554 matches
-
drumul cobora Într-un fel de vâlcea (deasupra căreia aerul Încălzit de soarele puternic juca În ape) și putea fi văzut urcând din nou aproape de orizont pe lângă un copac uriaș, un stejar probabil, care străjuia singuratic Întreaga câmpie. Trenul părea Înțepenit acolo, nici un zgomot, nici un șuierat de locomotivă nu se grăbea să-i anunțe plecarea. Câmpul arat avea o măreție specifică, imposibil de descris sau de comparat, ceva În prezența căruia nimeni și nimic, nici chiar trenul, nu mai Îndrăznea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Acum nu te pot îmbrățișa, aș cădea, ne-am divulga confidențele însă am un plan! Când vom visa în noaptea ce urmează că-i ziua noastră, te voi cuprinde și te voi săruta până-n adâncuri, cu toate că am gura înțepenită. Stai să-ți șterg o lacrimă... cad... cad... dar femeie, te iubesc! Planuri, proiecte, iluzii... eșecuri?
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
această parte a înscenării ne revenea nouă. ― A căzut și și-a luxat piciorul, don' profesor! Nu poate să stea în picioare! Înduioșat la culme de starea nenorocită în care se găsea Simulescu, mai ales după ce i-a văzut piciorul înțepenit, aruncat demonstrativ afară din bancă, profesorul a început să-l întrebe, după vechiul său obicei: ― Te doare? Ce-ai făcut? Cu ce medic te tratezi? La acestea răspundeam mai mult noi decât Simulescu, care era prea obosit și plictisit de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Înăuntru. În cameră era cald. Pe pereți erau țesături, iar pe masă o icoană a Sfântului Gheorghe doborând balaurul. Rănitul fu Întins pe pat. Jovanka ceru apă caldă și feșe curate. Femeia se duse să Îi deplinească rugămintea. Bărbatul rămase Înțepenit, privind. „E de-al nostru, spuse Jovanka În limba sârbă. E un Apărător.” Bărbatul tresări și Își făcu cruce. „Un Apărător, În casa mea... Apoi se repezi după nevastă, strigând. - Mai repede! Omul ăsta e pe moarte! Erina și Jovanka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cum, ajunse din nou la bordel. Totul părea să se repete la infinit, ca într-un cerc vicios, iar lovitura finală veni când își rupse piciorul la un meci de polo. Oasele se sudară prost și rămase cu un picior înțepenit permanent. Acum nu se mai punea problema reîntoarcerii la cavalerie. Privett-Clampe își dădu seama, pe deplin îngrozit, că avea treizeci și nouă de ani și nu-i mai rămânea decât să-și petreacă restul vieții în spatele unui birou. Charlotte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zadarnic te consolezi cu ideea că vei plăcea cititorului viitorului, cu alte cuvinte se pornea de la ideea existenței unui tip de cititor care s-a născut în zilele noastre și ale cărui gusturi și preferințe vor fi aceleași și mâine, înțepenite adică pe vecie. Între cele două prejudecăți, a scriitorului, care nu e atent la cititorul timpului său și speră să fie mai bine înțeles în viitor, și cititorul care dă cu piciorul în scriitorul pe care nu-l înțelege, mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pietricică azvîrlită în lac: cînd apa își reface oglinda, la mal încă se mai sparg valurile. Chiar din prima zi porni o ploaie cleioasă. Șanțurile se umpleau cu noroi. Ca să intre înăuntru mireasma ploii, am deschis larg ușa, geamurile fiind înțepenite în vopsea. Pe zbiceala de sub gard se apropiau doi inși. În smîntîna de pe șosea, clefăia cu cizme de cauciuc altul. În ploaie oamenii grăiau domol. Unul povestea cu tacîm o afacere personală: ... „Și m-am dus la do’n Zamfirescu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nebunul se duce să ia toporul ori ciomagul, Însă se liniștiră și-l trimiseră În mă-sa de prostălău. Gogoașă vorbea Întruna, zâmbea aproape cu Înțelegere și numai câțiva care-l cunoșteau de-aproape Își dădură seama, după colțurile cam Înțepenite ale gurii lui, că Îi fusese și puțintel frică. Însă tăcură, ca și ceilalți bărbați, și-l lăsară să-și descarce năduful. „Eu n-am nimic cu amărâtu-ăsta, atâta vreme cât mă lasă În pace. Da’ dacă-și ia nasul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din mine s-a răscolit, dându-și seama că eram pe moarte, și m-a Împins, m-a azvârlit În sus din groapă ca dintr-o țeavă de tun. Alergam bezmetic, mă prăbușeam, mă ridicam și cădeam iarăși, din pricina Încheieturilor Înțepenite și a pâslarilor din picioare. Urlam, cântam, cuprins de o bucurie imbecilă, ieșisem dintr-o moarte pe care nu eu o chemasem și găsisem de cuviință să mă Împotrivesc. Când au venit să mă schimbe, În frunte cu locotenentul Băloi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
