3,912 matches
-
de fapt, acolo, ritmurile acestei lumi pentru care stau mărturie Constantin și Elena nu se acordă cu cele ale lumii noi față de care bătrânii manifestă o mefiență lipsită însă de ostentație acră. Firul vieții lor separă două lumi, una inconsistentă, înșelătoare, departe și una care are consistență, cu sens, aproape. Un obiect străin, o cutie de pepsi-cola este cercetată cu o curiozitate care-l amuză probabil pe spectator. Constantin citește cu voce tare neologismele tehnologiei de vârf a carbohidraților, desfacerea cutiei
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
lista discutată săptămîna trecută, desemnînd "specializări" ale hoției (pungaș, borfaș, bojogar, ploscar, maimuțar, găinar, lămar, ploconar, zdrențar, caramangiu, panacotist), ar mai trebui adăugați cîțiva termeni deloc lipsiți de interes. Pisicar e - în ciuda transparenței sale aparente - unul dintre cuvintele cele mai înșelătoare. E, desigur, format cu sufixul de agent -ar de la pisică, dar la această derivare au putut conduce mai multe sensuri și motivații. Excludem din discuție, desigur, accepțiile destul de recente (încă neînregistrate de dicționare) ale derivatului: "crescător de pisici" (sensul cel
Alte specializări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8214_a_9539]
-
aș defini prin sintagma reabilitarea intensității subtile a fost cel prezentat de reputatul saxofonist Chico Freeman împreună cu grupul de sorginte caraibeană Iguataca. Încă o mărturie a fascinației exercitate de Cuba asupra jazzmenilor americani! Muzica trăiește aici prin pulsația ritmică, accentele înșelătoare, ambitusul dinamic (de la pianissimo la pasaje de frenezie colectivă), propulsia asigurată de ostinato-urile pianului și de balansul contrabasistic. Strălucitoare prestația celor trei cubanezi - Julio Barretto/baterie, Ivan Bridon/pian și Felipe Cabrera/contrabas - cărora li se adaugă conguero-ul columbian
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
În țara piticilor » Gabriela Hurezean, Național, 18 iunie 2002). Tot În 2002, Măniuțiu realizează Conu..., la Odeon. Spectacol fellinian, cum l-a numit un critic. Spectacol neplăcut, dar care te pune pe gînduri : « de la margine de București se văd luminile Înșelătoare ale orașului. Cei doi aproape că au condiția de homless-i. Au ceva din cruzimea personajelor filmelor neorealiste italiene.[...] Safta, Oana Ștefănescu, e omorîtă de Ipingescu. Efimița Dorinei Lazăr e de esență felliniană. Jocul actriței metaforizează sub faldul unui sens cuprinzător
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mecanisme pentru transferul resurselor financiare la nivel local. Ea merge de multe ori în paralel cu descentralizarea politică, dar nu întotdeauna. A încerca să măsori gradul de descentralizare politică doar prin procentul de resurse publice cheltuite pe plan local este înșelător, pentru că de multe ori administrațiile locale primesc pur și simplu mandate de executat de la centru, adică sarcini precise, uneori însoțite și de resurse cu această destinație bine precizată, dar asta nu înseamnă în niciun caz că puterea lor de decizie
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
slăbi nici o clipă din strânsoarea care, prin forța declanșată, părea nefirească pentru înzestrările unei femei. La un moment dat, se îndură de el și-l eliberă, lăsându-și mâinile să-i cadă inerte, de parcă s-ar fi predat. Avea postura înșelătoare a unei învinse, dar de fapt i se vedea în ochi lumina triumfului, era o învingătoare! Doctorul făcu câțiva pași până la ușă, o deschise cu prudență, își controlă ținuta și, când păși în culoar, fu bucuros că nu se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pare, îndeobște, foarte ager și vânjos, mai ales când este vorba despre acei reprezentanți ai speciei, pentru care natura a fost darnică. Însă, dacă o să privim mai atent, vom observa numaidecât că asta-i doar o aparență ticăloasă și extrem de înșelătoare; în realitate, nu-i deloc așa. Chiar și un singur ac, dacă știi exact locul unde să l înfigi, acel om imediat va cădea la pământ ca secerat, mort într-o clipă. Acesta este omul, de fapt! Lumea n-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
au apucat-o și alții înaintea ta și care lor le-a adus negreșit câștig și beneficii trainice, care satisfac oricând. Nu te aventura pe poteci îndoielnice și vagi, care ar putea sfârși în mijlocul pustietății. Este, de departe, cea mai înșelătoare cale, din cauza căreia puținii temerari, ce o aleg - adică scriitorii și artiștii, în general -, sunt oricum socotiți de cea mai multă lume tot numai niște nebuni, niște minți neînțelese, niște suflete continuu rătăcite, care caută toată viața un echilibru și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
