364 matches
-
listă de așteptare. — Trebuie să mă pun eu pe lista dumneavoastră? — Exact, Abe. — Artur. — Arthur. Șezând Încordat cu coatele pe genunchi În lumina puternică a lămpii, Artur Sammler, ca un motociclist izbit În frunte de o pietricică de pe șosea, superficial Înțepat, zâmbi cu buze Întinse. America! (vorbea cu sine). Se face reclamă În tot universul că e cel mai dezirabil loc, un exemplu pentru toate națiunile. Stați o secundă să fiu sigur că v-am Înțeles, domnule ofițer - domnule detectiv. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
viteza în noduri a crucișătoarelor grele Hurutaka și Kako. Memoria adăpostește cu predilecție vechituri, așadar obiecte care promit să fie durabile, chiar și în ipostaza lor de epave. La un moment dat, plutonierul cu aer de unchiuleț și subofițerul destul de înțepat se săturaseră să asculte. Încheind fără echivoc discuția de prezentare, ei mi-au dat asigurări că aveau să-mi suțină cererea. Ei, da, înainte de asta mă mai aștepta și detașamentul de muncă. De asta nu erau scutiți nici măcar cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
viziuni de LUMI CONGELATE. Da, lumile ce fac parte dintr-o viață de noapte, când vreau să consum visul, când mă apropii de ABSOLUT, și caut noul pur și nevinovat. Dar gândul îmi arde pe un trup flămând, un trup înțepat ca pentru o moarte sigură. El, trupul muribund ce nu-și mai revine din acea dezordine a EȘECULUI. De unde să știu că din UNIVERSUL MEU DE IUBIRE, mă poate respira o viață de noapte, mă poate condamna o viață de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
N-am văzut-o. este adevărat că prin fața clădirii erau niște straturi cu flori și mai încolo niște pomi, dar nu era grădina la care mă așteptam eu. Am fost atât de dezamăgită că m-am dezumflat ca un balon înțepat. Toată bucuria de la început dispăruse rămânând contariată și amărâtă. Când a venit mama la prânz să mă ia, nu mai eram fata de dimineață, cea voioasă. Abia am așteptat să plec ca să-i spun ce aveam pe suflet. I-am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pentru a-l convinge să meargă după comoară. Mergem azi, Vlad! Altfel sîntem pierduți! Cum? Tu vrei să nu mă mai primească acasă? Du mai repede vaca! se auzi porunca mamei. O duc, mamă, o duc! Ce mai vrei?! răspunse înțepat Vlad. Tocmai atunci îi veni și lui Virgil ideea salvatoare. Duse un deget la tîmplă și spuse cu toată convingerea: Oricum trebuie să mergem! Luăm și vaca! Așteaptă-ne pe șes, lîngă pădure. Eu mă duc să-i anunț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
atîta răceală tocmai de făptura pentru care fuseseră create, vru să le ducă la locul lor în casă, dar se răzgîndi deodată și le aruncă lîngă un pom. Ce faci? strigă Ilinca la el. De ce le arunci? Așa! răspunse Bărzăunul înțepat, hotărît să se lase definitiv de pictură. Îmi spuneam eu că-s niște fleacuri!... Dar decît să bat drumurile și pădurile degeaba, ca alții (aluzia era îndreptată direct spre Nuțu), mai bine citesc, scriu ori desenez. Așa-mi place mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
insistă locotenentul în dorința de a se afla cât mai aproape de adevăr. - De un’ să știe el, domn’ milițean; e doar un copil, interveni Rafira mama băiatului, scrie în acte la bulibașa nost’! Locotenentul nu dădu atenție intervenției acelei femei înțepate, căreia i-ar fi atribuit o vorbă grea, dacă nu s-ar fi aflat în asemenea circumstanțe, și continuă: - Cum te cheamă, frumosule? - Vișinel, dom’le. - Cum ai spus? - Vișinel, repetă băiatul, oarecum mirat de nedumerirea omului legii. - Ce nume
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
De unde să cumpărăm cărțile? Domnul cu lista surâse ironic și spuse cu superioritate: ― De la librărie, bineînțeles; în nici un caz de la băcanie! (Ah! Eternul și stupidul spirit cu băcănia!) Câțiva începură să râdă, însă colegul nostru, fără să se tulbure, răspunse înțepat: ― Asta mi-o închipuisem eu, dar voiam să știu de la care librărie anume? Ei, știi că-mi place băiatul?! Bravo, mă! Domnul cu lista înghiți un nod, schimbă fără nici un sens hârtia dintr-o mână în cealaltă și răspunse: ― În