om, mulți localnici Își sacrifică porcii mai abitir ca de Crăciun, se pun pe chefuit cu zilele - căci carnea trebuie consumată repede, să nu se strice -, iar taraful Căloi a intrat În repaus medical din pricina vocilor gâjâite și a degetelor Înțepenite; Titel Meșteru se fălește - În așteptarea unui investitor serios și cu posibilități financiare solide - că a născocit o mașinărie de tundere automată a ovinelor: oaia intră printr-o deschidere a utilajului, plină de lână cu scaieți și ciulini, și iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Țipetele isterice Încetaseră la un moment dat și Monstrulică se aplecase asupra lui Biberu, Îl frecase cu zăpadă pe față, Îi desfăcuse gulerele mantalei și vestonului, Îi răsese câteva palme și se străduia, cu deznădejde, să-i descleșteze fălcile când Înțepenitul se trezise și aruncase de jur-Împrejur priviri rătăcite și năclăite Încă de adâncul leșinului. Monstrulică se Întrebase destulă vreme după aceea dacă Într-adevăr despiedicase arma, dar oricât de adânc scotocise prin memorie, nu găsise nimic despre acel presupus gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cumpere vin pe datorie de la fostul notar sătesc, zgârcitul bunic al lui Ectoraș. Peste ani, cu puțină vreme Înainte de a i se răspândi prin sat numele de Repetentu, nepotul ascultase fără să vrea sporovăiala femeilor care, după datină, scăldau trupul Înțepenit al bătrânului ce murise de dimineață, pe când aștepta să i se Înmoaie sub clăbuc barba crescută anapoda. Una dintre femei apucase bogatele podoabe bărbătești ale mortului și se arătase copleșită de mărimea lor, arătându-le, În vorbe către celelalte femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și să-l depunem pe catafalc. Trebuie să se facă tot ce trebuie pentru funeraliile cuvenite pe câmpul de luptă. În timp ce Kanbei dădea dispoziții, Hideyoshi se făcu nevăzut. În lumina pâlpâitoare a lămpilor, pe când oamenii începeau să lucreze cu mișcări înțepenite, cineva descoperi o scrisoare pe care Hanbei o lăsase sub pernă. Îi era adresată lui Kanbei și fusese scrisă cu două zile în urmă. Îl înmormântară pe Hanbei pe Muntele Hirai, cu vântul de toamnă suflând trist printre drapelele funerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și tot felul de compoziții abstracte. Mă uitam uimită la fiecare. Am apucat unul din ultimele desene, care aterizase În spatele meu, cu gândul de a-l pune la loc Înainte ca Damian să se Întoarcă. Dar degetele mi-au rămas Înțepenite, nevrând să dea drumul hârtiei. Desenul acela era cel mai frumos dintre toate. Înfățișa o fată Înaltă, stând pe vârfuri În ceea ce părea a fi o sală mare și pustie. Fața Îi era ascunsă În umbră, dar avea părul lung
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mine. Irlandezii sunt niște nenorociți. Și stai s-auzi și partea cea mai nașpa! M-a făcut gringa! Cuvintele ei au fost „Ești o gringa“. Și Carlos a lăsat-o să-mi zică așa. Nu făcea decât să stea acolo înțepenit. Nici nu mai putea să vorbească în numele lui! TICĂLOSUL! a urlat Brigit aruncând cu deodorantul meu în zidul din spate, din care recipientul a ricoșat cu forță. Scârba nenorocită! Să mă facă gringa! Ce insultă! — Da’ stai nițel, am sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe ea. O mai văzusem cu siguranță. Poate că nu vorbisem cu ea, dar o știam după figură. Sigur că nu putea să fie... Nu, era imposibil să fie... Ce făcusem ca să merit asta...? — Bună, Brigit, am mormăit cu buzele înțepenite. Brigit era la fel de neprietenoasă ca și Luke. N-a zis decât: — Neața. Am simțit că mor de frică. M-am întors către Mike și către ceilalți pacienți, închipuindu-mi prostește că trebuia să-i prezint pe toți unii altora. Genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din catifea. Asta ca să risipească orice fel de emoție. — Deschide-o! îmi ordonă ea. Eu fac ceea ce mi s-a cerut. În ultima vreme am dezvoltat acest obicei prost. Desfac încuietoarea micuță și ridic capacul cutiei luptându-mă cu balamalele înțepenite. Pe o pernuță dintr-o catifea neagră, luxoasă se odihnește un colier