11,044 matches
-
un soare dulce, primăvăratec, veneau să completeze acest cadru magnific... Rânzei azi face parte din P.F.I. ceea ce înseamnă partidul foștilor informatori aflați la putere, aliat recent cu un alt partid, nou, mic, dar bătăios, supranumit PSIVIR... adică partidul intelectualilor veșnic înșelați din România, gata să treacă pragul necesar intrării în parlament, cu Jurubiță intrat recent în minusculul partid, socotit însă cel mai războinic, și care avea să-și dea măsura întreagă abia după luarea puterii considerată ca sigură... Cum zice Tăsică
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
sursa primelor spaime. M.I.: La jumătatea anilor '50, B. Elvin era un nume cunoscut, numele unui publicist cultural și literar, prezent în presa care apărea atunci. O presă de altminteri foarte săracă, erau puține reviste. ,Gazeta literară", dacă nu mă înșel, a apărut în 1954. Ceva mai târziu, prin '58-'59, avea să apară ,Luceafărul"; exista ,Viața românească" într-o formulă care, inițial, moștenise fosta ,Revistă a Fundațiilor Regale", exista ,Contemporanul", care apărea din 1946, dacă nu mă înșel. Asta era
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
nu mă înșel, a apărut în 1954. Ceva mai târziu, prin '58-'59, avea să apară ,Luceafărul"; exista ,Viața românească" într-o formulă care, inițial, moștenise fosta ,Revistă a Fundațiilor Regale", exista ,Contemporanul", care apărea din 1946, dacă nu mă înșel. Asta era cam tot! Prin urmare, cei care semnau în aceste publicații, în aceste doar câteva publicații, erau, prin forța împrejurărilor, extrem de cunoscuți. Erau destinați unor rapide intrări în conștiința publică, atâta cât și cum exista ea. B. Elvin era
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
Sau măcar l-a simțit... B.E.: ... Sau măcar l-a simțit, s-a apucat în 1955 să scrie. Totuși lucrurile nu sunt chiar așa de simple. M.I.: Ați debutat editorial în 1955, cu o broșură despre Bogza, dacă nu mă înșel, nu? B.E.: Exact, în 1955. Care era explicația? Explicația a fost următoarea: în 1953 s-a instaurat ceea ce s-a numit Spiritul de la Geneva, și care a fost o păcăleală, ca nenumărate altele. Nu eram încă destul de avizat, destul de exersat
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
că o operă realmente subversivă, în direcția imediată a sensului, se poate face adeseori doar cu alte cedări, pe alte planuri. N-am vrut să le fac. Și atunci, am trecut la o analiză a vieții interioare. Dar cred - mă înșel?, am dreptate?, timpul o va arăta - că în descripția vieții interioare se regăsește atmosfera de constrângere, de spaimă a unei epoci și, mai ales, încercarea disperată a unui om de a nu deveni ceea ce nu este. M.I.: Un om și
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
complicat al secretarului literar, puneați de fapt mult din felul în care vă vedeți, vă resimțiți? Dorind o comunitate și simțindu-vă diferit, diferit și de aceea respins, direct sau mai cu blândețe, uneori cu mănuși, alteori foarte brutal - mă înșel eu, ori chiar au existat momente extrem de brutale în care ați fost exclus, refuzat, ejectat de comunități față de care aveați sentimente de solidaritate?! B.E.: Fără îndoială. Pe de altă parte, cred că, dacă există vreo șansă de durabilitate în vreuna
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
anumit stil de a te împotrivi lor. Am ales între bibliografie și pustiu, mai ales că bibliografia era deja convertită în creații de cei mari, deci salvată" (pag. 83). Alesese ,pustiul": adică lupta și sacrificiul (ghilimelele nu trebuie să ne înșele: evitau grandilocvența) pentru libertate. * Avea 42 de ani - de 12 ani în exil - pe cînd scria aceste rînduri. Avusese timpul necesar de a-și defini destinul. Scrisoarea se încheie cu cuvintele eu îmi apăr pustiul (chiar și neamul). Pentru că, atunci
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
își exprimă refuzul scindării, ca și neputința alegerii, deși frînghii, lasouri și arcane îl silesc să opteze. Și Rushdie își desfată cititorii cu strategii narative diverse, perfect adecvate istorisirilor și personajelor create. Tînăra dorind să părăsească India, naivul ușor de înșelat de toți, dar păstrîndu-și nealterată veselia animă primele două povestiri orientale: Un sfat bun e mai de preț ca aurul și Radioul. Piesa de rezistență, Părul Profetului, radiografiază o familie musulmană, pe care o întîmplare neobișnuită o face să dea
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