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu ai nici o posibilitatea de scăpare. De acum înainte, ești doamna mea: viitoarea mea soție, cu toate implicațiile acestui fapt. Ești destinată să trăiești alături de mine tot restul vieții mele. Ochii feței perfecte îl priveau fix. - Presupun, spuse ea, aproape înțepat, că trebuie să existe o explicație pentru o abordare așa de pozitivă. Părerea mea este că ai avut o șansă, și ai refuzat-o pentru totdeauna. Încheie: - Ai refuzat-o într-o manieră pe care n-am s-o uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Iarăși impulsiv, Enin întinse mâinile și se agăță de gâtul lui. Spuse: - Uau! o să fie grozav să te am aici. O să rămâi pentru totdeauna, nu-i așa? - Hotărârea aceasta depinde numai de mama ta, spuse Gosseyn. Se răsuci către frumusețea înțepată care stătea în scaun în cealaltă parte a camerei. - Să rămân? întrebă el pe tonul cel mai inocent cu putință. O clipă mai târziu, o voce oarecum rezervată spuse: - Tu du-te și te joacă, dragule, în timp ce domnul Gosseyn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
intră în curte să vă umple gratuit rezervorul de apă! Și încă fără să o știe! Pufni în râs, de unul singur, și se uită pe furiș în palma-i gravată dureros. Multă vreme, după aceea, nu-și descleștă palma înțepată, nici chiar pentru a se spăla dimineața sau înainte de mese, spre năduful manifest, exprimat, cu voce plângătoare, de fragila sa soție, tot mai îngrijorată de purtarea lui, ieșită din tipicul oamenilor civilizați. În biroul său de acasă, zile la rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
credeți un glumeț, dar când obișnuitul s-a dovedit inutil, atunci cu siguranță nu poate fi nici un rău în a recurge la neobișnuit. — Eu credeam că de-asta am apelat la dumneavoastră din capul locului, zise Hildegard pe un ton înțepat. Obișnuitul, cum ziceți dumneavoastră, era ceva ce așteptam din partea poliției. Vogelmann zâmbi jenat: — M-am exprimat prost, zise el. Poate că ar fi trebuit să vorbesc în termeni de ordinar și extraordinar. Celălalt bărbat, Otto Rahn, veni în ajutorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și ea cu ceva. Poți să faci chestia asta, nu-i așa, Leigh? Gândește-te numai la un singur aspect din viața ta pe care ai vrea să-l schimbi. Să-l faci să meargă. — Sigur că pot, spuse Leigh înțepată. Sunt sigură că sunt un milion de lucruri. Adriana și Emmy se uitară una la alta, fiecare știind ce gândea cealaltă: o fi Leigh o tipă organizată, dar nu-i strică să se relaxeze și să se distreze și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cuvintele pe care le-a rostit el, dar lui Emmy i s-a părut că aude ceva de genul “Ultimele douăzeci și patru de ore au fost minunate, dar nu într-atât încât să-mi schimb planurile și să rămân cu tine. Înțepată., Emmy își trase cearceaful sub braț și se înfășură ca să se acopere mai bine. Da, se simțea expusă și vulnerabilă, dar era mai mult decât atât: se întâmplase brusc, însă acum era foarte conștientă că mai mult ca sigur nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la femei. — Ce mai metafizică! — Și ce-i dragostea fără metafizică? — Dom’le! — Mai ales în cazul tău. Căci toată îndrăgostirea ta nu e decât cerebrală sau, cum se spune, cu capul. — Asta s-o crezi tu... - exclamă Augusto cam înțepat și prost dispus, deoarece gândul că îndrăgostirea lui nu era decât cerebrală îl străpunsese dureros până în străfundul sufletului. — Și dacă mă scoți din ale mele, îți spun că nici tu nu ești decât o idee pură, o ființă fictivă... — Vasăzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
La banchet mă tot uitam spre ușă să o văd intrând. Eram agitată fiindcă, după cum îți închipui, fusesem printre cei puțini care organizaseră toată tărășenia. Restaurantul Bucur, o cramă elegantă, cu adevărat domnească, servicii ca pe vremurile boierești. Eu mândră, înțepată și stresată. Mă agitam întruna, nu-mi găseam liniștea, eram supărată pe colegi care nu mișcau un deget, dar făceau mofturi. Mă uitam la ei cum dansează, îi număram din ochi, supravegheam sosirea chelnerilor și succesiunea meniurilor, primeam profesorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Liliane, acum că suntem mai apropiați? — Dar nu atât de apropiați cât ne-a fost prezis, încearcă ea să destindă atmosfera sau - mai știi? - să-i facă o aluzie. — Știi să păstrezi un secret? — Lucrez la un notariat, răspunde Liliane înțepată. — N-am știut. — Sunt asistenta maestrului Marcel Rioret. Avem