476 matches
-
și romanul lui Alfons Petzold. Din cărămizile găsite la întâmplare, nu am putut reconstitui frumusețea impozantă a întregului edificiu, pe care avui prilejul să-l identific chiar în creatorul lor, faimosul cocoșat de obârșie vieneză. Alfons Petzold, scriitorul epocal, avea înșurubat între ghebul spinării și al pieptului, un cap de dumnezeu, fără gât. Părul castaniu îi acoperea o bună parte a frunții, sub care ochii de un albastru pur cercetau întrebători și mirați. Acolo, în raiul Tirolului, trântiți în fânul proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
până când soarele s-a glisat În jos - fincă insolațiile la ginitori iera la ordinea zilei - până la opt și un-fârtai trecute fix, aplicând o bidinea dă negru p-un mobiler mic dă farafastâc, de-l ticluisem dân cutiuți dă zahăr Lanceros. Înșurubat la fix În fular, pencă răcelile ie dracu gol, am luat II, adică, am luat-o la picior pân cvartal până la domiciliu lu meșteru pretenar. M-am Împlementat ca dulău În ogeac la iel, că ușa lu conu Zalduendo, monșerule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
strălucit prin neprezentare. Până la douăjdoi, n-am dat Îndărăt, nenfricat sub ploaie, da orșice are sfârșit, chiar și răbdarea dă sfânt. Bănuiala că junile Cárdenas nu venea mi-a meritat atenția! Fără alte aplauze decât ale coștiinței mele, m-am Înșurubat În fine În omnibuz. La Început, vorbele sincere ale pasagerilor că-i udam mi-a distras pă juma atenția, da nici n-am apucat-o bine pân Montes de Oca, că m-am și prins dă gogeamitea tărășania: Cárdenas, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
picăturilor era ușor de identificat. Primul semn pe care-l văzu Michael a fost umbra mărită fantastic, care dansa șovăielnic în lumina lumânării de pe podea. Era umbra unui corp uman, spânzurat și legat de glezne de un cârlig de carne înșurubat într-o grindă. O mică incizie fusese făcută în gât și din el se prelingea sângele, peste față, prin părul încleiat și în găleata grea de fier care era acum aproape plină. Pic. Pic. Pic. Era cadavrul lui Dorothy Winshaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pompei. Nu era frumoasă, dar aducea cu sine un anumit stil; și era nemaipomenit cîte fete - chiar fetele obișnuite - erau intrigate și impresionate de o asemenea poză. Șoferul mașinii era, totuși, bărbat. Mickey scurse ultimele picături de benzină din furtun, Înșurubă bușonul rezervorului și luă cupoanele; apoi veni agale spre Kay, strîmbîndu-se. Nu ți-a dat bacșiș? Întrebă Kay. — Mi-a dat trei penny și mi-a zis să-mi cumpăr ruj de ei. Avea un motor de doi bani. Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
murit de jenă! Și totuși... Nu-și dezlipi ochii de la liniile roșietice, privindu-le pe jumătate perplexă, pe jumătate cu admirație. Ești o proastă fără scăpare, se gîndi ea aproape veselă. În cele din urmă luă lama, o spălă, o Înșurubă la loc sub miezul metalic, și puse aparatul la loc În cutie. Stinse lumina, așteptă ca ochii să se obișnuiască Încet cu Întunericul, apoi trecu În hol și urcă spre dormitor. Julia stătea Întinsă pe o parte, cu spatele la ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e un tip foarte mișto, zise el, făcînd un gest cu capul spre foaie, dacă o să primească asta. De fapt, e o prietenă. Vocea ei părea afectată. — Ei, pardon. O, dar nu faceți asta! Ea Împăturise hîrtia și Începuse să Înșurubeze capacul stiloului. Nu plecați din cauza mea. — N-are nimic de-a face cu dumneavoastră. Am o Întîlnire, răspunse ea. El Își dădu ochii peste cap, apoi Îi făcu cu ochiul barmanului. — De ce spun fetele Întotdeauna asta cînd apar? Gusta spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o scot, dacă așa crezi. Poate c-ar trebui să ți-o scot eu. Helen se smulse. — Fii rezonabilă, Kay. Kay rîse și-i dădu drumul. — Bine... Ei, ce zici de Grădina Zoologică? Helen se Întorsese la toaletă și-și Înșuruba cerceii. — Grădina Zoologică, spuse ea Încruntîndu-se din nou. Bine, poate. Dar n-o să fim caraghioase? Două femei de vîrsta noastră? — Contează asta? Nu, zise Helen, după o clipă. Presupun că nu. Se așeză și Încălță pantofii În așa fel Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Acum e prea frig pentru tifon. L-am Înlocuit cu scînduri date cu talc. Noaptea arată bine, pentru că draperiile sînt trase, dar ziua mă deprimă. Mă face să mă simt ca o curvă sau ceva de genul ăsta. În timp ce vorbea Înșuruba tirbușonul În sticlă; cu un mic efort scoase dopul. O privi pe Helen cînd turnă vinul În pahare și zîmbi: — N-ai de gînd să te dezbraci? Helen Își desfăcu fularul destul de ostil, apoi Își scoase bereta și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