cu cât frauda stilistico-prozodică n-are cum să treacă neobservată, pierdută, adică, printre alte rime, din moment ce ea se petrece într-o poezie de numai două versuri, un distih care va să zică. Demagog acest Macedonski, vor decreta, la rându-le, și cititorii, care, înșelați de ,scrupulozitatea" editorială, mizează pe acuratețea reproducerilor și pe probitatea editorilor. în acest caz, un cuvânt totuși despre probitate; dacă, în ediția din 1966, imperfecțiunea poate fi pusă pe seama unei scăpări tipografice, e greu de crezut că, după aproape 40
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
Constantin Țoiu În volumul Pretexte, apărut în 1971, figurează în final articolul Domnișoara Arlette. După 28 de ani, în 1999, dacă nu mă înșel, în România literară, apărea un articol intitulat simplu Arlette. Era, cu certitudine, pe vremea în care chipurile semnatarilor trași în poză și publicați de revistă apăreau întregi. Comparând cele două variante, mi-am dat seama că prima, cea din 1971
O completare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11499_a_12824]
-
și cele proaste, au devenit un fel de biblie a primarilor de sector. Las deoparte că Poteraș își trimite trupele de șoc pe unde vede Băsescu, uitînd că nu l-a ales noul președinte, ci bucureștenii ale căror așteptări le înșală, încercînd să-i fenteze cu o logică a slugărniciei. Dacă bucureștenii l-au vrut și îl vor pe Băsescu, atunci facem lună în jurul Cotroceniului, ca să reiasă că soarele de acolo răsare. Socoteli proaste, fiindcă bucureșteanul exact asta nu înghite: să
Bucureștiul luat în arendă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11509_a_12834]
-
ce colegiu îl duceți ? - Păi, merge la școala din... - Astea-s fabrici de salahori. În tinerețe, talentul și geniul, dacă sînt lăsate de izbeliște, se răsucesc și-l înghit pe cine le are. Trebuie canalizate. Sprijinite. Mă înțelegi, Fortunato? - Vă înșelați în privința fiului meu. De geniu, nici pomeneală. De abia trece la geografie... Dascălii îmi tot spun că are capul plin de păsărele și e foarte obraznic, la fel ca maică-sa, dar aici, cel puțin, va avea mereu o slujbă
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
tristeții filozofice, cu o perspectivă împrumutată de autor personajelor sau evidențiată pe parcurs prin derularea episoadelor ce le-au compus viața. Un cântec și calul... aduce, prin participarea ,eroului" la un meci de old boys, concluzia amară că ,viața îl înșela de mult". În Pâine răsturnată, cei doi bărbați aflați într-un concediu de recuperare la munte se resemnează în fața aceleiași evidențe: ,ne-am risipit viața". Iar în Duminica muților, care are dimensiunile unei nuvele extinse, traseul sinuos al protagonistului masculin
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
ascultători despre această scriere autobiografică, Viața unui om singur, regăsesc accente pe care tânărul, foarte tânărul Adrian Marino, la jumătatea anilor '40, le folosea într-un articol despre vocația criticului tânăr, a apărut în Revista Fundațiilor Regale, dacă nu mă înșel... A.M.: Da, exact. Domnule Iorgulescu, eu nu reneg deloc acel articol, dar aș sublinia că, în cazul meu, s-a produs, cum să vă spun, o anumită deviere, o anumită transformare involuntară. Vocația" mea, între ghilimele, dați-mi voie să
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
întrebat: Ce se mai aude cu proiectul dumneavoastră de traducere la Hachette a Istoriei civilizației române? Nu știu din ce motive acest proiect nu a fost realizat, dar a existat. Deci, aveți perfectă dreptate. Și memoria cred că nu mă-nșeală - cred că am pe undeva și o fișă -, a existat această preocupare. M.I. : Așa cum tot de la Paris, înainte de Primul Război Mondial, apăruse cartea lui Pompiliu Eliade, despre influența spiritului francez asupra spiritului public din România. A.M.: Exact, exact. M.I. : Cărțile
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
transformare care este instaurată în credincios prin ființarea sa ca adevărat discipol sau ucenic al Domnului. Putem vedea acest aspect grăitor exprimat în limbajul pe care îl utilizează asupra iminentului său martiriu. El îi imploră pe romani să nu-l înșele cu materia, ci să-l lase să primească lumina curată 39. Cele mai apropiate paralele se pot trasa la Sfântul Apostol Pavel. Sfântul Ignatie simte că durerile nașterii se apropie (Epistola către Romani, 6.1.; cf. Sfântul Apostol Pavel, Epistola
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
în demersul estetic. Dar și Steiner, în pornirea sa demolatoare, se închina în fața evidenței. Schiller avea geniul tragicului. Dramele majore nu și-au etalat încă toate subtilitățile. Motivul trădării în Wallenstein e explorat cu o cruzime sobră, cel care e înșelat înșeală la rândul său, nu e sigur cât a fost premeditare în actele sale, deci o conștiință a uzurpării, și cât a fost abandon pasiv. Revoluția ca meserie e pusă în balanță cu dezlănțuire erotică în Intrigă și iubire. Față de