neînsemnată... În fața morții, nimeni, dar absolut nimeni, nu are vreun cuvânt hotărâtor de spus. Dintre toți, singura stăpână pe ea este doar moartea, ai observat? Ea face și desface tot; vine când dorește, pleacă când crede. Este într-atât de înșelătoare și de alunecoasă, încât umblă mereu cu două fețe în așa fel, încât, pentru cei ce își așteaptă sau își merită sfârșitul, de multe ori aceasta nu mai vine, iar, pentru cei tineri și puternici, cu gânduri pașnice și care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
tu, de fapt, atât de puternic, atunci când spui că speri? Mai precis, către ce zări fericite îți zboară ție mintea, în momentele în care speri? La ce îți servește să te încrezi, cu atâta tărie și siguranță, în acest cuvânt înșelător, cel mai plin de prefăcătorie și de neadevăr dintre toate câte există și, totuși, cel mai invocat de către oameni? Pe drept cuvânt, mie îmi pare că această vorbă este, ca de obicei, doar o iluzie ieftină, un dar gratuit, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
propria poveste: - Dorești explicații, zici? Dar cine ești tu, de te-ai găsit să-mi ceri tocmai mie socoteală? În fine, nu-mi răspunde, nu-i nevoie. Într-un fel, te înțeleg... Nu foarte demult, mi-ai arătat cât de înșelătoare și de greșite sunt toate iluziile din om și m-ai învățat cum anume trebuie să fac, ca să mă lepăd de ele. Și iacătă, exact așa am și făcut! Ei bine, îți spun că lucrul acesta a fost ultima pavăză
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit. Totuși, ca să fiu drept până la capăt, trebuie musai să dezvălui că acea indiferență arătată de dânsul Victoriei nu fu decât o aparență înșelătoare și bine mascată, căci, în realitate, în inima lui încă mai lucra - timid, dar, totuși, semnificativ - glasul întotdeauna surd, dar, totodată, și foarte asurzitor al conștiinței, glas ce-l biciuia deja de câtăva vreme, clipă de clipă. „Tocmai am devenit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trecutul zbuciumat, reconstituite în minte și aduse la lumină, razele soarelui fiind cel mai bun dezinfectant, care te pot șoca prin dramatism și naivitate. Marșarierul timpului este în permanentă concurență cu perspectiva zilei de mâine, atât de nesigură și de înșelătoare, ce-ți joacă feste ca-ntr-o farsă sinistră. Substituit unei clepsidre care scurge timpul în sens invers, ca să folosesc o metaforă, mi-am golit dorurile și durerile mistuite-n memorie, printr un fir narativ curgător, înspre răbdarea cititorului. Durerea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
bătu la ușa prietenei sale cu sacul încărcat de veștile ce o împovăraseră în ultimele zile. îi povesti Inei câtă durere îi pricinuise lipsa ei de maturitate, cum putuse să se iluzioneze în privința lui Marcel, și cât pot fi de înșelătoare aparențele. O fată care n-a știut până la douăzeci de ani decât drumul de acasă până la școală și de la școală până acasă, e pândită adesea de atâtea capcane!... Dacă ar fi fost mai versată, ar fi intuit că Marcel are
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o vântoasă îi încuraja vizibil intențiile. Dar cum și lucrurile imprevizibile au un hotar al lor, ca un intermezzo, apăru o perioadă de acalmie. Natura, prin virtuțile ei, ne poate păcăli în orice clipă. Alex se gândi că vremea e înșelătoare, întocmai ca unele femei. Un glas venit parcă din sfere necunoscute în repeta un nume bine cunoscut lui: Olga! Olga! Olga! Și ca o confirmare imediată, privi pe fereastră cum fuioarele unor nori negri se torceau pe cer, din ce în ce mai amenințători
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
puse atent într-o pungă de plastic. Lipi patul de perete și mai aruncă o privire înapoi ca să nu fi uitat ceva. Nimic. Doar pereții obosiți și scrijeliți cu tot felul de simboluri și diferite inscripții susțineau liniștea profundă și înșelătoare ce cuprindea încăperea, de parcă ar fi ascuns ceva: o absență atât de puternică, încât devenise prezența coșmarului care domnea după gratii. A doua zi dimineață Vladimir se trezi brusc. Bătăile în ușă erau tot mai insistente. Nu îi plăcea să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din două elemente distincte, obiectul și subiectul; o astfel de Împărțire ar putea părea ca fiind fondată doar În ochii unei concepții empirice, iar noi nu știm prea bine să fi abundat analize critice, aceste construcții se descoperă a fi Înșelătoare și inadecvate. Subiectul și obiectul nu se constituie