27,730 matches
-
douăzeci-și-șase de ani - a fost o victimă a războiului? Sau, exemplul tipic de scenă nefinalizată: Ana pleacă de la castel, scapă mănușile, prințul le ia și pornește în galop să-i le returneze. Nu aflăm niciodată dacă i le-a dat înapoi sau nu... Și până acum nici nu m-am atins de dialoguri, care sunt de-o artificialitate demnă de reclamele la produse electrocasnice și la fel de originale. Să citez, deci: "iubesc natura care-și pune straie noi", "se spune că iubirea
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
mai mărturisea cu candoare că până acum s-a jucat doar pe sine), care tratează complet diferit membrele sexului frumos, totul sublimat în afirmația "oricare din femeile pe care le-am iubit și astăzi dacă le-aș chema ar veni înapoi!". Vizual vorbind, filmul stă ceva mai bine, deși rasolul dat la filmări, care-au avut loc în patruzeci-și-nouă de zile, se cam vede. La nivel tehnic, dau bine o suită de gros-planuri filmate în continuitate sau o juxtapunere de planuri
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
Macedonski. Lipsit de un elementar spirit critic, Mircea Coloșenco e o curiozitate de arhivar prăfuit, fără orizont: jumătate de editor călare pe jumătate de istoric literar chior. Ediția Rebreanu alcătuită de Mircea Coloșenco și Ilderim Rebreanu e un mare pas înapoi față de ediția Gheran. Lipsită de profesionalism, e cel mai rău gândită dintre toate volumele apărute în colecția "Opere fundamentale". Originalitatea ei e diletantismul, deloc stimabil. Fără a aduce vreun beneficiu de studiu și cercetare, editorii par a spune: "merge și
O improvizație by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12448_a_13773]
-
clișeele unui spațiu sau al unui timp anume mi-a creat senzația că mă plimb lejer și planetar prin creierele și sufletele contemporanilor mei, care au, poate, aceleași angoase, anxietăți, vise sau coșmaruri. Că pot naviga prin timp, înainte și înapoi, intersectîndu-mă cu aceleași lașități, sentimente, orgolii ale oamenilor de dinaintea mea, precum și a acelora care vor sosi, cîndva, pe planeta pămînt, după neființa mea. Vlad Massaci are cîțiva parteneri constanți. Unul dintre ei este și scenograful Andu Dumitrescu, un artist al
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
luat eu ci a venit singur. Ba să știi că el m-a trezit, fiindcă dormeam de zor. — Am să-l iau În casă nefiind treabă pentru el. — Nu vleau - Își spuse punctul de vedere mogâldeața dându-se doi pași Înapoi din calea mâinilor mamei Întinse spre el. — I-auzi măi! - se miră puțin aceasta - da cine te-a Întrebat măcar voinicule? — Lasă, lasă Ano și vino și dă-mi o mână de ajutor că uite cum se zbate și nu
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
totuși uniform. Am reluat cartea în ziua următoare. Apoi, a treia oară, înainte de a scrie aceste rînduri. Pot oferi acum un rezumat esențial: viața e iremediabil tristă. Tristețe vidă și, totuși, senină. Tristețe compusă lent din gînduri care cuprind, privind înapoi, imagini și chipuri, frămîntări și angoase, exuberanță și exaltare, încredere în destin și resemnare intermitentă în fața ilogicului divin al cotidianului mărunt. Dureri și bucurii, gînduri fugare, notate doar pe jumătate și nici măcar atît, convingeri de un minut, disperări nesfîrșite, angoase
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
Picotesc și eu în fața televizorului, astfel demonstrăm că lumea viselor noastre e mult mai tandră decît acestă harababură, decît această forfotă. Nu am ajuns încă pînă la sfîrșitul secolului, mult dragul meu cîine, și totuși ce sentiment ne întoarce gîndul înapoi, la anii tinereții noastre, unde zornăie lanțurile? înainte de Paști lui N. Zi posomorîtă deasupra unei mări cîrlionțate de valuri. Hai să poposim aici o vreme. Renunțînd la toate iluziile. Asemenea judecătorului din Iudeea, să ne spălăm mîinile înainte de masa de
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
prin gura lor, adevăruri care nu puteau fi spuse altfel. La începutul anilor "90, s-a implicat în viața cetății, amăgit inițial de acea deschidere și dezamăgit, apoi, de felul în care a fost înțeleasă libertatea. Îmbrâncit de realitatea inacceptabilă înapoi la irealitatea fantasmelor, a strâns note pentru cel puțin un roman. Infarctul de la sfârșitul deceniului nouăzeci și operația ce a urmat l-au silit la recapitulări și la reasumarea "eu"-lui, Deșertul pentru totdeauna (Albatros, 2001) fiind confesiunea-roman rezultată din
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