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
demersul estetic. Dar și Steiner, în pornirea sa demolatoare, se închina în fața evidenței. Schiller avea geniul tragicului. Dramele majore nu și-au etalat încă toate subtilitățile. Motivul trădării în Wallenstein e explorat cu o cruzime sobră, cel care e înșelat înșeală la rândul său, nu e sigur cât a fost premeditare în actele sale, deci o conștiință a uzurpării, și cât a fost abandon pasiv. Revoluția ca meserie e pusă în balanță cu dezlănțuire erotică în Intrigă și iubire. Față de lirica
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
are dreptate: este vorba de soțul eroinei, Valandray, un magnat al metalurgiei care crede că dezvirginându-și soția, între ei se formează un aliaj permanent prin care ea e marcată pe veci de el, motiv pentru care ea nu îl va înșela niciodată. Odată ce personajele sunt plasate în această sferă a neplauzibilului, spectatorul se poate aștepta la orice. Și mizanscena contribuie la această impresie, tonurile de roșu, mov și verde subminând veselia uneori forțată a personajelor. Senzația de apropiere de lumea lui
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
de euro și mai multe proprietăți... Lauri învingătorilor! -în buna sa tradiție comunistă, Păunescu îi dedică ode (și) lui Ion Iliescu: Un zaț amar s-a risipit prin sală/ Un fum intoxicat cu vanități/Te simt cum suferi, clipa Te înșală,/Deși atât de calm și demn Te-arăți." Ehe, ce înseamnă un mare și respectuos poet!... ZICERI la televiziuni. Domnul Mircea Geoană: unii colegi de-ai noștri pleacă din PSD direct la "înalta poartă". Precum alții la Constantinopol ? Călin Popescu
Lipsa de guru naște poeți? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11663_a_12988]
-
lui G. Călinescu), în stolul de colaboratori ai profesorului, asista la toate prelegerile lui dar... făcînd - cu distincție - o figură aparte. Am crezut întotdeauna că Adrian Marino își urma, în competență și în metodă, marele maestru. Precum Al. Piru... Mă înșelam! Ucenicul lui Călinescu își continua prea puțin maestrul. Adrian Marino se considera critic de idei, comparatist, teoretician al actului literar - nicidecum un istoric literar precum profesorul său. Printre emulii lui G. Călinescu, Adrian Marino își evidenția, nu o dată, o individualitate
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
pulovere, eu, în palton. M-am gîndit, bineînțeles, la dificultățile materiale ale unui mare scriitor român, independent, demn și mîndru, care nu-și putea permite, din ceea ce i se cuvenea din cărțile publicate, să-și asigure încălzirea locuinței. Poate mă înșelam... Atunci, conducîndu-mă spre ieșire pe coridorul - și acesta plin de cărți și de reviste, bătîndu-mă condescendent pe umăr - i-am promis că voi scrie despre acest "jurnal intelectual" european și românesc. Mă consideram în deplin drept și obligație de a
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
transformare care este instaurată în credincios prin ființarea sa ca adevărat discipol sau ucenic al Domnului. Putem vedea acest aspect grăitor exprimat în limbajul pe care îl utilizează asupra iminentului său martiriu. El îi imploră pe romani să nu-l înșele cu materia, ci să-l lase să primească lumina curată 39. Cele mai apropiate paralele se pot trasa la Sfântul Apostol Pavel. Sfântul Ignatie simte că durerile nașterii se apropie (Epistola către Romani, 6.1.; cf. Sfântul Apostol Pavel, Epistola
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
Până la urmă cred, totuși, că, în pofida Italiei, vom putea conlucra cu domnul Crainic". în răstimpul cât a mai rămas la București - adică până la 16 iunie 1934 - el s-a putut convinge că îndelungata-i experiență în ale diplomației nu-l înșelase. Ceea ce a contribuit, poate, la numirea lui într-un post și mai important pentru Germania, și anume la Moscova, unde a funcționat până la 24 iunie 1941, așadar două zile după declanșarea războiului germano-sovietic când, după un lung ocol, s-a
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
familie bună, oameni truditori, și el era bun, m-am bucurat când a fost ales. I-am trimis chiar și o telegramă de felicitare. Credeam că a venit la putere tocmai omul de care era nevoie. Ce m-am mai înșelat, Dumnezeule! Vă spun cinstit, ca în fața morții, că putere mai bună decât puterea sovietică n-a existat nicăieri în lume și, sigur, nici nu va mai fi curând. Iar de defăimat - e ca și cum unii ar mânji cu păcură o fată
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]