nicidecum În lucruri sau substanțe materiale; ele sunt doar niște criterii transcendentale, adică puncte de vedere necesare În mod a priori. Pe de o parte, noi trebuie să admitem o ființă (obiectivă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și Faust, În momentul constatării eșecului” (p.13) ; „Livada... se regăsește În Ghepardul lui Lampedusa și Visconti, ca și În Salonul de muzică de Satyajit Ray sau, mai recent, În piesa lui Slavkin Cercul, ori În filmul lui Mihalkov Soare Înșelător”; „Creon și Antigona Încarnează valori opuse, dar În egală măsură legitime. La fel ca și stăpînii și Lopahin : complexul livezii se bazează pe această tragică neputință de a lua o decizie”; „două piese Înrudite, Richard al II-lea și Livada
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bine structurată, mai puțin complicată și mai sigură. Într-o astfel de lume, Christina n-ar mai fi fost nevoită să facă permanent efortul de a ghici sensurile unor jocuri de cuvinte care disimulau, de cele mai multe ori, intenții sau atitudini Înșelătoare. Un efort la capătul căruia Își simțea sufletul obosit și dezorientat. CÎnd citise știrea despre deplasarea polilor magnetici, nu bănuise nici o clipă că ar putea fi doar rezultatul inspirației de moment a vreunui reporter mai leneș, care se sculase prea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ai mai iubit, ai Înlocuit iubirea cu rutina mizeriei și cu patima autodeposedării. Ai făcut din amintiri o baltă murdară În care ai intrat cu silă. Nu ți-au plăcut lucrurile Începute bine și terminate prost.Ți s-au părut Înșelătoare, energii negative, pierdere de timp. Te-ai refugiat Într-o bizară economie de cuvinte, tocmai tu, care iubeai cuvintele, și erai obsedat de ele. Antoniu, chiar nu Îți este dor de cărți și de misterioasele lor capcane? Vocea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pornim. Întorcându-se, dădu cu ochii la capătul coridorului de o față și o siluetă care o făcură să-și țină respirația cu nostalgie: o ultimă tușă de pudră pe nas, un „Noapte bună“ adresat portarului și fuga afară, În Înșelătoarele străluciri ale nopții, tânărul evreu În așteptare, ciocolatele, mașina după colț, cursa rapidă și primejdioasa Îmbrățișare furișă. Dar nu era cineva cunoscut. Reveni În nedorita, temuta aventură Într-un ținut străin, care nu putea fi controlat cu un cuvânt măiestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se putea gândi cu repeziciune. Nu mai trebuia să-l preseze cu Întrebări. Creionul ei trasa semne fără sens, care semănau destul de mult cu cele stenografice, ca să-l convingă pe domnul Savory că remarcele sale erau transcrise integral, dar În spatele Înșelătoarei cortine de mâzgăleli și linii, cercuri și pătrate, domnișoara Warren se gândea. Se gândea la toate aspectele posibile ale ghidului Baedeker. Fusese publicat În 1914, dar era Într-o stare excelentă. Nu prea fusese folosit, cu excepția secțiunii despre Belgrad, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
accepte ca aceste date fiscale complete, adică bani în conturi, proprietăți, investiții, participații, acțiuni, creanțe, obligațiuni etc., să fie făcute publice tocmai pentru că e aleasă, numită, remunerată din banul public. Și atunci, publicului îi va fi prezentată nu o cifră înșelătoare, ci un dosar fiscal al alesului, care poate spune într-adevăr ceva alegătorului. Căci ceea ce este legitim să îl intereseze pe acesta din urmă nu e câți bani are cutare, ci cum i-a făcut. Și, înainte de sancțiunea prin vot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
s-au hrănit cu mult mai mulți decât cei doi Ceaușești. Să ne înțelegem: nu încerc nicidecum să-l scot pe Nichita Stănescu din Istoria literaturii române. Cred însă că el, ca și Adrian Păunescu, a ales calea facilă și înșelătoare a gloriei, a împroșcat cu mult prea multă spumă, în loc să încerce să se cufunde într-un costum greu de scafandru, în genune, acolo unde nu sunt reflectoare, aerul e puțin, presiunile sunt imense, beția adâncurilor te poate ucide mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mulțime de treburi. După vreo trei luni, nu l-am mai vizitat nici eu pe antrenorul ăla, deși visam să-i scriu pe capota mașinii, cu o șurubelniță, „Huo Steaua“. * E nevoie acum de clarificări, de precizări, altminteri povestirea devine înșelătoare. Există în textul acesta lucruri mici, spuse sau subînțelese, par mărunțișuri, dar nu sunt așa, fără lămurirea lor întregul n-o să fie întreg. Bunăoară, plăcinta cu mere din care mușca Mateiul mic nu era doar o plăcintă pătrată, acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]