schimbe-n veci. Și și-a dus mâna la inimă să scoată hârtiile ce-l frigeau. Totul a fost rapid: Saborit s-a-ntors spre el și i-a prins ceva la-ncheietura stângii. Ceva. Niște cătușe. S-a-ncordat, a țâșnit înapoi, în rândul gol din spate, cu cătușe cu tot, înghițindu-și o-njurătură. Pe-ntuneric, orientându-se doar după lumina roșie, a luat-o spre toaletă (ocolind culoarul aglomerat de la intrare) și-a gândit, oh, nu, asta-nseamnă că l-
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
rămîne, printr-o singură fereastră, o singură priveliște, oricare ar fi ea. Citește atunci cîte ai văzut cîndva, sau măcar amintește-ți, și ai să crezi că vei fi fost cîndva o pasăre sau însuși vîntul." Este, făcînd un ocol înapoi, concluzia spre care, cînd nu te-ai apucat să treci peste pagini, te ademenește coperta. O coală albastră, în care abia-și taie loc o lucarnă, cu cer spumos, de Barbizon. Soarele, pe care-l ghicești, în poza redusă la
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
-ți poți ierta, prea mult, sacrilegiul (exagerez, se-nțelege, deși...) de-a polei cu parafraze un text pe care se cuvine să-l citezi. Știi, la fel de bine, cînd îți trec prin minte așa gînduri că, dacă intri, nu mai vii înapoi, la concizia seacă a verdictelor de însoțire. Adică pe lîngă acele morceaux de poveste nu mai încape mare lucru de spus. Cu toate riscurile, o să încep să aleg. Bunăoară, paragrafele de-o frază, notații care țin loc de-o oră
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
o amintire stinsă din lumina multor asfințituri." După ce ai suflat într-o lumînare te mai uiți, o minută, să vezi ce arabescuri face, picînd, fiecare bobiță de ceară. La fel, în Norii, orice grăunte de ploaie e dus, din priviri, înapoi, spre munții albi și înalți, striviți imediat, și ușor, de tot mai lungile umbre. Pomeneam, mai-nainte, de poveste. Harta cerească se face, e firesc așa, din descrieri. Dacă auzi asta, nu mai deschizi cartea. Fiindcă peisajul, însăilat din cuvinte
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
de a te fi născut la Petrila și Despre neajunsul de a te naște în București. Trecutul și prezentul sunt separate de versurile celor de la Deep Purple: Child in Time. Nu întîmplător, pentru că Cercul artiștilor dispăruți te poartă prin timp înapoi și înainte, punîndu-ți în față, pe de o parte, copilăria și jocul de-a pictura, pe de alta - cîte o scurtă biografie a celor care nu mai sunt copii. Ion Andrei Barbu, Daniela Miron Ilea, Laurențiu Iordache, adică toți cei
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
a întrebat: ŤE copilul dvs.?ť, iar eu i-am spus ŤDať. Apoi el, ŤDar e bine ca scriitorii să aibă copii? Nu e iresponsabil din partea dvs.?ť. La care i-am răspuns: ŤȘi ce-ați vrea, să-l dau înapoi?ť"), prima parte a unei excelente conferințe despre reportaj a unui excelent jurnalist: Ryszard Kapuciski, precum și două eseuri din categoria celor esențiale: Ritmul creierului de Oliver Sacks și Cartea sau viața de George Steiner (,În Rusia, poeții futuriști și leniniști
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
asigur:/ aceasta nu este ultima scrisoare pentru tine/ corespondența noastră continuă,/ cu toate că nu mai ai nici o adresă,/ există încă/ dulapul de poezii cu picioare de grifon/ și aripi de balaur,/ dulapul de poezii care poate merge și zbura/ înainte și înapoi/ din lumea asta către cealaltă." Să continuăm, așadar, încăpățînați, să ne scriem... Antologia mai cuprinde, pînă la referințele critice, articole la vremea lor, semnate de Mircea Zaciu, Ion Pop, Dumitru Mureșan, S. Damian și Mircea A. Diaconu (care pînă la
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
palpită, iar experiența este ca atunci când dinții îți taie gingiile, mâncărimea și durerea care apar în jurul gingiilor când sunt străpunse de dinți: astfel este starea sufletului unui om căruia încep să-i înmugurească aripile”11. „... Astfel, curentul de frumusețe trece înapoi la posesorul săi prin ochii acestuia, care reprezintă calea naturală spre suflet; ajungând acolo și transformându-l în vibrație, își umezește cărarea dintre aripi și le face să crească, umplând sufletul celui iubitor cu iubire”12. 3 Sf. Grigorie de
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
Cu cât cineva se întărește în bine și rămâne în el, cu atât zborul său devine mai rapid; chiar și odihna îi slujește de aripă”44. Sfântul Grigorie consideră că ridicarea sufletului dincolo de lumea prezentă este un stadiu în călătoria înapoi la Dumnezeu. Zborul, pentru Sfântul Grigorie, este o imagine a participării la Divinitate, care, pentru creștini, este „un proces continuu și etern”45. Sfântul Grigorie declară că: „Odată eliberat din legăturile sale pământești, sufletul devine lumină și iute în mișcarea