biroul pe Bulevardul Carnot. Se duce la un birou de sticlă - de la falimentul magazinului de decorațiuni interioare Notre Maison - și-i aduce o carte de vizită. Lionel o citește atent. Vădit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se uită la ceas și își dă seama că mai are câteva minute de emisie. Are o inspirație de zile mari, ca să tragă de timp: Ați putea să-mi ghiciți și mie moartea? — Eu nu ghicesc, eu comunic, răspunde Esmé înțepată. Vă costă o sută de euro și un fir de păr. Gérard ezită: se gândește la ce a pățit Lionel. Dar profesionistul din el învinge. Trage o sută de euro din portofel și un fir de păr din freză. Le
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
încerc eu să ripostez. Dă din umeri. Lui Barney îi plac, răspunde el ca un copil. —Bine, atunci, simte-te liber să înfuleci ceva ce nu-ți place doar ca să-l sâcâi pe frate-tu. —Vorbești ca mama, îmi răspunde înțepat, cu gura plină. Lovește exact unde mă doare mai tare, deoarece îmi dau seama că am vorbit exact ca o mamă cicălitoare. Când m-am angajat la WebMaster m-am hotărât să nu devin femeia în casă și nici mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
câte degajări, dreptul, când lovea cu furie controlată, precum Pele mingea tăblia ușii, în urma acestor picioare care plecau, fie timid, fie hotărât, cele tinere de ce, nu știa! în salturi de ciută, cele bătrâne ieșeau cu împăcare pe ușa uitării, altele înțepate, înțelept sau împiedicate, dar cel mai mult îi plăceau picioarele care plecau întrebând, împinse se pare din întrebare în întrebare apoi, picioare mirate, picioare nelămurite, unele tăcute, altele zornăitoare ca mărunțișul căzut pe asfalt și mărturisitoare, nemulțumite, lașe, părtinitoare, înțelegătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care îl foloseau în cazurile în care aveau nevoie de un doctor. Lucrase la urgențe, până când dependența de droguri și alcool îi veniseră de hac. Acum ieșise de la reabilitare, dar era greu să-și găsească un serviciu permanent. — Vor biopsii înțepate din ficat și splină, și mai vor sânge ... Am citit. Aspirări cu ac fin. Sunt pregătit. Vasco făcu o pauză. — Ai băut, Nick? Nu. Nu, la dracu. — Simt un miros în respirația ta. — Nu, nu. Haide, Vasco, știi că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în ochii bărbatului. — Ce-i cu nebuna asta la masa noastră, ce cauți aici, ce caută asta aici, când eu locuiesc cu tine de două luni, sunt iubita lui de-atâta timp, sunt însărcinată, duduie, știai asta?, o întreabă Rita înțepată. Apoi, către el: nu i-ai spus?, să le spui la toate femeile tale... Sunt însărcinată, duduie, fac un copil, și copilul ăsta e al lui. Punct... Tânărul actor nu zice nimic, nu răspunde, e liniște din nou. Brațele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lucrați Împreună ? Fiindcă, sincer, eu nu prea m-aș putea concentra la ale mele, dacă aș ști că iubita mea e prin preajmă ! Îi zâmbește prietenește, dar Connor nu Îi Întoarce zâmbetul. — Cum am spus, domnule, zice un pic cam Înțepat, relația dintre mine și Emma este una strict profesională, cât timp suntem la serviciu. Și n-am Îndrăzni niciodată să abuzăm de timpul companiei În scopuri... personale. Se Înroșește tot. Iar când spun personale, nu mă refer la... am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
locuințe, să le asigure slujbe, Într-un cuvânt să-i integreze social pe cei care cerșesc? -Statul nu trebuie să-i aducă În situația de-a cerși. -Dumneavoastră cum ați ajuns ,,ân situația de-a cerși? Întreabă pe un ton Înțepat și insinuant reporterița? -Bunăstarea m-a adus În situația asta, sutele de cărți citite, succesele școlare și universitare, vila confortabilă, obiectele de artă, mâncarea bună...Nu le-am mai suportat, ba, mai mult, aș fi furat cu dragă inimă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asta - m-am gândit la un titlu foarte potrivit pentru un poem despre un hoț care a descoperit dintr-odată că are o conștiință. Se numea Nu mai pot lua. Dar Brigit, care în ultima vreme devenise cam ciudată și înțepată, n-a tratat bucățica de hârtie ca pe o porcărie fără nici o valoare. Ceea ce și era. Când a văzut tubul gol de somnifere pe perna mea, a decis că poezioara era un bilet de adio scris înainte de-a încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]