casă. — Am văzut, îi răspunse Clara cu o voce sugrumată, ridicân du-și gulerul hainei de blană în jurul gâtului. Am văzut. Era înfrigurată și o durea capul îngrozitor. Privirea de rămas-bun a domnului Neacșu, insidioasă, galeșă și umedă, i se înșurubase în creier și de acolo îi răspândise cu voluptate o stare de vomă. Nu mai găsea nimic îmbietor în ea, ci doar ceva gre țos de obscen. Se sforțase, la ieșirea din bloc, să verse tot, să de șerte toată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
altminteri l-a cunoscut în carne și oase și căruia i-a studiat biografia cu aplicație și migală. Un astfel de ambasador poate fi crezut fără rezerve, căci știe să se ferească de ingerința conjuncturii și de ispita speculației interesate. Înșurubat într-un Sibiu în care însuși Noica vedea simbolul spiritului german coborît pe meleaguri românești, Ion Dur întruchipează figura cordială a unui sibian exemplar: plăcut la înfățișare, cu o căldură spontană în atitudine, cu un aplomb retoric de bună calitate
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
prima grimasă, arătam și mai rău, ca o fantomă, sau ca un vampir. Pe urmă îmi veni altă idee: ceva care se putea lipi foarte bine era fondul de ten. Desfăcui o sticluță și începui să dau cu lopățica aceea înșurubată în dop. Era perfect. Nu se mai cunoștea nimic. Puteam să merg și la cursuri și să mă întîlnesc după aceea și cu Ion Micu. Revenii în hol foarte vesel și spusei: "Ei, domnilor, spectacolul s-a încheiat, a fost
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu ceva ascuțit și, înainte ca eu să mă întorc să văd cine e, o mână aruncă pe măsuță un șubler și nu-i văzui individului decât spatele îndepărtîndu-se: se instală la strungul vecin și începu foarte rapid să-și înșurubeze în el o nouă piesă: aha: deci ăsta mi-l luase, acum aveam două și nu mă grăbii să duc unul înapoi omului meu. Și pe urmă? mă întrebai apoi la ora trei pierdut în valul de oameni care ieșeau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu-o hibă, un mic defect de fabricație, pe care i-l descoperisem abia după vreo două săptămâni de plimbări prin Cișmigiu și pe sub CET Grozăvești. Iubita mea din Facultate purta un dinte fals, rotativ, pe care medicii i-l înșurubaseră în locul unei măsele care cădea mereu. Operația nu reușise pe deplin, așa că proteza, deși foarte asemănătoare cu originalul, se înnegrise pe smalț și pivota la fiecare sărut: Felicia devenise un adevărat corsar, pe care îl iubeam senin, nu știu cum. Medicii căutaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întâmpla să-ți găsești mașina pe jantă, înțepată sau cu ventilele lipsă. Mă distram și eu acasă: desfăceam capacele de la cauciucuri, apăsam ventilele cu vârful unui pix (alea cu mină cu bilă sunt foarte bune la așa ceva), scoteam aerul, apoi înșurubam capacele la loc. Când venea proprietarul, dădeam vina pe vecini, mă văitam că am niște țicniți în bloc. Povesteam cum o pățisem și eu, se mai arunca untdelemn de la etaj sau zburau semințe și coji de struguri pe parbriz. Șoferii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se lăsase brusc de fumat sau nu văzusem eu bine cu-o seară înainte? Umbrela îi strălucea. Picăturile de apă fuseseră tamponate cu șervețele igienice, iar armătura unsă cu puțin ulei la încheieturi. Plăcuța cu firma „Doppler“ sclipea pe mâner, înșurubată cu două nituri aurite. Totul se desfășura apatic, pâslos, auzeam vorbele, dar nu pricepeam nimic, buzele se mișcau mecanic, cu sonorul tăiat. Apoi, ca din senin, s-a dat drumul la bandă. „Robane, avem noutăți.“ Mi-am auzit numele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și-am ieșit în spate, pe strada Edgar Quinet, pe care o băteam zilnic în drum spre serviciu. Aici, istoria degaja miros proaspăt și-o înfățișare pieptănată, sculptată în marmură albă și aburi de-azot: cineva avusese proasta inspirație să înșurubeze o placă comemorativă cu „Revoluția“ chiar pe fațada facultății, pe care-o udau în fiecare noapte cerșetorii și boschetarii. Părea că toți locuitorii sectorului 2 își descărcau conținutul vezicii în același timp, ca la execuție. Zidurile fuseseră mitraliate cu jeturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de perete fotoliul decanului și l-a escaladat fără să-și dea jos cizmele. Apoi a apucat bucata de cablu și-a înfipt-o în cutiuță: CLAC! Zgomotul îmi suna familiar. Tipul a mai făcut niște mișcări pe-acolo (parcă înșuruba ceva), înainte să coboare de pe scaun. „Așa, tataie, vezi c-a mers.