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
iar ce reiese e un paradox: Kinsey abordează sexul cu curaj, doar e cuantificabil, ceea ce evită și îl face timid este dragostea, pentru care nu prea are unități de măsură. De remarcat monologul final al lui Lynn Redgrave. Din SUA înapoi în Europa cu Fereastra din față. O melodramă italiană care începe ca un Hitchcock- nu vă spuneam că e o modă? - regizată de un turc, Ferzan Ozpetek. Scenariul nu e lipsit de originalitate: o căsnicie pe sponci, un vecin voyeurist
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
la acest capitol. Oricât de simplă ar părea rețeta, proporția contează foarte mult, mai ales când se impune - ca în cazul de față - un climax. Pe care pelicula îl temperează: filmul începe în prezent, urmat de un lung flashback, apoi înapoi la prezent, în care are loc ,reîntâlnirea" fraților. Până aici, melodramă clasică. Dar dacă tot povestea e monopolul fratelui mort, finalul ei îi aparține supraviețuitorului: o nouă incursiune în trecut - Jin-Seok revăzându-și familia. Nu lipsește violența. Dar, în acest
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
În orice caz, după douăzeci de ani (și ceva) - e, pesemne, o modă... - cînd editura Compania îl publică din nou, punîndu-i și lui o precuvîntare, a Sandei Cordoș, e loc de mai multe răstălmăciri. Prima lectură ne-o ,servește", luînd-o înapoi spre anii '80, întîmplarea că, atunci, l-a tipărit Editura Militară. Lucru, pînă la urmă, de înțeles, dacă ar fi nu să vă povestesc romanul, ci să-l ,culeg" scenă cu scenă, curățînd acțiunea de paranteze. La început, un terist
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
metaforă plutesc aproape toate strofele și imaginile lui Mihail Gălățanu, variațiuni pe temă dată. Mamă și fiu se topesc unul în altul, adultul se abstrage dintr-o vârstă și o lume în care nu se recunoaște, pentru a face drumul înapoi spre divina ,încăpere dinăuntru"; ori, în sens invers, se lasă locuit de mamă, aceasta participând la toate experiențele sale bărbătești și reprezentând femeia lui unică, veșnică... Mai multe versuri frumoase, unele memorabile, ies din această radicală modificare a perspectivei, prin
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
unde eram eu. Un gol cu ochii lipiți,/ solzuiți./ Ca niște solzi de argint,/ în spatele cărora mici insecte ale vederii, cu chitină cornoasă,/ se pregăteau să se zbată toată viața." (Noi aventuri ale increării mele). Când timpul poate fi dat înapoi, și încă accelerat, e curată magie: Gata mă fac mic,/ gata îmi bag degetul în gură și ca pe-un sân mi ți-l sug,/ părul meu se rărește și începe să-mi cadă,/ gingiile mele rămân fără dinți.// Pielea
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
Doamne, iartă-mă ? Nu. A scris vreun proiect de lege pe colțul mesei? Nici atît. Dacă cei de la Evenimentul ar fi avut intenția să o "înfunde" pe Monica Macovei și-ar fi pregătit muniția corespunzătoare și n-ar fi dat înapoi cînd a început scandalul. Așa că cel mai probabil articolul s-a vrut o lovitură de presă. A ieșit o prostie, poate mai mare decît altele, din care ziarul n-a avut decît de pierdut. Așa că acuzele de conspirație care au
Norocul Monicăi Macovei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11572_a_12897]
-
de la jumătatea deceniului șapte și fructificând, în același timp, toate oportunitățile epice oferite de tehnica folosită. Narațiunile sale nu sunt niciodată lineare, duse previzibil dinspre un început către un final concluziv. Prozatorul alege un punct oarecare și trage fire subțiri înapoi și înainte, în trecutul și în prezentul tatonant al personajelor, pentru a le fixa, dar și nuanța identitatea: morală, socială, psihologică. Flashback-ul este frecvent utilizat, pentru a se furniza un spor de informație și semnificație. În Pana de lumină
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
capul lui, nu pentru că cineva ar fi dorit să știe astfel de ,detalii". Regizorul merita un premiu să fi fost numai anduranța și răbdarea de care a dat dovadă în timpul acestei discuții în care una vorbim, și alta ne înțelegem. Înapoi la film, că el merită discutat. Suficient de mult cât să las baltă tot scandalul de la CNC cu Răzvan Theodorescu, travaliul pentru a obține un buget nu tocmai mare, cele trei săptămâni de repetiții cu actorii, demența cauzată de accelerație
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]