1,310 matches
-
Ceilalți, Însă, odată depășit momentul de zăpăceală, continuau să se apropie, Însoțiți și de alți mușterii li se alăturau. Dante se simți pierdut. Colosul cu platoșa se afla acum la un pas și se repezi la el, Încercând să Îl Înșface de grumaz, Însă Își pierdu echilibrul și se prăvăli la pământ. Dante avu impresia că se Împiedicase de piciorul unuia dintre oamenii cărora le ascultase conversația, Întins cu iscusință printre picioarele sale. Priorul profită ca să o zbughească spre ieșire. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din nou peste foi. Părea să caute ceva printre semnele șterse de vreme care evocau porți și ziduri. Unul dintre desene reprezenta o secțiune verticală. - Da... așa l-a imaginat marele Bigarelli... nu cum a fost transformat mai târziu. Priorul Înșfăcă foaia. - Planul acesta e diferit de edificiul real? Cum anume? - Aici, la primul nivel. Zidul acesta continuu. Așa l-a gândit maestrul. Fără ferestrele care au fost adăugate după aceea. Precum vezi, nivelul de jos e o fugă continuă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de șah. Amara folosise o piesă albă ca să interpreteze rolul asasinului și tot albă era a doua femeie. Poate că albul simboliza pe cineva străin de curte, care se infiltrase, disimulându-și propria natură. Într-acestea, simți cum cineva Îl Înșfacă de mânecă. Muta Încerca să Îi atragă din nou atenția asupra tablei de șah. Arăta spre micul pion, Încă ascuns după veșmintele reginei albe. Îl luă ușurel și Îl depuse În colțul extrem. Apoi, mai căută două piese negre decorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acela de piatră, nimic În afară de bezna pe care o conține. Dar tocmai de aceea ar putea fi prețios. - Cum te-aș putea ajuta În nebunia asta, oricare ar fi intențiile tale? murmură Dante. Dar celălalt parcă nu Îl auzise. Îl Înșfăcă de brațe, strângându-l cu putere. - Dumneata ești În posesia cheii de la poarta aceea! strigă el, părând disperat. Cedează-mi-o mie și te voi face părtaș la gloria mea! Pentru o clipă, Dante avu senzația că filosoful Înnebunise. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu toții semnând. Umbra de stânjeneală de pe fețele celorlalți patru se risipi Într-un surâs. Dante ieșise exasperat din sală. Pe trepte, aproape că fu luat pe sus de un trimis, care alerga spre poartă, gâfâind cu sufletul la gură. Îl Înșfăcă de un braț și Îl opri. - Ce se petrece? Celălalt probabil că Îl recunoscuse, Întrucât făcu o plecăciune. Apoi aruncă o privire neliniștită spre ușă, de unde se mai auzeau Încă glasurile agitate ale celorlalți priori. - M-a trimis șeful gărzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
privire neliniștită spre ușă, de unde se mai auzeau Încă glasurile agitate ale celorlalți priori. - M-a trimis șeful gărzilor. Trebuie să comunic Consiliului o veste de maximă importanță, zise pe un ton agitat, dând să-și continue alergarea. Dante Îl Înșfăcă din nou, reținându-l. - Spune-mi mai Întâi mie ce ai de comunicat. - Comandantul m-a trimis să spun că oamenii lui au Înconjurat un grup de rebeli, eretici ghibelini, În refugiul lor de la Maddalena. E gata să le pătrundă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
toate astea pentru un afurisit de orologiu... bâigui, trecându-și dosul mâinii peste rana de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi se moleși, ca și când toate spiritele vitale l-ar fi părăsit. - Comoara... nu există, murmură el nemângâiat. M-au păcălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca eu, vechiul tău prieten, să fiu cel care-ți dă cărțile pe față? - Asta știi să faci cel mai bine, mi se pare. - Oho, la trișat nici ție nu ți-o ia nimeni Înainte! - Cine e, Cecco? urlă poetul, Înșfăcându-l de gât și scuturându-l cu violență. - Arrigo, chelălăi sienezul, căutând să se elibereze din strânsoare. Dante Îl strânse și mai abitir. Sub mâinile lui, fața trăsnitului său prieten Începuse să se Înroșească. Simțea pe figură stropii de salivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îngheță, ca atunci când gândul i se opri la cel care Îi profețise nenorocirea. Dar mai apoi, dintr-o dată, ridică din umeri, alungând