spectaculos, ticsit cu diamante - e cea mai scumpă bijuterie pe care am văzut-o vreodată, ca să nu mai zic pe care am ținut-o vreodată în mână. — Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Doamne Dumnezeule! exclamă Gaskell. Uite, Penis ieșind din spuma mării... Bărbatul reveni la motor și se uită nesigur la el. Poate că era un blocaj în blocul de alimentare. Nu părea foarte probabil, dar trebuia să încerce ceva. Puteau sta înțepeniți o veșnicie pe bancul ăsta de noroi. Pe puntea din față, Sally o curăța pe Eva cu un burete. Acum jumătatea de jos, draga mea, zise ea, desfăcând nodul funiei. — O, Sally! Sally, nu! — Drăguță lăbiuță! — O, Sally, ești îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de mărturisit doar într-un fragment de carte de citit sub manta. Ieșind de la biserica Sfântul Anton, cea clădită de Mircea Ciobanul vis-à-vis de Hanul Manuc, o găsisem pe S. în stația autobuzului, încercând cu cazne să-și desfacă fermoarul înțepenit al gecii. Mă reped s-o ajut doar pentru a-i simți mirosul proaspăt de primăvară, de narcise, de zambile, de... fiindcă eu nici la propria-mi haină nu-mi încheiam singur fermoarul. Pe urmă, în autobuz, locul de la margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vezi că ăsta nici nu se uită la tine? * Traian se Îndreaptă În scaun, Își desface centura de siguranță, se apleacă, greoi, după sticla de té freddo de la picioare, ia câteva Înghițituri, Își pune centura la loc, Își rotește gâtul Înțepenit și tace. Un timp tace și Christa: iar a căzut În butoiul cu amintiri sau este derutată că el nu a contraatacat. Când reîncepe să vorbească, vocea i s-a micșorat. — ...Până și corespondența tot În grija mea cădea! Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
treilea război mondial, că, fără știrea mea, a fost cutremur, revoluție, că urmează să fiu arestat, condamnat la moarte și executat! Am intrat În panică, dar nu puteam să fac nimic altceva decât să stau cu ochii pe orarul electronic Înțepenit și să Înghit citronade cu un supărător gust chimic și sendvișuri cu o pâine umedă și șuncă de cauciuc! Și Într-o căldură sufocantă, de etuvă! Instalația de aer condiționat nu funcționa sau nu exista, iar geamurile nu se deschideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o singură mână, cealaltă fiind prea încleștată de mâna tânărului. Niciodată nu se mai simțise atât de umilit ca bărbat și cu totul înfrânt ca general. Nici măcar la Austerlitz. Încercă să se scoale din pat, dar nu reuși. Avea membrele înțepenite. Trupul lui suporta din ce în ce mai greu iernile. Îmbătrânise. Nu, nicidecum! Doar se lenevise. Avea nevoie de o bătălie zdravănă. Acolo, printre soldați, dormind și mâncând pe apucate, va fi iar în formă. ― Ivan! țipă el. Era conștient că evita să recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se păru mai dușmănoasă ca în dimineața plecării în surghiun. Îl lovi drept în inimă. Doar zâmbetul mamei mai atenuă puțin din efectele loviturii. Rămase cu un fuior întunecat, rece și dureros răsucit strâns din creștet până în tălpi. Se simțea înțepenit, priponit pe dinăuntru, ca în transă. Dar despre tristețea aceea specială nu vorbise cu nimeni. Nici măcar cu unchiul său Nicolae. Era o tristețe mândră, pe care o îndura cu toată demnitatea. Considera că trăise ceva esențial pentru existența lui, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era aceea de nevastă de membru în partidul conservator. Jenny avea cam cincizeci și cinci de ani și, cu toate silueta și felul în care se îmbrăca ar fi trebuit s-o facă să pară mai tânără, coafura formală și înțepenită și durerea mereu încastrată pe chip o îmbătrâneau teribil de mult. — Deci. Femeia a urmat-o pe Susan în bucătărie. Privirile de un bleu pal i se mișcau peste tot, prin cameră, în căutare de alte cusururi. —Ce-ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu venii aicii ca să-mi ții mie prelegeri despre ce e mai bine pentru ei. Niciodată nu te-ai gândit la binele lor. Alison era disperată. N-ar fi vrut decât să deschidă ușa și să fugă. Dar a rămas înțepenită, pe loc, hotărâtă să ducă discuția până la sfârșit. —Luca nu și-a părăsit copiii. Te-a părăsit pe tine, a spus ea pe un ton scăzut. —E același lucru, a replicat Sofia cu năduf. Copiii lui locuiesc aici, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]