“ Din ușă s-a mai auzit o voce: „Gata, nea’ Titi? Hai, că pierdem echipele!“ „Gata, gata!“, a răspuns bărbatul, după care-a traversat în grabă biroul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Amsterdam nu se întâmpla mai nimic, viața nu le aparținea oamenilor, ci caselor ridicate pe piloni de lemn scufundați de secole în mare. Istoria se scria departe, la 18 metri adâncime, ferită de privirile curioșilor: acolo, stâlpii atingeau fundul oceanului, înșurubându-se în singurul strat de nisip stabil. Toate secvențele astea reale sau aflate încă în faza de elaborare își conțineau propria poveste, o cantitate de viață trăită sau doar închipuită, preschimbată în zeci și sute de amintiri. Marfa se prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
homo europaeus, a cetățeanului cu identitate postnațională. Toate aceste programe identitare lansate de autoritățile politice în decursul timpului au presupus o viziune corelată asupra trecutului. Nici nu e de mirare că proiectele de antropogenie politică au fost atât de strâns înșurubate cu programele de gestionare politică a trecutului, ținând cont de faptul că J. Locke (1961, 317-319) [1689, Cartea II, cap. 27, §§9-10], de pildă, argumenta încă din secolul al XVII-lea că identitatea personală este funcție a memoriei, în ceea ce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
independență primordială, exprimată de spiritul dacic de neatârnare, își găsește împlinirea supremă în actualizarea sa în contemporaneitate, fapt ce se petrece prin Războiul de Independență prin care principatul România își dobândea autonomia în fața Imperiului otoman. Ideea de libertate națională, strâns înșurubată cu cea de unificare, devine principiul prim în funcție de care este organizată epopeea istorică românească. Xenopol împarte cei 2.400 de ani de istorie românească (513 î.e.n-1894) în patru perioade: a) Formarea naționalității române (513 î.e.n-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Nu renunța la puterea pe care o deții. Nu lăsa pe nimeni și nimic să stea în calea destinului tău. De cîți șefi dificili e nevoie pentru a schimba un bec? De doi. Unul care să țină biciul, în timp ce tu înșurubezi becul, și unul care să comenteze că nu faci o treabă destul de bună. Există zile în care abia te extragi de sub plapumă, întrebîndu-te dacă ar mai trebui să te duci la serviciu, iar ceea ce ai de făcut acolo seamănă fix
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
considerat unul dintre primele institute meteorologice. Pe cele 8 fețe ale turnului - înalt de 12,10 m, se află bazoreliefuri reprezentând oameni ca simbol al vânturilor. Inăuntru se găsește o mare clepsidră, care arată ora publică, iar deasupra un Triton înșurubat pe o morișcă ce arăta direcția din care bătea vântul. Cînd Alexandru Macedon a deschis porțile Orientului, astromancia a năvălit ca un roi de albine peste insulele și coastele Mediteranei. Atunci a avut loc schimbarea. Din secretă, astrologia a devenit
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
cutii etc. (exclusiv cele pentru gaze) confecționate din oțel cu o capacitate sub 300 l. 2872 Fabricarea ambalajelor din metale ușoare Conteinere, butoaie, bidoane, cutii cilindrice și capacități asemănătoare confecționate din metale ușoare (aluminiu). Dopuri, capace, capacele, capace care se înșurubează (pentru sticle), manșoane cu filet, acoperitoare de siguranță pentru manșoane; alte mijloace de astupat din metale. 2873 Fabricarea articolelor din fire metalice Sârmă multifilara, cabluri din oțel, cabluri, benzi împletite, cabluri scurte de legare și produse asemănătoare din metale feroase
ANEXA nr. 656*) din 6 octombrie 1997. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119432_a_120761]
-
scoală, că e trecut Teiușul! Boju, du-te-n p... mea că m-ai trezit! studenta Delia, dă-ți picioarele de acolo, sugi p...! "Antena 1", hai mai încolo, găsim noi loc, doar avem bilete! eu am relații, răcoare, ciobanul înșurubat în mițele veacului, km 478+9 la stîlp, stația Tunel, fotografie de grup sub streașina ogor în ceața culorii, tunel descendent, țuguie sub culme, echilibrul fugii devale, km 484, am schimbat vreo șase trolee, la Alba Iulia ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]