nefasta presimțire. Nu, semnele acelea de pe hârtie nu aveau nici o putere. Numai el era arbitrul propriului destin. Mânios, Înșfăcă foaia ca să o facă bucăți. Îi sfâșie marginea, după care se opri. Fluturând hârtia, o Întorsese pe partea cealaltă, iar acum, pentru prima oară, observa un lucru. Astrologul Îi desenase horoscopul În pripă, pe o foaie scoasă la Întâmplare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi Îndeplinit oricum. Iar apa i-ar fi umplut plămânii trecând prin rânjetul de pe buze. Ar fi avut parte de acea moarte de care Îl asigura falsa lui știință. Și ar fi triumfat asupra lui pentru totdeauna. Alergă spre bazin, Înșfăcându-l de călcâie și Încercând să Îl scoată din apa transformată de acum Într-o spumă sângerie. Trupul omului opunea rezistență, Îngreunat de lichidul ce Îi pătrunsese În veșmintele lungi. Dante Își propti un picior și se sprijini În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în mîini timp de aproape o oră până ce era pe cale să explodeze, înainte de a se urca în picioare pe catedră și de a-și da jos hainele una câte una cântând foarte tare Marseieza. Apoi, gol ca Adam, sărise și înșfăcase drapelul, îl aruncase pe jos, urinase pe el, înainte de a-ncerca să-i dea foc. În acel moment tânărul Jeanmaire, cel mai mare din clasă, avea aproape 15 ani, se ridicase calm și îl oprise lovindu-l tare în moalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Căcat! Cum puteți să credeți minciuna asta gogonată cu halterele? Cum puteți să credeți că maimuțoiul ăsta strâmb ar fi putut arunca atât de departe? Chiar vă place să fiți mințiți? Cuprins de elanul oratoric, Horațiu sări pe scenă și înșfăcă microfonul, sub ochii înmărmuriți ai publicului, sub ochii neputincioși ai lui Mișu, Smith, Gabrielescu și ai Marianei și, în fine, sub ochii avizi de scandal ai celor trei crainice. - Dacă vă place să fiți mințiți, vă mint eu! Uite... eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dar totul părea de vis. Am lăsat haina la garderobă și am observat cu stupoare că se dădea un bănuț acolo, ceva, nu știu cât, dar probabil că doi, trei franci, eu m-am făcut că nu pricep, am lăsat haina, am înșfăcat tichetul și am șters-o către sală. Doamne, ce poftă de mâncare aveam și ce de bunătăți erau la bufet, cu ce bucurie comandau ăia de toate, de parcă nu mâncaseră nimic de vreo săptămână, am înghițit în sec și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
-l cumpărasem și așa am văzut Parisul într-un fel aparte, căci mă uitam pe sus, mă uitam la oameni, trăiam Parisul ca un parizian sadea. Ajungeam la hotel pe la 9 seara, mâncam cea de-a doua bucată de baghetă, înșfăcam ziarele, mă așezam în pat și citeam cu amănuntul pe fiecare din ele, mi-am reciclat cu adevărat cunoștințele de franceză. Școala lui Lecoq m-a impresionat de la prima vedere. Era un hangar imens, destul de urât la exterior, dar superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
optez pentru un nume. L-am murmurat pe cel al lui Schumann, convins că nu mi se va putea îndeplini dorința, mai mult ca să arăt că mai știu și eu câte ceva. ― Peter Schumann, da, da, a murmurat fătuca, apoi a înșfăcat un telefon, a sunat de câteva ori și gata, întâlnirea avea să aibă loc peste două săptămâni la New York, într-o casă de cultură unde Schumann avea un spectacol. Despre Peter Schumann aflasem, evident, de la Berlogea, Bread and Puppet era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
hotel, căci eram obosiți și a doua zi aveam drum lung de făcut. Nu apucăm să ne dezbrăcăm, că auzim o bătaie în ușă, deschid și rămân năuc: în fața mea erau doi ofițeri de poliție. Aceștia nici una, nici două, ne înșfacă, ne duc jos în restaurant unde ne aștepta spectatorul cu un singur pantof, râzând. Era șeful poliției din landul respectiv, care a stat apoi la băute cu noi până dimineața. În alt oraș au venit românii după noi să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
