. - Îmi pare rău pentru croaziera dumitale, dar am cîteva Întrebări să-ți pun. - O, dar pare să fie ceva grav. Glasul lui căpătase o notă de ironie care pe Marie o irită. Se mișcă În așa fel Încît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu-i avea. Casa, fabrica de faianță, nimic nu Îți aparține. Îți aduc aminte că ne-am căsătorit sub regimul separației bunurilor și că aici nu ești altceva decît un slujbaș. Privirea blîndă a ochilor căprui ai lui Philippe se Înăspri. - Slujbașul Îți amintește că priveghiul la sicriele lui Loïc și Nicolas va avea loc peste două ceasuri. Gwen avu o mișcare de dezgust. - Doar n-ai de gînd să te duci? - Nu numai că am să mă duc, dar o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un perimetru de nisip curat care, ca o sugativă, absorbea Încet meduzele eșuate pe uscat. În mijloc era Întins trupul lui Gwen, pe care jandarmii Îl scoseseră din nisip. Marie, Îngenuncheată alături de Lucas, contempla chipul Încă murdar de nisip. Moartea Înăsprise rotunjimea trăsăturilor, pleoapele Închise ștergeau luminozitatea privirii, asemănarea acestei măști livide cu Yvonne era izbitoare. Lucas Își continua primele observații. - Uită-te... În vîrfurile degetelor se deslușeau limpede urme de Înțepături. Biletul În bretonă a fost găsit cîteva minute mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a dovedit că nu putea avea nici o legătură cu asta. Cel puțin, noi suntem convinși că nu putea avea. — Se pare că ai avut dreptate, Augusto, spuse Patta, insistând să-i repete numele mic. Se Întoarse spre Brunetti și-și Înăspri vocea: — Ce ai aflat despre cei doi oameni a căror descriere o ai? — Din păcat, nimic, domnule. — Ai verificat... Începu Patta, și Brunetti Îi acordă toată atenția sa, așteptând să vadă ce sugestii concrete aveau să urmeze. Ai verificat sursele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Crede si nu cerceta Era trecut de miezul nopții, se intrase în primele zile ale lui noiembrie. Acelaș vânt de decuseară, dinspre miazănoapte, sufla rece și crengile desfrunzite ale cireșului din fața ferestrei, se ciocneau între ele cu sunet uscat. - Se-năsprește vremea!... murmură Iorgu, lăsându- se pradă gândurilor. Pe cer, drept în creștet, o stea a tras o dâră albă pe răbojul cerului luminând liniștit, și dispăru stinsă în întuneric. ”- A murit un om!” i-a șoptit mintea, rar, ca o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
această femeie am moștenit lucrul cel mai frumos pentru aventura mea omenească: concordanța între viață și credință. O mamă care a născut șapte fii, dintre care a îngropat șase, și pe care durerea a întărit-o fără să o fi înăsprit, ci, dimpotrivă, a deschis-o spre o capacitate și spre o dorință de solitudine din care, de obicei, se închega o compasiune extraordinară față de toți... efectiv față de toți. Văduvia nu a făcut altceva decât să radicalizeze stilul său de viață
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
soioase. - Șapte ochi în plapumă! - Fante! -Rigă! - Uite spațiul, ha, ha, ha, turcaleților... Banii aveau un clinchet limpede și treceau din mână în mână. Sub ei se auzea ronțăitul mărunt al cailor. Ucenicului iar i se făcu somn... Timpul se înăsprise. Corcodușii avau o povară de frunze, rară și foșnitoare. Tot câmpul Dudeștiului pălise. Pământul se întărise. Către 62 București treceau căruțe pline cu pepeni, minate de țărani. În grădini, cădea puful de pe gutui. Soarele mai mult lumina decât încălzea. Cocîrță
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zăpezile, duium de omăt, apoi primăverile. Zilele treceau, gârlă. Mai muriseră, se împuținau ăi vechi, veneau alții. Lumea, ca tîrgul! Dar erau frumoase locurile ălor de le îndrăgiseră. Vara da o iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul căciulii. Lucrătorii aduceau gâște să le îndoape și porci pentru îngrășat. De sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sub ele sticleau ochi aprigi, îndușmăniți. Dădeau bună ziua, cereau câte un dorobanț de țuică, obrajii lor trudiți se luminau puțin la vederea rachiului, sorbeau cu lăcomie cinzecul și, dacă mai aveau bani în buzunarele largi, comandau încă o dată. Viața se înăsprise. Sâmbăta nu se mai umplea cârciuma ca altădată. Unora li se tăiaseră lefurile, pe alții îi dăduse afară stăpânirea, le plângeau copiii de foame. Lume săracă, nu se ajungeau. Parcă zidarii erau mai pricopsiți? Treceau uneori luni întregi până să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prilej de a-i aminti că-i neîndurător și că ei n-au timp să mai aștepte. Pe atunci muritorii aveau instinct religios, azi doar credință și nici măcar atât. Răul cel mare al creștinismului este de a nu fi știut înăspri raporturile dintre om și Creator. Prea multe soluții și prea mulți intermediari. Drama lui Isus a îndulcit suferințele și a răpit dreptul la bărbăție în treburile religioase. Altădată se ridicau pumnii spre cer, azi doar privirile. Despre gradul de imanență
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu brațul ei gol, fin, marmoreu, își apropie buzele de gura lui și-cepu să-i vorbească, gură-n gură, într-astfel....... ....................................................................................... ["Fondalul acestei scenerii sălbatece"] 2255 Fondalul acestei scenerii sălbatece încărcate de codri și ponoară o forma ruinele unui castel înăsprit în arătare-i de lumina palidă a cornului lunei. Chipuri înfășurate în măntale lungi și negre se furișau pe lângă ziduri și se adunau în grupe. Fețele lor erau mascate. Deodată s-auzi un corn sunând și trezind văile. Unul s-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]