din cauza durerilor cumplite de mai înainte, în fața cărora preferi să fii mai degrabă mort decât viu. Somn ușor, Hansi. Iar Hansi - care e deja un cogeamite Hans, deși încă nu știe nici ce‑ar trebui să știe un Hänschen mic - înșfacă pentru a doua oară un teanc de plicuri gata scrise de pe pat și‑l îndeasă pe la spatele mamei în cuptorul mic de bucătărie, unde teancul se face imediat scrum. Mai târziu, mama va căuta încă multă vreme plicurile dispărute, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cilindrice, toți porcii încercau, într-o vâslire disperată, să ajungă unde plutea aburindă mâncarea. Era un spectacol fascinant. Un vier mai bătrân, purtând numărul 4, fâlfâind din răsputeri cu niște urechi enorme, ca de elefant, ajunse primul în zona tărâțelor, înșfăcă două cocoloașe mari, dar nu se opri, ci trecu spre grăunțe, pe care le ciuguli una câte una. Îi urmă grosul turmei, apoi, după ea, ajunseră la ultimele firimituri și doi godaci mai jigăriți, nr. 73 și 74, cu urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-l destind Când viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
chip de ghilotină ucigașă, iar Europa răsăriteană șervețelul de hârtie, unde, încă din octombrie 1944, Winston Churchill mâzgălise din foarte mult plictis în fața conducătorului moscovit așa-numitul de istorici „procentaj al influențelor” zonale, prin care Rusia, Anglia și Statele Unite își înșfăcau, fiecare după interesul său politic individual, hălci zdravene de teritorii strategice ale altor țări. Așadar, la orizontul sferei estice se contura vizibil o nouă reașezare a polurilor de putere ale momentului - după cum se exprima democratul american Roosevelt, la 20 februarie
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
o altă pungă de plastic și le-a luat cu el. Băiat educat! Finlandez manierat. Nu ca ai noștri, care aruncă pe jos tot ce le prisosește! Nici nu s-au oprit bine motoarele avionului ca cei doi și-au înșfăcat ruksacurile și au țâșnit spre ieșire. Nu înainte de a-mi zice amândoi în cor „bai-bai”... Cel mare a mai adus o completare: „See you next time”, adică „La revedere!”, facânadu-mi cu ochiul. Sarcastic șmecherașul! A naibi pielea pe el! Și
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
mine sau aiurea. N-a venit, a ieșit pe ușă ca un somnambul dispărând în ploaie. Ea a izbucnit în râs. - Cu bine, fraierule!, a strigat în urma lui. Femeia a terminat restul de votcă, s-a ridicat și m-a înșfăcat de mână, zicând: - Să mergem! Am urmat-o fără a spune nimic. Mergeau spre centru. În fața barului, o mașină ce părea să-i aparțină, ne aștepta. - Poți să conduci?, am întrebat-o cu indignare. - Ha, ha, ha!, a fost răspunsul
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
a realiza imposibilul, Saul nu cunoaște limite: răpește cadavrul din camera de disecție, punând în primejdie medicul evreu responsabil. Într-o goana în care fiecare clipă ar putea să-i aducă moartea, caută și găsește un rabin pe care-l înșfacă dintre cei care sunt împinși spre groapă comună. Este obsedat, este nebun. Ignoră și periclitează planul de evadare al celorlalți deținuți și - unul din prizonieri îi și face reproșul - uită de cei vii în favoarea celor morți. Povestea, ambigua și cu
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]
-
belșugul etalat de cam toți slujitorii bisericii orientale, avem dovada concludentă că numărul adevăraților urmași ai apostolilor este jenant de mic. Căci bisericile nu numai că au admis și continuă să admită bogăția, dar chiar se zbat din răsputeri să înșface noi și variate bunuri (donații libere ori impuse sub formă de zeciuială, diverse tranzacționări de acțiuni și alte valori etc.), banii și avantajele materiale oferite la schimb fiind de cele mai multe ori singura modalitate, pe cât de concretă pe atât de convingătoare
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]
-
buricul pământului și s-ar pricepe la toate. Dacă apuci să-i cunoști mai bine, afli în ei prieteni de nădejde, energici și optimiști. Ca și când ar fi vrut să demonstreze că nu face excepție de la regulă, prietena mea m-a înșfăcat de braț, forțând nota: „hai s-o facem lată!” Impropriu spus „lată”, când ai de-a face cu o femeie care ți-ar putea fi mamă. La ce mare brânză mă puteam aștepta? Raționament greșit - aveam să aflu după aceea
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]